duminică, 22 martie 2009

iarba verde de acasa

Astazi fiecare dintre noi consuma de doua ori mai mult fata de acum cincizeci de ani..

Sa te bucuri, sa te minunezi, sa te sperii? Cine stie..

Sa fi fost asta motivul pentru care prima doamna a Americii a trecut la greblat/curatat/pregatit terenul din gradina in mijlocul careia se afla sediul pastorit de sotul ei?
Mi s-a parut absolut naturala, normala, inconjurata de atatia copii, dornici sa fie utili. Sa cultive legume. Sa invete a trai sanatos.

Am vazut apoi, intr-un mare parc , oameni de toate culorile si varstele, invatand sa identifice plante cu proprietati culinare.
Adunau mure si mancau cu mare pofta.

Involuntar, mi-a venit in minte ceva: la noi, asemenea lucruri ar parea firesti?
Sau imediat ar aparea in ziare, si la toate televiziunile -cu litere mari si cu niste poze uratite alaturi anuntul- doamna X ne scoate la pascut;
sau poate si mai rau..

Tot intrebandu-ma, am ajuns la tara.
Curtea casutei este mare.
Fara piatra. Fara nisip. Multe ierburi.
Am descoperit usor stevia. Foarte buna pentru o ciorbita acra.
Au iesit si urzicile.Nu-mi place sa le pregatesc.
Pentru ca nu mananc . Ar fi ca si cum le-as simti urzicandu-ma in gat.
Stiu ca sunt excelente, acum primavara.. Ca ajuta la reimprospatarea sangelui.
Ceva mai departe, am gasit fire de patlagina. Si mi-am amintit de bunica. Ne punea cate o frunza mare pe locul in care ne raneam jucandu-ne sau pe vreo intepatura capatata in alergatul prin gradina . Lega locul cu o fasie curata si rana se vindeca.
Intr-un colt al curtii, am gasit o intreaga poienita de rozmarin si alaturi cateva tufe de levantica. Sunt atat de parfumate!
Mama punea fruze de rozmarin printre ouale colorate de Paste.
Bunica usca frunze de levantica - ea spunea "alivanta"-si le presara printre rufe.
Sau de busuioc.
Parfum natural.

N-am uitat de unde am plecat.
Si-mi pare tare bine!

23 de comentarii:

  1. da... si eu cred ca ... vesnicia s-a nascut la sat...

    RăspundețiȘtergere
  2. Si nu numai noi credem asta,, frumoasa floare de portocal!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ai deschis aici un univers minunat, Ginutza! Si l-ai si descris minunat! Eu, ca si tine, n-am uitat de unde-am plecat! Mai mult chiar - am o mare bucurie in a redescoperi si gusta toate lucrurile astea grozave de care povestesti tu, draga mea! Fiind facuti din tzarina, si nu din beton, e firesc sa ne hraneasca tzarina aia, cu vesnicia ei, si nu peretii reci, oricit ar fi de impozanti!
    Si-asa aveam o pofta teribila sa lucrez in gradina, sa sap, sa greblez, sa plantez flori noi, sa-mi aranjez ghivecele pentru terasutza - tu mi-ai potentat-o! Saru'minaaaa! :)
    Pupici, draga mea Ginutza! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. gina m-am simtit acasa citindu-te mercic
    romanie verde acuma vin :)) (acum peste trei saptamani )
    multumesc gina de plimbarea
    si pacat de urzici ce-as manca eu niste urzici cu ciuperci cum face bunica dar lasa ca ajung eu acasa
    o seara frumoasa

    RăspundețiȘtergere
  5. Gina draga, mi-ai facut un mare dor de zburdatul prin natura!
    Astazi la Bucuresti a fost o zi superba, cu soare si cer senin, poate chiar s-a hotarat, in sfarsit primavara, sa se instaleze in jiltul sau.
    Printre cate minunatii fragede ai respirat aer curat si proaspat!
    Nu ai cum sa uiti ceva esential, care te implineste.
    O noapte linistita si o saptamana cu spor in suflet si bucurii!

    RăspundețiȘtergere
  6. Lav,e atat de bine sa poti trai firesc legatura cu pamantul , cu sevele lui, cu viata; pentru ca, pana la urma, ierburile si frumusetea lor simpla, dne duc mai departe.
    Este minunat in mijlocul verdelui!
    Multumesc mult!
    Cu pupici de prin frunzis~

    RăspundețiȘtergere
  7. Gala!Sunt bucuroasa dacaiti fac venirea mai draga un picut!
    Daca nu vei gasi urzicute la Cluj, promit sa-ti culeg( am o manusa speciala) si ti letrimit; intr-un locsor din curte, sunt proaspete mereu, pana prin august!
    O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  8. Pescarus!In cateva zile, sigur vor fi multe altele!
    Am narcise, ghiocei, zambile de toate culorile.
    Astept ca smochinul sa poata fi lasat liber sa-si arate mugurasii.
    E minunat intr-o curte verde , verde!
    O zi frumoasa iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  9. Eu nici nu vreau sa uit de unde am plecat..Ar fi trist pentru mine de as face asta...Te-ai gandit cum ar reactiona elevii de azi sa-i scot la plantat?Ar fi revoltati si ei si parintii pentru ca i-as pune la aceasta munca "josnica"..Ei,unde esti copilarie cu...plantatul tau cu to..? O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  10. Elite!
    Mi-ai amintit ceva; am avut un elev rau- tipul de copil care vorbeste urat, loveste, chiar i-a taiat colegei din fata o shuvita mare de par, pentru asta a venit cu foarfeca de acasa.
    Acum este in clasa a IX-a.
    Foarte inteligent, de altfel, printre cei deosebiti, intelectula, vorbind.
    Cand relele lui au atins o' culme", greu de tiunut in frau, l-am dus in consiluil de profesori ai clasei.Directoarea voia exmatricularea pe 3 zile sau dsa-l "oblige" sa presteze niste munci chiar umilitoare pentru el- sa spele grupurile sanitare.
    M-am impotrivit, desi el " ma scosese din circuit".
    I-am propus , in scris, adica sa stie familia( parintii -ingineri) SA PLANTEZE VATIVA POMISORI in fata scolii.
    Desi, initial au acceptat ideea, nu s-a materializat niciodata. Dintr-o lene absurda, impinsa pana la nerusinare.
    A terminat clasa a VIII_a , cu note mari.
    Nu stiu ce note va obtine la MAREA LECTIE , care se numasteVIATA!.
    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  11. cate semne de'ntrebare printre atatea puncte puncte :) ma refer la primu comentariu :P
    in rest, bre, mie-mi plac urzicile. da nu oricum. io zic asa: cu 2 oua pleznite! :) adica ochiuri. cu galbenusu portocaliu. ca o portocala :D

    RăspundețiȘtergere
  12. Hihihi, noi ne-am apucat de greblat şi tăiat trandafirii de săptămâna trecută :) La curte la ai mei (uimitor, pe centura Bucureştiului, teoretic în sectorul 1, poţi încă să auzi cum creşte iarba şi să te simţi "la ţară" - în sensul cel mai minunat al cuvântului), unde urmează legatul viei şi pus solarul :) Apropo de ştevie şi urzici, nici eu nu sunt mare amatoare, dar mi-am adus aminte de o emisiune a regretatului Radu Anton Roman despre "mâncarea din şanţ a românului". Cum a reuşit el să gătească şi să povestească, am leşinat bălind la ierburile şi buruienile alea :))

    RăspundețiȘtergere
  13. LieLie( rima ar fi ciocarlie)!
    Anton Roman a fost un fenomen!
    Cred ca a "scris" cel mai mare si frumos poem al gastronomiei populare romanesti!
    Multe dintre felurile prezentate cu farmec, documentare , filozofie sunt deliciile noastre . care ne dau specificul natzional.
    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  14. n-am nici o ezitare... doar ca asta cu "copilo, pune-ti mainile pe genuhchii mei..." ... e cam de puncte, puncte...

    RăspundețiȘtergere
  15. Asha, floare de portocal, eu recunosc ca am multe ezitari; nu-mi asum totdeauna totul, asha cum il vad; dar versurile sunt nespus de frumoase"Aici se vindeca setea de mantuire/ si daca ti-ai sangerat picioarele".

    RăspundețiȘtergere
  16. Trexel, accept scuzele,cu conditia sa citesti poezia in intregime;Lucian Blaga-"Sufletul solului".

    RăspundețiȘtergere
  17. Frumusetea sufletului unui om o regasesti din plin aici, bateti pe jos ulitele satului romanesc si veti vedea atata buna crestere incat toate orasele la un loc nu o pot cuprinde!

    RăspundețiȘtergere
  18. Da si nu prea!
    Nici satul nu mai este ce-a fost, din nefericire..

    RăspundețiȘtergere
  19. Nu va uitati la casele ce stau sa cada, nu va uitati la cei ce umplu birturile, nu va uitati la copiii ce nu stiu nici macar parintilor sa le mai zica bunaziua, uitati-va la oamenii ce va saluta de la un cap la altul al satului scotandu-si palaria cand trec pe langa tine.

    RăspundețiȘtergere
  20. tiiiiiii! si la tara!!!!!! stiu ca n-o faci intentionat, dar ma apuca niste doruri cumplite. data trecuta ma blegisem, acuma m-a revigorat.. nu stiu cum. recunosc si ma pot raporta la tot ce ai scris!!! :) mi-am petrecut toate vacantele de vara la bunicii materni. stiu cum e cu stevia si urzicile... mai ales cand nimeresti in ele dinm greseala! hihihi... stiu cum eset cam tot mersul vietii de la tara, acel univers simplu, first hand... si, ia uita-te la mine cum ma si dau mare! :)

    tare mi-e ca mai la... maturitate ma voi muta la tara. cu conditia sa am un laptop... :)

    multumesc de incursiune!
    :)

    RăspundețiȘtergere
  21. Lumsa, cum s-o fac intentzionat?
    Primavara shi vara merg deseori la tzara.Imi place mult.
    Dar nu m-ash muta definiv acolo. Nu pentru ca nu mi-ar placea . Dar shtii ceva?
    Nu potzi avea sigurantza. S-au schimbat toate. Shi nu in bine.
    Satul din copilaria mea shi cel pe care il shtii tu este un loc de poveste- cel actual este , aici in zona pe care o shtiu, un loc in care au disparut valorile pe care le-am dobandit prin exercitziu.Elementul esentzial este furtul.Oamenii sunt - nu totzi- dar destul de multzi , agresivi, pushi pe hartza.

    Fug de munca. De fapt, cred ca fug de ei.
    Este o lume pestritza.

    RăspundețiȘtergere
  22. Ei da. E bine ca n-ai uitat.
    Eu stiu ciudatenii. Omul meu (personaj prezent in comentariile mele la tine pe blog) vine de la tara. Nici unul din familie nu maninca verdeturi. Nu tu patrunjel, marar... nimic crud.

    Eu om crescut la oras, am fost invatata ca verdeturile se papa asa cum le-a dat natura. Taicameu avea o gradina. Acolo culegeam mararul direct, si-l bagam in gurita. Mâncam bob, rosi rupte de pe vrej - mamaaaa ce aroma aveau...
    Eu ma simt mai taranca ca omul meu - in gândire, in tot.

    RăspundețiȘtergere
  23. @ Manon,
    Eu sunt mare consumatoare de legume shi fructe.Asha mi-am crescut shi copiii.
    Cand spui gandire tzaraneasca , te gandeshti la rostul treburilor, la organizarea lor, da?
    Eu mi-am pastrat multe deprinderi din copilarie- nu pot trece peste lucruri nefacute, nu aman.
    Imi place cum vorbeshti despre viatza!

    RăspundețiȘtergere