vineri, 6 martie 2009

ieri spre maine




Maretie a inceputurilor, lumina nedefinita, prinsa in uriasul calendar lumesc,” muzica ratacita in carne”, cum o numea Emil Cioran, femeia este una dintre marile opere ale lui Dumnezeu.
Napoleon spunea ca daca proza este barbatul, poezia este femeia.
Primul care a ocrotit-o, chiar pe cea pacatoasa, a fost Hristos. A avut intelegere. Poate chiar duiosie.
Imparati, regi, conti, printi i-au cazut la picioare-gandurile lor s-au asezat cerc, in jurul ei- 500 de ani de pictura- de la Leonardo da Vinci la Pablo Picasso- sculptorii i-au modelat in materie spiritul matern, dar si gratia, sublimul formelor si misterul .
” Ah, ochii mei, ravnind splendori fidele,
ca sufletul meu propria-i salvare,
n-au alt mijloc prin care
sa urce-n cer , decat privind modele..”.

Au cantat-o muzicienii, au ingenuncheat sub ferestrele ei trubadurii.
Poetii i-au inaltat ode..
„In cinstea ta-cea mai frumoasa
Si mai nebuna dintre fete,
voi scrie trei ode
trei romante”.
A fost rasfatata,
„Si-acum da-mi mainile,
Da-mi ochii
Da-mi gura
Da-mi viata toata.
……………….
Iar maine-n zori
Fii libera din nou” .

A fost privita fara cinism, chiar cand viata a purtat-o prin locuri dosnice- barbatul indragostit stia ca in suferinta femeii este esenta vietii.

A fost” bibelou de portelan”,” amanta cu ochi verzi”, „ statuie turnata in bronz”,” nimfa si zeita”, „ logodnica de-a pururi, sotie niciodata,” inger si demon”,” leoaica tanara” „toamna tarzie”, "inger blond",”trista renuntare”.
A fost anonima –hangita, tiganca , dascalita, artista, zgripturoaica, soacra, nora, tradatoare, lucratoare , tarancuta, i s-au dat nume- Adela, Doamna T, Madame Bovary, Anna Karenina, Traviata, Ofelia, enigmatica Otilie, Julieta, juna Rodica, Ileana Cozanzeana, MADONA.

Conteaza timpurile verbale?

Cantecul s-a istovit- poezia a devenit o prelungire a geometriei; meduzele, plimbate sub clopote verzi si-au inceput jocul secund, din ceas dedus s-a conturat fata ascunsa a femeii-
pezevenchea,
domnisoara Hus
” cu picioare ca pe fus
si piciorele in coji
Numai noduri, numai dare
Cercuitii –ochii tai
Gem ca pietre-n tavaluge…”
Vrajitoarea isi cheama prin descantec iubitul de pe lumea cealalta-
„Adu-mi-l pe-o coarda rupta
Rupta si de lingura
In zemi acre si amare
Cati au ras de fata mare”.

Si cand el, indragostitul , a fost tradat, ea, felina obsedata de placeri , papusa mecanica, a fost uitata, „ ca si uitarea e scrisa-n legile-omenesti”.

Eterna poveste, cheie a naturii, cel mai frumos dintre toate spectacolele lumii- femeia si perechea ei- barbatul- sunt un TOT.

„ Acel ce timpul din nimic creat-a
nu inainte de-a ne da vieti noua,
i-a dat- dar mai intai l-a frant in doua-
un soare-aprins si luna- nvecinata”.

Michelangelo.

15 comentarii:

  1. Draga Gina, iata ca din nou FEMEIA este cea care ne imbie la reflectii si la frumoase dedicatii! :)
    Toate sclipirile de gand ce le-ai adunat aici m-au emotionat, soptindu-mi duios despre taina si farmecul vietii.
    Iti las si eu un crampei de Eminescu, marele si vesnicul indragostit, prin vibratia unui fragment ales din "Sarmanul Dionis"...
    "Întredeschise ochii şi văzu prin fereastra arcată şi deschisă, în mijlocul unui salon strălucit, o jună fată muiată într-o haină albă, înfiorând cu degetele ei subţiri, lungi şi dulci clapele unui piano sonor şi acompaniind sunetele uşoare a unor note dumnezeieşti cu glasul ei dulce şi moale. Părea că geniul divinului brit Shakespeare expirase asupra pământului un nou înger lunatec, o nouă Ofelia. Închise iar ochii până ce, recăzut în pustiul cel lung, palatul alb se confundă cu nourul de argint şi juna fată cu îngerul în genunchi. Apoi, strângând ochii silit şi tare, a înecat visul său în întuneric, n-a mai văzut nimic, ci auzea dispărând, ca o suvenire întunecată, rugăciunea unei vergine. Muzica încetase de mult şi el, cu totul în prada impresiunii sale, ţinea încă ochii strâns închişi. Când se deşteptă din reveria sa, fereastra de sus a palatului era deschisă, în salon întuneric şi sticlele ferestrei străluceau ca argintul în alba lumină a lunii."
    Sa fii iubita si razele soarelui din suflet sa-ti mangaie chipul! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Pescarusule, deosebit de frumos fragmentul adus de tine! Vis si realitate- sublim si inaltare~
    Multumesc mult!
    O zi senina!

    RăspundețiȘtergere
  3. Femeia e in spatele tuturor lucrurilor! Sa ridice mâna cei care nu sunt de acord cu aceasta fraza.

    Eu as mai continua ca:
    femeia acel rau necesar, creata de insusi Dumnezeu pentru a condimenta lumea :-).

    O zi senina sa ai.

    P.S. vorbele lui Napolean nu le stiam. Mi-au placut.

    RăspundețiȘtergere
  4. Femeia e in spatele tuturor lucrurilor! Sa ridice mâna cei care nu sunt de acord cu aceasta fraza.

    Eu as mai continua ca:
    femeia acel rau necesar, creata de insusi Dumnezeu pentru a condimenta lumea :-).

    O zi senina sa ai.

    P.S. vorbele lui Napolean nu le stiam. Mi-au placut.

    RăspundețiȘtergere
  5. Asa este , Manon!
    Nu ridic mana.Ma bucur ca ti-am oferit prilejul de a sublinia ca femeia este ce este.
    O zi frumoasa si tie!

    RăspundețiȘtergere
  6. Gina draga, acum am reusit sa finalizez postarea, pana acum era mai bogata in imagini decat in idei, dar am echilibrat situatia :)
    Te invit cu drag la o noua explorare!

    RăspundețiȘtergere
  7. asadar vive la femme :) vive la poésie :)
    astazi ne invartim in jurul femeii si al poeziei
    am sa las o poezie a lui Nichita Stanescu draga mie care vorbeste despre femeie in toata splendoarea ei

    Cãtre Galateea

    Iti stiu toate timpurile, toate miscarile, toate parfumurile
    si umbra ta, si tacerile tale, si sanul tau
    ce cutremur au si ce culoare anume,
    si mersul tau, si melancolia ta, si sprancenele tale,
    si bluza ta, si inelul tau, si secunda
    si nu mai am rabdare si genunchiul mi-l pun în pietre
    si mã rog de tine,
    naste-mã.

    Stiu tot ce e mai departe de tine,
    atat de departe, incat nu mai exista aproape -
    dupa-amiaza, dupa-orizontul, dincolo-de-marea...
    si tot ce e dincolo de ele,
    si atat de departe, incat nu mai are nici nume.
    De aceea-mi indoi genunchiul si-l pun
    pe genunchiul pietrelor, care-l ingana.
    Si mã rog de tine,
    naste-mã.

    Stiu tot ceea ce tu nu stii niciodata, din tine.
    Bataia inimii care urmeaza bataii ce-o auzi,
    sfarsitul cuvantului a carui prima silaba tocmai o spui
    copacii - umbre de lemn ale vinelor tale,
    raurile - miscatoare umbre ale sangelui tau,
    si pietrele, pietrele - umbre de piatra ale genunchiului meu,
    pe carc mi-I plec în fata ta si mã rog de tine,
    naste-mã. Naste-mã.
    o seara frumoasa gina

    RăspundețiȘtergere
  8. Iti multumesc mult pentru implicare si promptitudine, iti las aici un zambet plin de consideratie :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Gala, am recitit cu placere poemul;imi plac"necuvintele' lui in dorinta de a-si exprima un altfel de iubire.
    Multumesc mult!
    Ne-am rasfatat cu poezie in saptamana asta!
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  10. Iti multumesc pentru vorbele frumoase, pestisorule!

    RăspundețiȘtergere
  11. Servus!
    primavara ce se petrece dupa acel opt martie este cea mai nimerita dedicatie adusa Ei... sa recunoastem acum, suntem din pricina asta sub zodia poeziei :)
    Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  12. Bine ai venit!
    Pe aici nu prea au poposit barbati.Am spus poezii noi, pentru Ea .
    Multumim pentru gandurile frumoase!

    RăspundețiȘtergere
  13. Draga Gina,nu stiu ce as putea spune dupa ce am citit eseul tau minunat despre femeie.
    Doar atat:la multi ani de ziua ta!La multi ani femeilor,mamelor,sotiilor si multa iubire!


    http://www.riversongs.com/cards/mothersday.html

    RăspundețiȘtergere
  14. Multumesc mult, Gabita!
    La multi ani si tie si tuturor cititoarelor mele!

    RăspundețiȘtergere