joi, 30 aprilie 2009

in gradina casei mele


Par tacute.
Dar vorbesc.

In graiul frunzelor. Si al culorii.




















In fereastra , ele insele sunt deschidere. Catre lumina. Catre frumusetze.Sunt diferite.
Shi totushi la fel.Nu cer. Dar primesc.Apa. Lumina. Caldura. Multa caldura.
Din adancuri.

Pentru ca simt.
Unele au tzepi. Poate ca au suferit prea mult. Shi-au adunat durerea in spini.Din cand in cand, in sulitza tulpinii, apar doua floricele. Ca doua inimi.
Impreuna.
O pereche.
Si cactusul este tzepos. Dar florile ii sunt atat de suave! Rezista putzin. Ne invatza ca fericirea este trecatoare.
Are o poveste- ALB

Trandafirul japonez este roshu.Traiesthe 3 zile. Are ceva din fragilitatea gheishelor.
Craciunitza se gateshte cu cercelushi roz- roshii, la vremea sarbatorilor, de iarna. Pare fragila, dar nu cunoashte frigul.Vine din zone reci.
Sunt atat de elegante violetele! De parca zilnic ar merge la bal. Pudice si proaspete.

Unora nu le shtiu numele.
Ne intzelegem fara vorbe.
Mi-au aflat intrebarile, nelinishtile, bucuriile, tacerile.
Imi raspund prin candoare. .

ALB
Intr-o zi, nici nu mai shtiu cand, cineva mi-a adus un cactus. De la florarie. Mai aveam unul. De ceva timp.
Ca plante, nu faceau parte , neaparat, dintre cele preferate.
Am pus cele doua ghivece, unul langa altul, pe fereastra camerei mele.
Le-am ingrijit, cum am gasit de cuviintza, fara sa studiez, fara chiar sa am minime cunoshtintze despre cactushi. Asha. Cum ingrijesc toate florile pe care le am.
Pentru ca imi plac. Cei doi cactushi arata oarecum diferit, deshi , acum, dupa ce m-am documentat , cat de cat, cred ca fac parte din aceeashi mare familie. Unul este, de fapt, o aglomerare de cocoloashe tzepoase , diferite ca marime, fiecare pornind in douasprezece-paisprezece mici felii ca de pepene, ce se aduna in cate o mingiutza . Nishte arici verzi , foarte simpatici, mai mari si mai mici.
Celalalt este ca un ciorchine - un fel de butoiash in centru- in jurul caruia stau aninate , ca nishte margele vii , mingiutzele cu tzepi.
In toamna anului trecut, tot privindu-i , am observat cum , din fiecare , au rasarit nishte matzishori, cate un smoc de pufuletzi. Negricioshi. Au tot crescut. Intr-una din zile, s-au alungit, indreptandu-se unul catre celalalt.
Apoi , s-a produs minunea. Pentru ca imi petreceam multa vreme in jurul lor, nici nu mi-a venit sa cred, dar, au tzashnit , in acelasi timp. Au ieshit doua flori, absolut superbe. Albe. Cu multe petale , cu , la fel de multe , stamine, adunate intr-o semiluna , in varful careia a crescut ceva, un pistil , ca o cruciulitza.
Au fost momente absolut unice. Florile nu au parfum, au , in schimb , ceva ce n-am mai vazut.Un fel de personalitate, pe cat de delicata, pe atat de trista. Au trait prea putzin. Trei zile .

S-au stins, asa cum aparusera .In acelashi timp. Le-a disparut gratzia.
Pareau doua gaturi de lebada , cautand unul spre celalalt ceva, nu shtiu ce , poate mangaiere.

Intr-o alta zi, mult mai tarziu, am vazut cum din ambele plante s-au ivit din nou matzishori. Din fiecare cate unul . I-am tot urmarit. Smocul cactusului cu "arici" a crescut destul de repede. Celalalt a ramas mic de tot. Asha este si acum.
In dimineatza urmatoare nu-mi puteam desprinde privirea de pe matzishorul cel mare.Ca shi in toamna, discret, s-a deschis , intr-o clipa. Gratzios , stralucitor,
dar singur.
Dupa numai o zi , petalele au inceput sa se ingalbeneasca , apoi s-au ofilit .
Nimic din aspectul florii nu mai aminteshte de frumusetzea pe care o avea , in urma cu o zi . Se tot usuca, aplecandu-se catre cealalta , care, parca , in necaz , s-a indaratnicit .

Ca si cum nu i-ar pasa.
Am facut cateva fotografii. Vazandu-le, am incercat o stare deosebita ; mi-a ramas in minte succesiunea clipelor in care am vazut conturandu-se acel ceva miraculos- albul florii- s-a deschis , a stralucit si , intr-o clipa , s-a stins .

23 de comentarii:

  1. Draga Gina, cat de mult ma bucura semnul tau de viata!
    Credeam ca ai plecat, spre manastirile si sihastriile din nordul tarii...
    Ma asteptam sa gasesc altceva, un material despre limba slava, dar sufletul tau cald si sensibil ne-a pregatit alta surpriza, cea a lumii vegetale vii din caminul tau!
    Am admirat fiecare planta, fiecare ghiveci cochet ce le ofera adapost protector si generos.
    M-au fermecat florile albe de cactusi, cele doua surori izvorate in acelasi moment, toamna trecuta.
    Se simte dragostea cu care le invalui, grija permanenta sa le fie bine.
    Acum mi s-a facut dintr-o data dor sa revad un film drag si romantic decernat cu premiul Oscar, "Floare de Cactus" (1969) cu Ingrid Bergman si Walter Matthau.
    La cat mai multe vibratii pozitive in salasul caminului tau si la cat mai multe inflorescente pline de prospetime!

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna , Pescarus!
    Plec spre seara.M-am gandit ca , daca am promis cateva firishoare din gradinitza mea, trebuie sa-mi tzin cuvantul.
    De cate ori plec undeva, sunt agitata , nu-mi gasesc tot ce vreau si cate altele.
    Ma bucur ca tzi-au placut- am mult mai multe, dar nefiind o priceputa in materie de aranjat poze/ facut/ dichisit etc., imi cer scuze, pentru ce a ieshit.
    Este cadoul meu , pentru voi, la inceput de mai.

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumiri calduroase pentru darul acesta superb, drum bun si trairi frumoase!
    A iesit un edificiu floral minunat, nu trebuie sa-ti faci griji.
    Ca si florile tale, iti vom duce dorul!

    RăspundețiȘtergere
  4. Am zimbit tot articolul. E o delectare tot ce ai expus si spus. Cactusii sunt o minunatie cind infroresc.

    Hai sa-ti zic o povestioara - ce-am patit cu ultimul captus cumparat. Si eu mare amatoare de cactusi.

    Cumpar de la Pracktiker un cactus cu pielicica alb verzui, tepi mari... dar nu mai mare de 10cm inaltime. Cind sa mergem catre casa, urc in masina, pun cactusul pe bord, si pina sa ma uit de curea... omul meu porneste. Cactusica stând intr-o pozitie instabila da sa cada... si porneste. Manon cu reactii puternice (neardelenesti :-))da sa-l prinda cu o miscare fulgeratoare. N-a fost timp de cugetare caci cactusul picase cu capul in jos, se lovise de degetele mele care au dat sa-l prinda si in acelasi timp s-au desprins automat caci m-a intepat cu mii de ace.

    Cactusul a picat jos... m-am uitat la degete - ele erau cactus :-). Toti tepii stateau infipti in degete.

    Pina acasa aveam vreo 7 min. cu masina. A inceput sa ma doara degetele... tot mai tare, si mai tare. Am ajuns acasa - hai sa scoatem tepii. Cind prindeam de tep mi se rupea intre degete. Era casant. Riscam sa ramin cu tepii in interior sa nu pot sa-i scot. Erau vreo 10!

    Nu se puteau scoate decit sub unghiul sub care au intret in deget. Orice miscare gresita, nasol. Erau unii tepi cam de 1cm jumate in deget intrat. A fost cosmar. Dar am reusit! Fapt ca exist :-)

    Cactusul in discutie permanent ma abtiguie si cind vreau sa-l ud... tot timpul. E tare nazdravan.
    -----------------------------

    Sa ai parte de vreme frumoasa.... vezi ca la noi pe aici deja se pune de ploaie

    RăspundețiȘtergere
  5. Gina şi mie îmi plac cactuşii. Soţia însă are alte gusturi. Are amenajat un colţ cu flori de care are grijă tot timpul. Eu am un singur cactus, destul de micuţ. Dar e uşor de întreţinut:)

    RăspundețiȘtergere
  6. Ma simt musafir in casa ta insorita si plina de flori. Superbe! Ca si amintirile asternute aici.

    RăspundețiȘtergere
  7. sunt zambete printre petale
    imi aplec genele peste ele si
    clipocesc
    lumina cactusilor tai imi infloreste sufletul!
    multumesc Gina :)

    sa ai un drum bun si frumos :)
    te astept inapoi cu alte flori.
    in MD a inflort liliacul.

    RăspundețiȘtergere
  8. Draga Gina,ai o gradina minunata si tu.Mai cunosc pe cineva care iubeste florile ca si tine si ni le arata si noua. :)
    O stii pe Elisa cu gradina de vis?
    Am vazut si eu cactus inflorit,din acela ca o minge de spini la mine la servici.Mi-a parut rau cand am vazut ca a doua zi era deja ofilita floarea acea alba minunata.Si multe alte flori la fel de minunate si gingase sau puternice.
    M-ai facut sa-mi amintesc de colectia de cactusi a varului meu,de fapt a sotiei lui.de la ei am aflat ca plantutele cu spini sunt foarte rezistente si rezista destul de mult timp fara apa.Iti multumesc ca ne-ai aratat gradina ta minunata.
    Am citit ca pleci intro calatorie.Drum bun si asteptam sa te intorci cu povesti frumoase si multe multe fotografii.
    Gabi.

    RăspundețiȘtergere
  9. Cine iubeste florile...se iubeste pe sine, zambesc odata cu tine iar frumusetea lor este de fapt frumusetea sufletului tau!

    RăspundețiȘtergere
  10. anamariadeleanu2 mai 2009, 18:18

    si totusi ce liseste florii pt a trai atunci cand primeste lumina, apa, tandrete?

    RăspundețiȘtergere
  11. Ioan, cred ca pasiunea pentru cactushi este un fel de a ne trata proprii noshtri tzepi- ce zici?

    RăspundețiȘtergere
  12. Buna, Manon!
    M-am intors tarziu asta noapte.A fost o excursie grea, dar fascinanta.Am sa scriu , dupa ce ma odihnesc.

    Sunt minunate toate florile din lumea asta, asha-i?
    Cactusul , cat este de mic, devine agresiv.Shtie el ce shtie..
    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  13. Gina draga, ce surpriza!!!
    Te-ai intors acasa, bine ai sosit! :)
    Vroiam sa ma asigur ca florilor de aici nu le lipseste lumina, apa, caldura, atentie si ocrotire.
    Dar acum m-am linistit, totul e in regula, daca stapana lor e pe-aproape.
    Te imbratisez cu drag si ma retrag usor, sa nu-ti deranjez odihna.

    RăspundețiȘtergere
  14. Itzi multzumesc frumos, Lilick!
    Chiar asta mi-am dorit- sa va simtzitzi nishete oaspetzi dragi!

    RăspundețiȘtergere
  15. Cat de frumos vezi tu florile, Angela!
    M-am intors- sunt foarte obosita, dar si cu o stare sufleteasca deosebita!
    De maine, sper sa fiu odihnita!( a ieshit o rima de participii, o las asha).

    RăspundețiȘtergere
  16. Gabi!
    M-am intors, cu multe fotografii, cu multe intrebari pentru mine shi cu oboseala.
    Le voi rezolva gradat.
    Itzi multzumesc pentru placerea de a-mi fi privit florile!

    RăspundețiȘtergere
  17. Cred ca persoanele care iubesc florile sunt mai sensibile, Paul; cat despre iubirea de sine, as zice ca este buna, in limitele normalului, altfel, devine narcisism.
    Itzi multzumesc pentru aprecieri.

    RăspundețiȘtergere
  18. Anamaria, tu intrebi ce-i lipseshte florii, daca are lumina, caldura si tandtretze- nu inseamna toate acestea dragoste?
    Poate ca-i lipseshe o alta floare, cu care sa imparta totul.

    RăspundețiȘtergere
  19. Itzi multzumesc mult pentru grija, Pescarus!
    M-am intors tarziu, in noapte, inca sunt obosita, am multe fotografii, multe intrebari , pentru mine si multe de povestit.
    Sper s-o fac in zilele urmatoare.
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  20. Gina ţepii nu se tratează decît prin atingere :)

    RăspundețiȘtergere
  21. Ioan, este prea frumos , ca sa mai pot adauga ceva..

    RăspundețiȘtergere
  22. O gradina, niste flori. Momente unice. Parfum si roze cu personalitate. Frumos!

    RăspundețiȘtergere