Citeam pe blogul unei doamne din Germania ca astazi a trebuit sa-si despodobeasca pomul de Craciun, pentru ca maine vine masina sa adune brazii.Asta inseamna ca exista un program, pe care lumea il stie si il respecta.
Citeam si incercam de doua ori tristete: mai intai , ca se apropie clipa cand va trebui sa renunt si eu la bradut-in fiecare an incerc sa prelungesc cat pot starea de magie , pe care mi-o creeaza prezenta lui in casa.Ma despart cu greu , chiar daca lasa in covorasul din balcon multe ace.
Ma intristeaza apoi ideea ca la noi- n-o fi la fel peste tot - brazii, care timp de mai multe nopti si zile au fost tratati regeste- gratie lor am primit si am oferit daruri, in preajma lor am incercat sa fim mai buni, mai calzi, mai sinceri cu noi insine- dintr-odata devin de prisos; se amesteca cu tot felul de resturi, in masinile alea murdare .
Poate ca n-ar trebui , nici sa ma mire , nici sa ma intristeze, suntem specialisti in a trece cu mare usurinta de la sublim la ridicol.
ei... da, trist... dar poate si de aceea am preferat un brad artificial pe care il voi impacheta tirziu, tirziu de tot...:)
RăspundețiȘtergerecele bune
Mi-am dorit bradul cu maretie si mireasma.Cred ca, pana la urma , alegerea potrivita este cel artificial.
RăspundețiȘtergeremultumesc!