duminică, 30 decembrie 2007

Incheiere

Pana la lectura acestei carti, n-am reflectat,nicicum, asupra problemelor si teoriilor alchimiste.Cartea mi s-a parut fascinanta, cu atat mai mult, cu cat este scrisa de o minte geniala, cum a fost aceea a lui Mircea Eliade.

Dupa decembrie 1989, cand edituri romanesti, mai mult sau mai putin autorizate, au publicat carti despre: elemente paranormale, alchimie, mistica, metempsihoza, sinestezie etc.,s-au produs mutatii si in mintea noastra, a celor care in scoala am studiat, sau mai precis, am invatat ca evolutia se datoreaza exclusiv stiintei.Sigur ca intrebari ne punem de cand incepem a gandi si a crede ca intre noi si mediu exista si relatii pe care nu le putem explica;dar, marturisesc ca, pe mine , ca persoana, aceasta carte m-a imbogatit , sporind, daca-mi este permisa parafraza" misterul"
N-am citit niciun alt material in care sa fi fost interpretat ceva din continutul ei. De aceea, n-am facut decat s-o prezint , cu interesul pe care mi l-au conferit: capacitatea mea de intelegere, informatia prin lectura si varsta.
Imi permit , in incheiere, sa citez un paragraf din capitolul" Alchimie si mistica";" Ceea ce natura poate face cu ajutorul secolelelor in singuratatile sale subterane, noi o putem sili sa faca intr-o siungura clipa, ajutand-o si punand-o in conditii mai bune .Intocmai dupa cum putem face painea, putem face si metalele.Fara noi, recoltele nu s-ar coace pe camp; graul nu s-ar preface in faina in morile noastre, nici faina nu s-ar preface in paine."Continutul acestor vorbe este pozitiv, incurajator.
Sa ne intelegem asadar cu natura, ar fi mesajul cartii, in ceea ce priveste opera minerala, tot atat de bine, dupa cum ne intelegem in privinta muncii agricole.Numai asa se vor deschide in fata noastra comorile.O asemenea incredere in forta omului de a desavarsi natura prin tehnici si ritualuri de crestere isi are radacinile in cele dintai sinteze mentale ale istoriei mesopotamiene. Desavarsind natura, omul isi va desavarsi propria evolutie.Sensul oricarei"magii" consta in a obtine perfectiunea si autonomia ,folosindu-se de "EXEMPLUL" si de "'FORTELE COSMOSULUI".
Dupa o astfel de lectura,inteleg altfel, ceea ce Mircea Eliade, devenit varful de lance al generatiei sale, afirma;"Deasupra tuturor gloriilor efemere si desartaciunilor legate de patimile noastre pamantesti, un singur punct ramane fix, neclatinat de nicio catastrofa istorica- GENIUL

continuare

Babilonienii,si, dupa ei, alte popoare,au aplicat sexualitatea intregului regn anorganic, clasificand pietrele in: masculine si feminine, dupa culoare; la fel - sarurile.Pietrele masculine au culori mai aprinse, iar cele feminine au culori mai deschise.O asemenea deosebire se gaseste si in cele mai vechi texte medievale.Alchimia defineste Marea arta a secretului "combinarii MASCULINULUI cu FEMININUL", ca avand o semnificatie mistica.
Ca o concluzie,Mircea Eliade afirma ca sexualitatea corpurilor neinsufletite nu trebuie considerata din punct de vedere vulgar si psihanalitic, ci ca o conceptie curajoasa a unui Univers viu, intreg, armonic.
Din ultimul capitol"Alchimie babiloniana"ma voi referi la studiul artei metalurgice, care, la babilonieni avea un caracter sacru, totul semanad cu un ritual-smaltul albastru,de exemplu, era preparat din:piatra,cenusa de lesie,,o mana de iarba( proportii bine stabilite},puse si fierte intr-un cazan cu patru ochi( deschizaturi), la foc domol.Cand continutul devenea alb, era presat, amestecat cu piatra alba si pus,din nou , la un foc domol; intr-un cazan alb.Numai cand se turna peste peste caramida arsa,el devenea smalt albastru.
In biblioteca lui Asurbanibal exista un text ,in care se arata ca pentru a se pune temelia unui cazan pentru minereuri, se alegea o zi favorabila- noroasa; atunci se facea un sacrificiu, iar strainii nu aveau voie sa se apropie.Lucra numai STAPANUL, ajutat de fiinte umane purificate.Lemnul de foc era tinut sub invelis de paie, taiat in luna lui Ah.
Concluzia ar fi ca arta metalurgica ,la babilonieni, avea un caracter sacru,semand cu un ritual.Puritatea si asceza erau considerate ca un preliminariu oricarei lucrari metalurgice.In China , minerii si turnatorii erau puri,cunosteau ritualurile,iar in Haiti, pentru a se descoperi aurul ,se tineau posturi lungi
Elitele europene(Rosnel,in'Le mercure indien") arata ca asa cum COPILUL nenascut se hraneste cu sangele mamei sale, tot asa RUBINUL se formeaza si se hraneste , iar Rochelle spunea ca Dumnezeu n-a creat lucrurile " sa trandaveasca".Astrele si planetele nu se odihnesc- MAREA se zbate de la un tarm la altul, pamantul nu leneveste, ceea ce se consuma se reimprospateaza, toate muncesc .pentru a scoate ceva- matricea pamantului se munceste si ea sa renasca.Mergand mai departe,LUNA, ca simbol al argintului ,ar reprezenta femeia, iar SOARELE( aurul ) ar reprezenta barbatul- si de aici-ARMONIA COSMICA..
Concluzia acestui studiu ar fi ca, desi, de-a lungul timpului, au intervenit sute de interpretari si de sinteze, notiunea noului Cosmos Viu, PAMANTUL ,ca matrice a minereurilor, a "minei", din care se scot" embrionii", a ramas aceeasi., dupa cum aceeasi a ramas ideea ca minereurile sunt embrionii scosi inainte de vreme ; atat minereurile , cat si metalele" isi pot desavarsi" cresterea" prin metalurgie si alchimie, atingand chiar perfectiunea, studiul final al materiei , devenind-AUR.
Alchimistii nu trebuie vazuti ca niste simpli cautatori de aur , ci ca niste fiinte speciale, care urmaresc " desavarsirea metalului, transformarea lui in aur", de , fapt, urmaresc propria lor desavarsire. .Cand alchimistul a obtinut AUR, a realizat etapa finala a desavarsirii proprii, sufletul sau a devenit perfect liber, static-PUR.
( in final, voi incerca sa- mi expun modestele pareri ,in legatura cu impresia lasata de lectura acestei fascinante carti)

vineri, 28 decembrie 2007

Un alt fel de a-l intzelege pe Mircea Eliade

In 1937, aparea o carte,ramasa multa vreme intr-un con de umbra,deoarece ea depasea nivelul de intelegere si de pregatire comuna din perioada respectivaEste vorba despre cartea"Cosmologie shi alchimie babiloniana".Autorul insusi,in Prefata cartii ,isi manifesta ingrijorarea ca in cultura si in spiritualitatea romaneasca de atunci,conformistii creau confuzii grave in receptarea problematicii alchimiei.Am citit cu mare interes cartea,care demonstreaza preocuparea eruditului autor de a dezvolta ideea potrivit careia, poporul raman, desi n-a avut un Ev Mediu glorios( in sens occidental), are o preistorie de egala valoare cu a oricarei natii europene importante, are un folclor, incontestabil superior tuturor..De aici- ideea autorului de a insista asupra traditiilor noastre orale ,asupra formelor colective de viata, a simbolurilor,,ajungandu-se astfel la problema originii si functiei alchimiei.
Cartea este conceputa in 4 partzi ":Cosmos si magie", ",Magie si metalurgie".'Cosmos viu."Alchimie mistica"Noutatea pe care o aduce scriitorul , cu privire la metoda , este aceea ca, el nu infirma cercetarile si rezultatele anterioare pe taramul cunoasterii stiintzifice,ci ca le solicita acestora un criteriu obiectiv de abordare,. incercand a dovedi faptul ca istoria vietii mentale a omenirii este strabatuta de un ritm al degradarii unor institutii fundamentale.El mai apreciaza faptul ca "legea stiintifica" este un bun castigat, dar nu poate fi aplicata la fel in toate culturile.
.De exemplu, in Mesopotamia,conceptia fundamentala poate fi definita ca o OMOLOGIE TOTALA INTRE CER SI PAMANT, adica - tot ce exista pe Pamant exista ,intr-un fel si in Cer, dar ca fiecarui lucru de pe Pamant ii corespunde un lucru identic in Cer, dupa al carui model s-a creat.
La babilonieni,omologia intre Cer si Lume se face prin legea magica a corespondentei,fiecare planeta fiind stapanita, iar fiecarui metal carespunzandu-i o divinitate.Daca tot ce exista pe Pamant, exista si in Cer,chiar sub alta forma, daca viata pamanteasca rasfrange structura si dinamica siderala,era de asteptat ca, insusi corpul omenesc, sa fie considerat ca oglinda a cosmosului.Omologia cosmica si biologica se poate extinde asupra tuturor ordinelor realitatii si vietii' .Obiectele au, nu numai o valoare pragmatica , ci si o semnificatie de origine divina- gesturile si actele omului, intrucat se raporteaza la asemenea valori,pot fi dirijate de legi sacre.
Am citit cu mare placere si atentie capitolul"Cosmos Viu".Ideea centrala este aceea ca lucrurile neinsufletite , aparute dupa Creatie, continua sa se nasca pe pamant.Se nasc,se inmultesc, si, uneori, mor,intocmai ca oamenii, cu singura deosebire ca ,in tot neamul omenesc,un sigur barbat a fost ales pentru a participa total la nemurire.Lucrurile neinsufletite_pietre,metale,pietre pretioase-desi s-au nascut asemenea omului, desi cresc si ele ca orice fiinta, au o viata mai lunga decat a lui.Ele participa mai intens la sferele ceresti care le-au zamislit pe Pamant, sunt incarcate cu mai multa realitate,cu mai multa forta magica.De aceea , prezenta lor aproape de om( de trupul lui) este fasta.Ele, spune autorul, au cunoscut , candva ,o nastere, aproape ginecologica; de aceea il asaza pe om intr-o corespondenta astrala binevoitoare,potentandu-i realitatea si asigurandu-i o viata mai lunga si mai fericita.Intr-o asemenea credinta stau-magia si mistica pietrelor pretioase sau semipretioase:PERLA simbolizeaza matricea universala si aduce femeii care o poarta fertilitate, Jadul,in China,simbolizeaza principiul solar etern imutabil si cel care il poarta isi asimileaza aceste virtuti magice.
( voi continua)

miercuri, 26 decembrie 2007

Mesteacanul

Chiar nu stiu cu ce sa incep- mi-am facut, cu ajutorul fiului meu, blog. Imi doream de multa vreme; acum, ca il am, sunt atat de emotionata, ca vorbele fug, iar gandurile se imprastie. Despre ce sa scriu? - poate despre mesteacanul din fata ferestrei mele - Este absolut superb!!! A cazut atata promoroaca pe ramurile lui despletite, incat este de-a dreptul tulburator, are gratie, eleganta, dar si tristete... Imi induce o stare de iarna ca-n copilarie. De altfel, copacul acesta imi este un fel de alter ego, un reper, un punct de sprijin.
De cum da coltul ierbii, il urmaresc, in fiecare dimineata - daca as putea, i-as numara mugurasii, frunzulitele, pentru ca are ceva unic - o silueta mandra, din care transpare o tristete nobila. Vara, prin verdele neasemuit, cu care isi misca frunzele, ca niste banuti, imi da incredere, ma ajuta sa ma regasesc. Imi petrec diminetile, mai ales cele de duminica, privindu-l cum isi agita degetele lui de frunze, razand in soarele diminetii.
Toamna? Este spectacolul cel mai frumos... se coloreaza treptat, ca o doamna cocheta...In cateva saptamani, se imbraca in toate nuantele de galben: de la molaticul ton al mierii, pana la aurul stins al inserarii.
Sunt atat de fericita, ca, in aceasta dimineata de CRACIUN, el este prima aparitie in fata mea!!!!