luni, 4 mai 2009

sub acelashi cer

A ma rupe cateva zile de realitatea asta , in care se alearga de dimineatza pana seara, ca nici timp de odihna nu mai ramane, a fost, pentru mine, o adevarata provocare.
Fara televizor.
Fara ziare.
O excursie nepregatita.
O excursie in Moldova, din care , in urma cu multzi ani, vazusem nordul.
Trei zile , in care am vazut .
Multe.
Cu ochiul.

Si am simtzit.
Intens.
Cu sufletul.

Am prins imagini si pe micul meu telefon.
Cele mai scumpe s-au ashezat undeva, intr-un coltzishor, acolo unde gandirea se intalneshte cu simtzirea, ca o zestre.

Dincolo de viatza mea, de viatza noastra, in care suntem slujitori umili ai banului, de care ne agatzam la tot pasul, pentru ca inchide si deschide ferestre/ushi, portzi, am descoperit o alta lume , care ishi masoara timpul , potrivindu-si regulile vietzii dupa alte criterii.
Acolo, diminetzile, zilele si noptile nu au prea multe in comun cu iureshul cotidianului nostru, orientat catre bunastare- hrana, haine, mashini, case; natura ofera cat poate, omul ia si ofera, la randul lui.
O filozofie aspra, nerostita, mai degraba aplicata disciplinat, strict.
Un echilibru construit migalos, dar intr-un fel de curatzenie, greu de patruns de catre omul orashului sau al satului, devenit rob al dorintzelor, orgoliilor , intr-o lupta cu ambitziile.
Ale lui.
Si ale altora.

Este universul fiintzelor care ishi traiesc viatza in manastiri- maicutze si calugari.
O lume ale carei portzi se deschid pentru cei care doresc sa o cunoasca.
Sau sa ofere atat cat vrea sa primeasca fiecare.

Acum, acasa, constat ca am mai multe intrebari si mai putzine raspunsuri decat inainte.

24 de comentarii:

  1. Gina ai ajuns in Moldova,aproape de mine...Da, bisericile si manastirile Moldovei sunt unice prin frumusete,pastrare a traditiilor dar mai ales prin multitudinea lor.Aici oamenii sunt mai credinciosi.Poate ca viata i-a incercat si ii mai incearca inca mai mult decat pe altii sau poate ptr simplul fapt ca Dumnezeu e mai aproape de ei.

    RăspundețiȘtergere
  2. Gina draga, multe idei si cuvinte asternute aici, in stilul tau clar, concis, sintetic, inchegat, profesionist mi s-au lipit de suflet si de gand.
    In acest moment, cand ecourile sfinteniei plutind in universul manastiresc din Nordul tarii sunt inca proaspete si mustesc de vibratii in fantana sufletului tau, realizez ca esti mult mai bogata decat oricare dintre noi, ramasi in vartejul oxidat al acestei lumi neiertatoare, pamantene si materialiste!
    Iti doresc sa-ti pastrezi vreme indelungata starea aceasta iluminata, pana la urmatoarea incursiune spre sihastriile acestui neam!

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna dimineatza, Elite!
    Da, am fost destul de aproape de tine.Ceea ce am trait in aceste zile este total diferit de experientza mea.
    Am cunoscut simplitatea in forma ei curata. Este greu pentru orasheanul obishnuit cu un anume stil de viatza sa se trezeasca intr-o realitate de care a citit, fara se fi obosit a-i patrunde sensurile.
    Dar nu asta este esentzialul- trairile nu se descriu- se pastreaza.

    RăspundețiȘtergere
  4. Pescarus!
    N-am descris mai nimic din ce am ,cu mine, acum.
    M-a cuprins oboseala, pentru ca totul a fost atat de grabnic.
    Sper sa-mi pot aduna gandurile, impresiile si putzinele fotografii facute( mi s-a descarcat telefonul, n-am avut unde sa-l incarc) si sa povestesc cate ceva.
    Trairile le-am pus bine, in interior.
    O zi cu mult soare sa ai!

    RăspundețiȘtergere
  5. Odata cu portile manastirilor au navalit si intrebarile alea legate de "rostul lucrurilor si al lumii", nu-i asa? Asa se intâmpla.

    Cind esti prins in cotidian: pina la ora x aia, dupa carea aialalta... nu ai timp sa mai vezi nimic clar, numa ce e exact in fata ochilor. Cind vacarmul strazii moare brusc, treci de la meschinariile zilnice, la ansamblul prea mare de cuprins dintr-o data.

    Acolo in interiorul manastirii viata si toate isi schimba masura. E cu totul altceva. Cred ca fiecare din noi daca ne-am retrage, macar 2 ani din viata, undeva departe de lumea dezlantuita ne-am intoarce "remodelati", mai asezati sufleteste, si mai clari la minte :-)

    RăspundețiȘtergere
  6. Shtii, Manon? lucrurile se succed atat de vijelios, timpul scapa printre degete - si aici si acolo( pentru mine, venita de " afara").
    Am prins crampeie de logica, noian de intrebari, strafulgerari de trezire, uimire, bucurie scoasa cu greu din coltzuri inca nedeschise.
    Si, dintrodata, apare capatul drumului lasat undeva..
    Intri sau reintri in vechea matca, trasa cu linii mari .
    Nici nu mai shtiu- a fost vis a fost realitate; ce si cat suntem din noi. Cat ne apartzine..
    dar este frumos.

    RăspundețiȘtergere
  7. Draga Gina,bine ai revenit acasa.
    Nu am fost acolo niciodata,dar cunosc si eu acel stil de viata cu totul diferita de ce vedem la televizor...
    Cred ca se potriveste aici o melodie:
    Dinu Olarasu - N-ai nevoie de foarte multe
    http://www.youtube.com/watch?v=VhZfvw2pLuc
    Gabi.

    RăspundețiȘtergere
  8. Asha este , Gabi, nu ai nevoie de prea mult.
    Cred ca tu, ca om, trebuie sa ai mult.
    Ca traire.
    Mutzumesc pentru dar.
    Sa ai o zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  9. Eu mă bucur de curăţirea ta sufletească, Gina. Agitaţia asta şi întrebările cred eu că sunt normale şi fac tare bine :)

    RăspundețiȘtergere
  10. LiaLia!
    Ar trebui sa ma cunoshti- sunt o persoana normala- amestec; sa nu faci din mine vreun simbol- nu sunt nici pe departe.
    Ca-mi pun intrebari este un adevarat, dar nu inseamna ca ma si lecuiesc de ceea ce ma atinge.

    RăspundețiȘtergere
  11. trăirile nu se descriu, se păstrează... mi-a plăcut!
    O săptpmână frumoasă! :-)

    RăspundețiȘtergere
  12. Gina azi ai fost atât de melancolica cum nu te-am zarit niciodata.

    Si cu intrebarile - ele cer timp sa se aseze. E prea devreme... O sa vina singure raspunsurile, nu-ti face probleme.

    O seara frumoasa!
    P.S. Ti-am privit poza cu rochita verde zilele astea - iti vine culoarea de minune.

    RăspundețiȘtergere
  13. Draga mea, eu în oameni văd oameni, nu simboluri :) Şi ascultatul cum creşte iarba poate curăţi sufletul. Cu întrebări, cu zbucium, cu bucurie, cu lacrimi sau râs, oameni suntem şi pulsează sângele în vene :) Rău e când nu ne mai ating prea multe. Părerea mea :)

    RăspundețiȘtergere
  14. Da, Lori!
    asha este-adevaratele trairi nu se pot "povesti", ele se ashaza cumintzi, in locurile lor.Si din toate , suntem noi, cu bune si cu mai putzin bune.
    Multzumesc!
    Sa ai o zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  15. Servus, Manon!
    Ma " citeshti", ca si cum m-ai cunoashte de multa vreme. Sunt,inca, sub impresia oamenilor si locurilor ..
    Exista atatea diferentze intre abordari, atitudini, fel de acceptare a vietzii.
    Ma refeream la intrebarile esentziale; vezi/afli/citeshti si tot nu shtii mai nimic. Cam asha se intampla acum cu mine.
    Rochitza verde? este preferata mea, mi-am facut-o anul trecut, pentru un eveniment de suflet si este ,intr-un fel, legatura mea cu nishte momente speciale. Verdele este culoarea care-mi place.
    Itzi multzumesc, artisto!

    RăspundețiȘtergere
  16. Da, LiaLia!
    Era o gluma.Intzeleg ideea ta de a vedea purificarea printr-o legatura frumoasa, curata cu tot ce ne inconjoara.
    Locurile in care am fost poarta o incarcatura speciala.
    Acolo viatza pulseaza intr-un alt ritm- al naturii, nu al grabei catre cele de fiecare zi.
    O zi cu mult soare itzi doresc!

    RăspundețiȘtergere
  17. Sunt placut surprinsa sa te intalnesc,sa te cunosc.Te-am perceput ca pe o persoana minunata aflata in drum spre calea de constiinta,care e punctul de referinta in jurul caruia se invarte viata ta,evolutia ta personala,care determina succesiunea ritmurilor si a motivatiilor cu care iti traiesti zilele...si cred ca le traiesti frumos..Iti doresc zile frumoase si binecuvantate.

    RăspundețiȘtergere
  18. Itzi multzumesc frumos, mmary!
    Incerc sa fac ce mi se potriveshte, ma straduiesc sa nu-i afectez pe ceilaltzi si vreau sa ma bucur.
    Nu-mi ies toate; de multe ori, greshesc, involuntar.
    Nu-mi caut scuze, o iau de la capat.

    O zi frumoasa itzi doresc!

    RăspundețiȘtergere
  19. Cu siguranţă a fost frumos. E rîndul meu să plec trei zile. Sper să fie vreme bună. Ne mai citim apoi. Vrem şi poze.

    RăspundețiȘtergere
  20. Da, a fost o experintza foarte interesanta, Ioan.
    Sper ca astazi sau maine sa pun nishte poze!
    Sa ai vreme buna!

    RăspundețiȘtergere
  21. Gina vin zilnic... m-ai obisnuit prost. Stiam ca te gasesc cu povesti despre flori, oameni, copii... si acum de cite ori intru am nedumeriri.

    Acum am inceput eu sa am intrebari unde a fugit gina, unde s-a ascuns... dar totusi te gasesc. e bine. Imi vine inima la loc.

    P.S. Stiu ca te-au speriat gainile mele fara pene... nu le lua in serios, e genul de subiect trasnit tipic pentru mine

    RăspundețiȘtergere
  22. Manon!
    Eshti cea mai dulce fiintza!! Can vad ce-mi spui , rad, plang, eshti o comoara.
    Shtii?De cate ori merg intr-o excursie, ma pregatesc anterior. Si lucrurile nu ma iau pe nepregatite. De data asta , a fost altfel. Astazi am scris, urmeaza sa pun poze- poate ca fac asta diseara. Nu m-am lenevit si nici nu m-am speriat.
    Vin un picutz pe la tine!

    RăspundețiȘtergere
  23. anamariadeleanu7 mai 2009 la 16:47

    acum scriu doar atat: am vizitat multe lau acum scriu doar atat: am vizitat multe lacasuri de acest fel; untro vara, am incercat sa raman cateva zile printre maicute, sperand ca voi gasi pt cateva zile linistea;
    am aflat/gasit altceva: o experienta care m-a marcat pt tot restul zilelor de aici...

    RăspundețiȘtergere
  24. Da, Anamaria, ai dreptate, cred ca echilibrul trebuie cautat in propria-tzi fiintza, nu intr-un mediu care itzi solicita schimbari fundamentale;

    RăspundețiȘtergere