miercuri, 13 mai 2009

4 galbeni

Prins in cursa fiecarei zile,crezi ca problemele tale sunt cele mai dificile.
La catziva pashi, cineva sufera.
Ai vreme pentru el?

Ce spun nu este o poveste.
Este o fotografie la minut.


Ca si cum ne-am fi inteles , dupa ce ne asiguram ca putem trece, traversam strada pe care se inghesuie agresiv masinile. Este ora de varf. Cu niste luni bune in urma , aici era un marcaj , l-au spalat ploile si n-a mai fost innoit , asa ca , daca vrei sa scapi nevatamat, trebuie sa fii cu ochii in patru.

Merge inaintea mea cu vreo doi pasi , dar si-a dat seama ca nu este singura. Am vrut sa pastrez , in continuare , distantza intre noi , dar ea si-a incetinit pasul , a intors capul si atunci i-am vazut fata. Plansa si obosita. Pare destul de tanara . Sub 40 de ani. Fara vreo introducere , asha , pur si simplu , incepe sa vorbeasca. La inceput , mi-am zis in gand ca vorbeshte singura , dar femeia , curat imbracata , nici orasheanca , nici tzaranca- poarta intr-o mana un fel de geanta-sacosha, iar in cealalta o hartiutza , un fel de chitantza- vorbeshte curgator, fara pauze .Vin de la liceu- spune , fara vreo retzinere numele unui colegiu prestigios , secretara mi-a scris aici absentzele , zice ca o sa-l exmatriculeze . Shtiti, aveam 4 galbeni , de la mama , 4 mie, 4 sor'mii. Nu m-am ferit de copii , ala mare este intr-a 10-a-spune numele altui colegiu cunoscut; asta mic a intrat cu 8 si 70. Amandoi au fost cumintzi . Au invatzat bine. Stau cu socrii, tacso e-n Grecia , ne-am impacat in august, dupa divortz, pentru ei . Eu-la patron , e bun, chiar azi dimineata m-a imprumutat cu 4 milioane vechi ,15 lei abonamentu'meu, 30 ale lor. Saptamana trecuta , ala micu n-a mai venit seara. Nici in seara ailalta. L-am ashteptat , am intrebat , n-a venit 3 zile. Am anuntzat politzia. Socrumio nu voia, zicea ca-l fac de rushine. Cautand buletinu' si certificatu' de nashtere , m-a taiat , asha , un fier la inima , galbenii de la mama nu mai erau la locul lor. N-am spus la nimeni nimic, nici aluia mare, da' socrumio a prins el ceva. Am alergat intr-un suflet la sormea , e invatatoare , aici , in orash , are si ea copii, mai mici, da se pricepe mai bine, shtie cum sa-i ia.

-L-ati gasit? indraznesc eu s-o intrerup, vazand cum tot cauta in geanta-sacosa o batista.
-Da, l-a gasit politzia , acasa la un coleg de clasa. El a amanetat galbenii , s-a dus cu ala la nishte jocuri de noroc si au pierdut toti banii. Nu voia sa mai vina acasa , ce sa mai zic de scoala, nu fusese mai deloc de la inceputul anului.Voia sa plece la munca , undeva , sa aiba banii lui. L-am luat cu binisoru' si eu si sormea .
(bine atzi facut , completez eu , mai mult pentru mine , nu shtiu daca m-a auzit). Socrumio zicea ca-i trebuie o bataie sora cu moartea , sa se invetze minte , am facut cum am simtzit eu , nici nu l-am atins , m-am imprumutat peste tot sa scot galbenii de la amanet , acu'sunt la ultimu'.Parca nici nu ma mai trage inima , or fi blestematzi , cine mai shtie de unde i-o fi avut si mama , ca nu mai traieshte.
-Venitzi de la shcoala?intervin , incercand s-o mai linishtesc , pentru ca plange cu sughitzuri.In simplitatea ei intzeleapta , femeia vorbeshte despre acreala secretarei , care i-a descris copilul in cele mai sumbre culori(in sinea mea ma intreb cand o fi avut timp o functzionara sa-l cunoasca, incat sa-l poata evalua in fata unei mame deznadajduite , numai dupa numarul de absentze).
-Dar diriginta? la ea atzi fost?
-N-am gasit-o, n-avea ore, am venit si eu cand am putut, nu pot pleca de la servici cand vreau, patronu'e bun, da , de, tot patron ramane.Domnu'director este painea lu'Dumnezeu.

Il cunosc , este un om deosebit, o sfatuiesc sa revina , s-o caute din nou pe diriginta, iar ei ii spun sa-shi apropie copilul, sa nu-l bruscheze, sa-l intzeleaga. Cine sa-i fie aproape?MAMA, doar ea..Nu-shi incheie povestea.
..sunt numai copii bogatzi in shcoala, totzi vin cu mashini, nu e ca la noi la tzara, el face naveta, are bani de-un covrig , nu shtiu ce-o sa fac.
Se opreshte.Trebuie sa traverseze.Pe partea opusa, deasupra unei ferestre , scrie , cu litere aurii AMANET.
-Shtiti de ce v-am spus dumneavoastra? Pentru ca nu ma cunoastetzi si nu va cunosc, dar prea m-a suparat secretara aia cu parul rosu , valvoi..zicetzi sa-l iau cu binishoru'?
Am incuviintzat , in timp ce ea scoate din geanta -sacosa o hartie mototolita , cu care sa-si recupereze ultima parte din zestre.

28 de comentarii:

  1. Povesti adevarate in fata carora stai si te gindesti, oare copilul va invata ceva de aici? Oare se va indrepta? Mama incearca si ea ce poate... cita autoritate mai are?
    Nu-i usor deloc. Vremurile nu mai sunt asa de clare cum erau mai demult. Copiilor le este tot mai dificil sa discearna binele de rau. Saracia, diferentele acute ce la vad îi marcheaza. Fac gesturi disparate.

    Asta e societatea in care traim Gina. Eu n-am copii, daca as avea as incerca sa le fiu prietena, nu mama, sa ma apropii sa pot sa-i ghidez... nu ca m-as pricepe foarte tare. Dar macar sa-l vad ca valorile li s-au format corect. Ca nu va ajunge de izbeliste mai incolo.

    RăspundețiȘtergere
  2. Poveste de viaţă trăită pe muchie de cuţit, tristă, cu grija zilei de mâine şi cu afuristul ăsta de "amanet" la care apelează mulţi, susinând apoi după ce nu mai pot recupera. Frumos ai descris întreaga atmosferă. Nu e nimic artificial în rânduri, or asta face savoarea textului şi atrage privirea. Sunt bucuros că am descoperit acest blog şi intru în casa ta literară cu mare, mare drag...

    RăspundețiȘtergere
  3. Offf...
    Am fost profesoara si stiu multe povesti de genul. Copiii astia sunt atat de dificili...daca nu au o mana de tata sa-i tina, inebunesc. Trebuie sa le acorde o oarceare libertate, tebuie sa li se dea ncredere in ei.
    Da. Sunt multi oameni cu probleme. Toti le avem pe ale noastre: mai mici sau mai mari. Trebuie sa gasim puterea si curajul sa le depasim.

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna, Manon!
    Da, sunt vremuri tulburi, incercari de toate felurile.Ceva lipseshte in relatzia parintzi copii, o veriga,pe care nimeni n-o poate inlocui.Apoi tentatziile.Intamplarile nu seamana, cum nici oamenii nu seamana..

    RăspundețiȘtergere
  5. Buna seara, Cris!
    Ma bucura gandurile tale , cum mult ma bucura faptul ca-mi citeshti gandurile si ca-tzi face placere aici!
    Eshti binevenit!

    RăspundețiȘtergere
  6. Doareu!
    Shtii ce mi-a spus odata un parinte la o shdintza, un parinte cu un copil dificil?" doamna profesoara, mare pacat ca nu exista o shcoala a parintzilor..
    Deseori m-am gandit la vorbele acelui om simplu.
    A fi parinte nu este o chestiune oarecare. Este o mare si extrem de grea misiune.Multzi cred ca este suficient sa-i dai copilului masa, casa, haine...
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  7. Gina ai avut parte de o intalnire cat de poate de concreta cu fata nevazuta a acestei societati.Povestea ei,este povestea multor mame care nu indraznesc sa recunoasca ca au o problema...Absenteismul este poate cea mai tragica problema a sistemului educational.Din clasa a 8 copiii incep chiulul masiv...si nu luam masuri.Se aduc scutiri peste scutiri,le motivam in timp ce avem certitudinea ca sunt false...Nu stiu ce ar trebui facut si eu sunt mama,dascal,diriginte...

    RăspundețiȘtergere
  8. Hristos a Inviat!
    Ma bucur, doamna profesoara, ca..am dat de dvs. Sincer. MAI ALESSS...cAAA..v-as cere "ajutor tehnic", tinand cont de experienta dvs. de bloggerista.
    ADEVARAT A INVIAT !

    RăspundețiȘtergere
  9. O poveste trista, dar din pacate nu e unica! Sunt zeci de cazuri de genul ...
    Si cred ca o mare parte o poarta parintii. Comunicarea intre membrii unei familii e este foarte importanta. Unde nu exista asa ceva, apare haosul si dezbinarea.
    Din pacate!

    RăspundețiȘtergere
  10. Buna dimineatza,Elite!
    Problema este complexa; noi o tratam din mers.Acum, cand pot privi lucrurile in esentza lor, fara prejudecatzi, fara teama de a "shifona" pe cineva, intzeleg multe dintre fenomenele cu care se confrunta shcoala, mult mai bine.
    Mai intai o chestiune- situatza este grea in intreg invatzamantul, nu numai in cel romanesc.
    Copiii chiulesc ,pentru ca nu sunt motivatzi.Raul se propaga de sus in jos.Potzi sa nu fii de acord cu mine- multzi , foarte multzi profesori chiulesc, fac ore de mantuiala, altzii consuma alcool, fumeaza in fatza copiilor, altzii bat, jignesc.
    Iar contzinutul programelor este mult, greoi, plictisitor.
    Parintzii pleaca, unde cred ca pot cashtiga.
    Educatzia nu se face la intamplare. Este cel mai greu lucru. Cine nu shtie sa educe n-ar trebui sa se faca parinte.Cine nu are rabdare, pasiune, intzelegere n-ar trebui sa devina educatoare/invatzator(oare)profesor( oara).
    Poate ca la voi este altfel, dar aici, dupa stupidele astea de teze, copiii se duc degeaba la shcoala pana la vacantza sau nu se mai duc.
    La liceele tehnice nu s-a investit NIMIC in tehnologie , de zeci de ani. Se mimeaza practica, se mimeaza multe.
    Copiilor le este mult mai simplu sa fumeze/bea/umble decat sa stea in banca, mai ales ca este si profesorul plictisit.
    'Shefii" se bat pentru functzii; daca apare cate unul cu pasiune, il"sapa " confratzii. Si tot asha.
    Mi-ar placea sa vorbesc altfel, dar , din pacate, Doamna- shii tu care- nu vrea sa recunoasca in ce stare se afla shcoala, pe care suflete si muntzi stralucite o ridicasera intr-un loc sigur.
    O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  11. Doar Atat! Ma flatezi cerandu-mi ajutorul; cu cea mai mare placere, daca shtiu;ma cheama Gina!
    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  12. Buna, Orianda!
    Cred ca fiecare problema ishi are cauzele , cursul si efectele ei; si necesita "tratament" special, in functzie de contzinut.
    Sigur ca toate incep de acasa.Conceptul de "7 ani de acasa" a devenit metafora. Nci anii de shcoala nu prea mai sunt reprezentativi, peste tot.
    Cum ii spuneam Elitei, raul incepe de sus in jos- dezordinea nashte dezordine, ba chiar lucruri mai grave.
    Cred ca ne acordam mult prea putzin timp unii altora.
    Copilul este ca shi o planta. Netratat, lipsit de caldura, devine buruiana...
    Sunt multe de spus..
    O zi insorita!

    RăspundețiȘtergere
  13. sunt multe de spus, Gina.
    nu ma voi referi decat la un aspect central, asa il vad eu cel putin, educatia parintilor. vorbeam cu cineva care imi spunea ca acum parintii au prea multa scoala, ca traditia dispare, ca instinctul trebuie sa prevaleze in educatie. si ma gandesc la cazul despre care ne povestesti atat de frumos. aceasta mama a actionat din instinct, nu si-a batut copilul. aceasta mama isi iubeste copilul. si la ce ma ajuta aceste concluzii? din pacate la nimic. constatari simple.

    am si am mai avut cu fiica mea situatii peste care nu pot trece pur si simplu. am o frica puternica pentru viitorul ei. inteleg care sunt tentatiile societatii, dar...la toate cartile citite, la toata consilierea mea filosofica nu stiu daca am reusit sa stabilesc cu ea un contact, care sa poata fi numit prietenie. totusi, inteleg, vag inca, - mama nu poate fi prieten in sensul clasic al cuvantului. fugim de rolurile sociale, vrem idealuri. am tot visat ca voi avea o fetita cu care voi sta la povesti toata noaptea, care sa imi spuna despre temerile, indragostirile, bucuriile ei. dar nu pot. pentru ca ea are nevoie de proprii sai prieteni. si de mama.
    cum sa ii educam deci astfel incat sa creasca Frumosi?

    inca nu stiu.

    RăspundețiȘtergere
  14. Spuneam cuiva, Angela, despre o discutzie a mea cu un parinte- se referea la o shcoala a parintzilor. Cred ca si daca ar exista , prea utila n-ar fi- mereu eshti, ca parinte, in spatele copilului, cu o generatzie- atatea diferentze; copilul, orice s-ar spune, trebuie sa aiba propria viatza, sa invetze, sa se loveasca. Nu te potzi pune in locul lui. Este viatza lui, nu este a ta.
    Mi-am dorit o fata- n-a fost sa fie. Am doi fii mari- unul in Londra, altul in Bucureshti. Cu fiecare am traversat perioade de toate felurile. I-am " strunit", poate ca am fost, adesea, prea exigenta, dar a meritat.
    Crezi ca dupa aceea se termina problemele? Copiii raman pentru noi- copii toata viatza.
    Dar ce-ar fi viatza fara ei???
    Sa ne traiasca si noi , de asemenea!

    RăspundețiȘtergere
  15. Dureros episod de viata, din pacate cunosc si eu cateva cazuri la care am fost solicitat spre rezolvare, tocmai anturajul, dorinta de a avea ce nu pot sa aibe ai fac sa fuga luand ce stiu ca are valoare iar parintii sarmanii isi pun intrebarea unde au gresit?

    RăspundețiȘtergere
  16. Daca intrebarile ar anticipa evenimentele, ar mai fi vreo scapare, Paul..

    RăspundețiȘtergere
  17. Cei "4 galbeni" ai tai merita nota maxima, pentru tesatura de invataminte si de intelepciuni continute, draga Gina!
    Meseria de parinte este cea mai grea, tocmai pentru ca nu exista o scoala pentru ea.
    M-am infrigurat, citind durerea adanca a acestei mame. Mi-au rasarit multe intrebari.
    Copiii raman mereu copii pentru parinti, izvoare de teribile framantari si griji, dar si de mari bucurii.
    Sa fie toti parintii de copii sanatosi si mereu alaturi de ei!

    RăspundețiȘtergere
  18. Da, copiii raman copii toata viatza , pentru parintzii lor, pescarus!
    Multzumesc pentru aprecieri!

    RăspundețiȘtergere
  19. Si chiar e mereu mediul cel indepartat de vina? Cel de acasa nu are nicio responsabilitate? Adica se duce el copilul la jocuri de noroc din cauza anturajului(copii bogati, vrea si el etc), iar educatia de pana la intalnirea cu progeniturile de bani gata se sterge cu buretele?Greu de acceptat!

    RăspundețiȘtergere
  20. O poveste frumoasă, din păcate adevărată. Şi astfel de situaţii sînt tot mai multe. Să vie de vină părinţii, şcoala? Cred că societatea în general.

    RăspundețiȘtergere
  21. Un gand bun purtat de-o raza de soare pentru o duminica frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  22. Gina pâna sa va cunosc pe voi, astia care atingeti sau ati atins în vreun fel învatamintul, începusem sa cred ca problema sunt cadrele didactice, ca din cauza banilor putini ce se ofera pe posturi, nu ajung in scoli oameni de calitate... ca... scoala nu e cea fost etc.

    Vremea ceausista cu toate belelele ei avea ceva ce a disparut. Omul cu carte, profesorul, intelectualul, se bucura de o pozitie de respect incredibila! Istoria a rasturnat roata. Intelectualul e cel in fata caruia îi râde în nas manelistul de la coltul strazii, scuipind pe geamul Ferarriului.

    Si totusi...
    vad ca sunteti oameni umani, sensibili, cu vocatie in meseria asta. Poate nu-s toti asa... dar 50% sa fie si e bine!

    Problema copiilor nu sunt profesorii, nici parintii, ci societatea care transpare, invadeaza de pe ecranele televizoarelor si arata ca: cu cinstea, cultura, seriozitatea... o sa moara de foame la final... ca trebuie mai degraba sa fi smecher pentru a ajunge "Sus" - iar acesta notiune falsa de "SUS" nu ma pune sa ti-o definesc ca ar fi jaaaale... asta promoveaza societatea prin toata mass media. Asta se vede... asta se ia drept model. Aici e marea problema.

    RăspundețiȘtergere
  23. Aleja, cred ca problema este complexa; complicata.
    Cazurile sunt particulare. Fiecare ishi are propriile cauze. De fiecare data sunt multzi vinovatzi. Chestiunea este ca niciodata nu exista unitate de opinii. Si nici nu se merge pe firul fiecarei probleme.
    Femeia nu acuza- ea ishi plange durerea.
    Multzumesc pentru opinie.
    Sunt cazuri disperate.

    RăspundețiȘtergere
  24. Multzumesc , Ioan!
    Si eu zic tot asha- multzi vinovatzi; chestiunea este ca, daca ii shtim, se schimba ceva?
    Din nefericire, nimic..pana la urma , parintele este cel dintai responsabil de copilul sau.

    RăspundețiȘtergere
  25. Manon!
    Si profesorii, ca totzi ceilaltzi , sunt oameni.Poate ca la admiterea in facultate , ar trebui si un altfel de examen- unul pentru verificarea aptitudinilor de dascal.
    Daca ne gandim si parintele ar trebui sa indeplineasca nishte conditzii deosebite.
    Din nefericire , multe lucruri se fac la intamplare.Daca se poate greshi o piesa, iese un rebut; se inlocuieshe. Un copil nu se poate inlocui. Si multzi sunt vinovatzi daca soarta lui se croieshte strambh.
    Sunt multe de zis. Oricum, sunt multzi profesori cu vocatzie.
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  26. Uite, am mai trecut un pic, îţi spun bună seara cu sfiala musafirului nepoftit... Şi îţi doresc o seară cât mai liniştită...

    RăspundețiȘtergere
  27. Cris,urarile de bine sunt totdeauna primite cu placere!

    RăspundețiȘtergere