luni, 23 martie 2009

matinala

Am uitat sa cumpar apa , asa ca intru in prima dugheana din sat.

Este putzin peste ora 9.
Fum sa-l tai felii.
Cateva mese scrijelite.
In jurul lor, sapte-opt barbatzi intre 30 shi 40 de ani.
Soioshi.
Prea soioshi.
Trag din tzigari shi sorb din pahare.Un lichid colorat. Nu-mi dau seama ce poate fi.
Iau apa si ies.


Ma intreb asha, ca omu’ care incearca sa-i intzeleaga si pe altzii- la ora asta nu le-ar fi stat mai bine alaturi de nevestele/mamele/soacrele/tatzii lor la pus ceapa in pamant?
Ca este vremea.

Imi vine sa cred ca sunt multzi dintre proaspetzii shomeri.
Sau ieshitzi de la”mititica”.

Traim sub acelashi soare.
Mai mult.
In aceeashi zona.

Shi asta imi da de gandit.

22 de comentarii:

  1. Tu zici de "proaspetzii someri" si de "mititica", Ginutza! Eu cred ca i-as incadra la "demisionari din propria viatza"! Grea, usoara, urita, frumoasa - cum o fi fost ea, era viata lor! Nu le-a convenit nicicum, li s-a parut imposibila si si-au dat demisia! Acu' sint free-lanceri la birt. Ce "lanseaza"? Damf de beuturica ieftina si otravitoare, enormitati ca-ntre betzivani si mai lanseaza, eventual, cind ajung acasa, citiva pumni in capul copiilor, o smetie peste ochi nevestei si citeva ocari parintilor si vecinilor! Si se culca linistiti - au mai trecut cu bine o zi din viata asta. E perfect. Sa mai tot fie din astea! Hai noroc! :(

    RăspundețiȘtergere
  2. Asha ,Lav!
    Cand te gandeshti ca au shi copii unii.. chiar shtiu un asemenea individ- il vad pe acolo, din cand in cand.
    Refuza sa munceasca, pretinzand ca niciodata nu i se acorda suma pe care o merita.
    L-am intrebat din ce traieshte. Stii ce mi-a raspuns, fara vreo jena? din alocatzia copiilor..
    Lume, soro, lume..

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, Gina, traim in mijlocul contradictiilor si langa comedia absurdului, mai aproape de noi, ca niciodata.
    Am ajuns o insulita de normalitate intr-un ocean de sfidari ale moralei si bunului simt.
    Exact la fel cum spuneai in postarea trecuta, referindu-te la firescul gestului de a planta un copacel, un tanar vlastar, de catre fiii comunitatii.
    Ce mai conteaza ca suntem in Postul pastelui si poate ca le statea mai bine la slujba de la biserica...
    Pe mine ma sperie instrainarea acestor umbre de barbati fata de familiile lor si fata de mediul altadata sanatos, al satului.
    Sunt la marginea societatii, exclusi, si poate ca nici nu-si dau seama, dar au gustul ratarii intre dinti.
    Dar sa gonim gandurile negre, iti doresc o seara plina de seninatate si adieri primavaratice!

    RăspundețiȘtergere
  4. Banuiesc ca si beau din banii de alocatie... :(

    RăspundețiȘtergere
  5. Ginei ii da de gandit, dar lor, sau... altora mai indrituiti sa se gandeasca si la soarta unor asemenea oameni?
    acelasi loc, aceasi zona, aceeasi lume

    RăspundețiȘtergere
  6. Pescarus!
    Lumea satului pe care o stiam era buna- nu neaparat fara pata, dar parintii erau responsabili, munceau sa-si creasca copiii, exista un respect al unora fata de ceilalti. Cel mai frumos mi se parea faptul ca intr-un sat toti oamenii se salutau.
    Cu timpul, lucrurile s-au schimbat din rau in mai rau.
    Multi nu muncesc, isi omoara suferinta in alcool, sunt agresivi, ratati, cum zici..

    Da, este mult loc pentru primavara!

    RăspundețiȘtergere
  7. Lilick, se poate sa bea chiar din banii de alocatzie; dureros , dar , din pacate, se intampla chiar la noi.

    RăspundețiȘtergere
  8. Anamaria, cand ii vezi , nu potzi face abstractie de ei; exista, sunt in preajma.

    RăspundețiȘtergere
  9. Buna Gina...
    Sa stii ca nu as pune acest peisaj pe seama "proaspetzilor shomeri"... Mie tot acest cadru mi se pare cunoscut de multă vreme... cu mult înaintea lunilor ăstora de criză. Modul ăsta de a freca menta în cîrciuma de sat sau de cartier ne este definitoriu, şomeri sau nu. Aici la Braşov locuiam cîndva lîngă o fabrică ("locuiam", fiindca tot aici stau, dar fabrica a fost rasă de pe faţa pămîntului) şi acum ceva ani cînd muncitorii veneau puhoi vreme de minute bune, mulţi dintre ei se opreau, la şapte dimineaţa, la bodega din drum pentru acelaşi ritual cotidian: una-două "mici", ca de încălzire înaintea intrării în uzină... Pe lîngă oamenii ăştia viaţa, vremurile şi crizele trec la fel: fără urme.
    Toate cele bune

    RăspundețiȘtergere
  10. Ieri, venind dinspre Timisoara doua femei dintre care una de etatea bunicii mele trecute in nefiinta, ami faceau cu mana. Nu opresc, rar cand iau pe cineva la autostop. Ma rodea gandul daca era bunica mea cum ar fi fost? Pun frana si ma intorc, parcusesem 500 m. Le fac semn sa vina. Raman surprins, venea doar cea mai tanara. Parca ami parea rau ca am luat-o. Ca sa nu fiu ursuz o intreb de batranica si asa am aflat ca era soacra, apoi de sot,...si a inceput sa planga, statea numai prin birtul satului pana-si bea toti banii. Aveau, 6 copii, nu mai rezista, venise la soacra sa-i spuna ca se va desparti. Mi-a spus ca numai pe ulita ei sunt 5 tinere care au divortat ,urma a 6-a, adica ea. L-a coborare a vrut sa-mi dea bani, i-am refuzat fiind bucuros ca am putut ajuta.
    Groaznic, cata durere, cata inconstienta, sunt barbat si mi-e rusine.

    RăspundețiȘtergere
  11. Flavius,
    In oras ,i-am vazut de multe ori.Parca faceau parte din peisaj; este drept, nu-i vedeam dimineata, ci la pranz, cand eram in drum spre scoala.
    Dar vederea acestor "deja ametiti", la ora la care taranul ar trebui sa munceasca imi da senzatia ca este o generatie ratata. Si , din nefericire, primele victime sunt copiii lor.

    RăspundețiȘtergere
  12. Da,Paul, femeile suporta , la inceput de rusine, apoi pentru ca se tem pentru soarta copiilor; cand se consuma toate rezervele, urmeaza divortul.
    Totusi , cum o fi accptat femeia aia sa faca atatia copii, daca respectivul era un betiv notoriu?

    RăspundețiȘtergere
  13. offf e atat durere in case si fiecare stie cate probleme aduce alcoolul, dar nu face nimeni nimic pentru ei sau pentru copiii lor
    cred ca ar trebui inventata o meserie noua cineva sa se plimbe din carciuma in carciuma si sa le zica de la obraz, din 5 unul tot pleaca acas cu coada intre picioare si asa se mai salveaza o familie
    sau sunt naiva?

    RăspundețiȘtergere
  14. Nu , Gala!
    Nu cred ca esti naiva- tu crezi in bunul-simt al taranului.Deocamdata este o meserie - cea de jandarm, care ii duce pe elevii chiulangii la ore.
    Pentru adulti, este mai greu.Dar cred ca un primar adevarat asa ar trebui sa faca- sa-i adune si sa-i trimita la munca in gospodarie.

    RăspundețiȘtergere
  15. Vin cu o precizare, nu a fost betiv, aducea toti banii acasa,s.a.m.d., cand si-a schmbat locul de munca, probabil, anturajul l-a nenorocit. Mi-a spus ca a fost un om deosebit, bautura l-a facut neom.
    somn usor!

    RăspundețiȘtergere
  16. ... asta imi suna cunoscut.......... sau poate mi se pare. dar si pe vremae copilariei mele, ....bunicul isi petrecea timp indelungat pe la MAT. na-ti-o ca mi-am adus aminte si cum il chema. :) si cred ca nu era singurul barbat care o facea... doarece pe al urechiusele mele ajungeau multe vaicareli ale "femeilor"...
    sau poate facaeu asta doar in timpi "morti"... intre un cosit, prasit etc... si iarna... duminicile... nu bag mana in foc, dar am fost si eu in "mat"ul satului... trimisa de mamamie dupa tataie :) si tot cam asa aratau... cum ii descriai tu mia sus...

    concluzia: bine ca ai gasit apa!
    :)

    RăspundețiȘtergere
  17. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  18. Lumsa, pe vremea copilariei tale, matul( am intrat si eu de cateva ori sa-i cumpar tatei tigari), parca avea o poezie a lui: aspra, dar interesanta.Se intalneau seara, dupa o zi de munca, barbatii; cei mai multi erau tarani seriosi , invarteau un pahar de secarica- asa cred ca se numea -si vorbeau.
    Nu prea se auzea de batai in familie, nu se vorbea de omoruri pentru 5 lei.
    Dupa ce am citit "Morometii", am inteles si mai bine viata barbatului- taran.
    Era grea, dar el se lupta cu saracia, cu demnitate..Nu o ingropa in alcool.
    Oamenii pe care i-am vazut ieri se intalnesc in bodega, nu pentru a pune tara la cale; nici pentru ca au obosit dupa o zi de munca.
    Acolo isi incep zilele, pe care le termina prin cate un sant.
    Vieti ratate cu buna- stiinta.
    Dupa ce nu m-am mai dus la scoala( ai sa razi), ma gandeam ca poate as vrea sa fac ceva pentru comunitatea sateasca; chestiunea este ca nu am prera multe in comun cu lumea in mijlocul careia am construit casuta- o slaba legatura, n-am trait acolo, sunt "o venetica".
    Mi-ar fi placut sa fiu utila in satul nasterii mele; din nefericire, cu el, nu am decat o legatura sufleteasca.Casa nu-mi mai apartine.

    Da, in dugheana de care vorbeam se vinde apa. Chiar si napolitane; cu crema.

    RăspundețiȘtergere
  19. Stii, Gina, ma gandesc acum, ca nici n-ai fi fost martora acestei scene fumurii si imbacsite, daca fantana casutei tale ar mai fi avut viata in ea!
    Ti-ai fi luat apa din adancurile ei, si o data cu ea, rezerve de energii pure si curate.
    Ma gandesc cu nostalgie la fantanile infirme sau la cele batrane, ramase sterpe...
    Napolitanele cu crema... daca optezi pentru ele, sa verifici sa nu fie expirate!

    RăspundețiȘtergere
  20. Pescarus!
    Casutza se afla pe langa orash, la 15 km.Apa din fantinile satului nu este prea buna; nu mananc napolitane, le-am observat doar;nu prea mananc dulciuri, ci multe fructe.

    Fantana bunicilor este in judetzul Dambovitza; eu nu sunt argesheanca.
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  21. ti-am citit raspunsul si pe postul anterior...
    sunt usor dezamagita de ce-mi povestesti... se vede treaba ca eu am lipsit mult si am pastrat o imagine idilica... dar care nu mai este ancorata intr-o realitate...
    nu pot sa spun decat ca-mi pare rau. taranul roman a avut intodeauna demnitate si si-a iubit radacinilie; atrudit si a stiut sa fie aproape de natura... si s-a mandrit cu ce facea. nu-mi dau seama de ce tine acesata "involutie", dar este pacat. ei ne-au tinut neamul asta curat... traditiile etc. s-ar putea trage concluzia ca suntem intr-o mare decadere ca natie.
    mare pacat.

    RăspundețiȘtergere
  22. Draga Lumsa,
    Cunosc bine tzaranul. Shi-l iubesc- cu toate ale sale.
    Tzaranul adevarat ,cel pe care il shtii tu a devenit un articol de lux.Ceea ce exista acum in lumea satelor- poate ca nu peste tot - este altceva; este o lume in deriva, iar alcoolul, agresivitatea de toate felurile shi dezertarea de la munca l-au gasit disponibil.
    Greu, rau, dar adevarat...

    RăspundețiȘtergere