sâmbătă, 12 ianuarie 2008

"Sine iustitia -nulla libertas"

Ianuarie 2008. Romania. Un orasel de provincie. TRIBUNALUL . Curtea? Un provocator patinoar- sunt destule persoane , care n-au participat ,in viata lor , la o asemenea distractie. Astazi, chiar daca au venit pana aici pentru cu totul alte probleme, isi incep ziua, facand echilibristica . Pe gheata. Trebuie sa ai mult curaj, incaltari potrivite, atentie sporita ...sau patine.
Cu chiu, cu vai , se ajunge in sala . Lume multa. De tot felul. Mai ales femei- si tinere, dar si varstnice . Cele mai multe de la tara. Unele poarta pe chip tristetea poverilor duse cu greu. Sunt si barbati. Iti dai seama , dintr-o ochire, cam cu ce se ocupa . Cei mai multi sunt tarani, dar si tractoristi, soferi, paznici, mecanici - tot de la tara vin. Doar hainele ii deosebesc- o scurta de fas, colorata strident, o sapca ,un fes pe care este pictat un Mos Craciun in cateva culori, in locul caciulii tocite.
Toti au probleme- cei mai multi ,cu pamantul, altii au fost prinsi de politisti ,"subtilizand", din motive numai de ei stiute: benzina, lemne, cartofi, carbuni, sau pentru ca, la un pahar in plus, au lovit, au insultat,au spart o fereastra de la barul din sat. Si infractionalitatea a cunoscut o emancipare- nu se mai fura o paine, o carte- Doamne fereste!
Impricinatii n-au nicio sansa sa se apere singuri- trebuie sa fie "reprezentati". N-au avut indrazneala sa vina la TRIBUNAL, oricum . Impinsi de spaima , de nesiguranta, si-au vandut porcul de Craciun sau chiar cate o bucata de pamant, sa-si plateasca un AVOCAT.
Sala este plina. Bancile uzate sunt neincapatoare. Unele persoane n-au " prins " loc. Stau inghesuite pe langa pereti. Gardienii- sobri, demni, in uniformele lor intunecate, arunca priviri grave peste multimea pestrita si asigura linistea in sala . Cate o impricinata vorbareata risca sa fie repede sanctionata prin eliminare , daca incalca regulile dialogului intr-o asemenea institutie.
Mirosul greu face aerul irespirabil . Oamenii se privesc unii pe altii, in functie de tipul de relatii pe care le  au: la adversari se uita cu o manie greu stapanita, la necunoscuti- cu semne de intrebare: vine sau nu vine DOAMNA JUDECATOR?
Timpul se scurge ..DOAMNA intarzie. O fetita , cu paltonas prea scurt pentru varsta ei, plange usor. Sa nu deranjeze. A fost trezita prea devreme. Tatal ei, un taran tanar , tine strans o plasa in care sunt inghesuite acte. O indeamna sa mearga mai in fata . Poate o va vedea DOAMNA si-i va chema mai repede.
Intra domnisoara grefier- este foarte simpatica in roba ei, lalaie, gri- adica este neutra.Grava, citeste dosarele. Oamenii isi pierd identitatea. Devin niste numere, ca la examen , sau ca la inchisoare . In fata, se asaza avocatii: barbatii- solemni, imbracati in costume de firma( chiar toti au uitat robele acasa?) ,Unii au ochelari si geanta- diplomat. Impresioneaza . Doamnele avocat au personalitate . Cateva poarta roba si au coafuri decente. Sigura pe sine, purtand cu o cochetarie disimulata cizmulitele cu toc inalt, ca de bal ( cum o fi traversat curtea? ), haina rosie de blana si o coafura mult prea apretatata pentru evenimentul la care participa ,o doamna se asaza langa colegele ei.Este tot avocat.
Impricinatii si paratii" reprezentati" privesc - unii , cu admiratie , catre aceste tinere, platite scump, pentru a-i sustine- altii, cu o simpla curiozitate, ca la un spectacol reluat.
In sfarsit, intra DOAMNA PRESEDINTA. Lumea se ridica, la cererea grefierei .Tanara, distinsa, isi poarta roba cu o gratie profesionala. Nu se scuza pentru intarzierea de peste doua ore . Nu are timp . In fata ei, asteapta un teanc de dosare. Cu numere. Si cauze.
- Cauza nr. 12 . Sunt prezente partile? Oamenii raspund sfios, ca la scoala. Intra in actiune, pe rand, avocatii . Doua-trei vorbe si procesul se amana. Peste trei saptamani . Punct. Fara comentarii.
Intr-o ora, s-au strigat cam toate" cauzele". Sala ramane aproape goala. Toti, fara exceptie, sunt amanati , peste trei saptamani. Motivul? Nu sunt probe suficiente . Fiecare dintre parti trebuie sa mai aduca dovezi.
Ma gandesc, privindu-i pe oamenii acestia- femei si barbati, treziti in puterea noptii, veniti din toate colturile judetului, sa li se faca dreptate: de cate ori vor mai bate drumul pana aici? Pe ger - acum este naprasnic; pe ploaie, pe vant? Cand vor avea toate probele pe care le cer domnii avocati , pentru a le putea sustine cauzele ,pierdute parca, inainte de a fi audiate?
Afara ninge molcom. Fulgi marunti si desi cad ca dintr-o sita uriasa.Danseaza.Ca si cum o muzica ascunsa le-ar coordona sarabanda. ZBORUL le confera LIBERTATE.

4 comentarii:

  1. Excelent, foarte bun articol. Mă bucur că mi l-ai recomandat... Finalul - după toată "nebunia" prin care trecem de multe ori cu toţii - este de poveste, cu zăpada care cade şi care reprezintă acel zbor care nu poate fi pus de nimeni în colivie... O noapte cât mai liniştită îţi doresc...

    RăspundețiȘtergere
  2. Multzumesc frumos, Cris!
    Inseamna mult pentru mine ce-mi spui!

    RăspundețiȘtergere
  3. Am urmat si eu indicatiile de drum prin labirintul cararilor tale virtuale, Gina!
    Si am inteles mai bine calatoria ta de ieri in orasul "cetate de scaun".
    M-a intristat atmosfera grea si densa a Tribunalului si puzderia de probleme inghesuite intre peretii sai.
    Nu stiu unde este mai neplacut sa te afli: in sala de judecata sau pe holul impersonal al unui spital...
    S-a scurs un an si mai mult de cinci luni de atunci, iar justitia isi tese nestingherita telenovela.
    O zi linistita si senina!

    RăspundețiȘtergere
  4. pescarushii ajung peste tot!
    Da, cam multa vreme , inutile drumuri pentru o problema extrem de simpla..dar, traim asha cum putem..

    RăspundețiȘtergere