miercuri, 3 iunie 2009

fara ghilimele


Tot mai des, in imprejurari cam nepotrivite, aud- cine nu are batrani sa-shi cumpere.


Mi-au venit in minte.
Pentru ca erau buni, frumoshi si nu voiau sa shtie ca lumea se imparte in tineri si batrani.
Erau ei.
Atat.

Le spuneam simplu: mosh Andrei si tusha Vasilina. Nu ne erau rude . Erau vecini. Locuiau peste drum de casa noastra.
Mosh Andrei era nevazator din nashtere.Tusha Vasilina il purta numai in alb- era singurul pe care il tzin minte imbracat asa. Panza din care erau facutzi , atat pantalonii, cat si camasha, peste care ishi punea o curea neagra, era tzesuta in casa. Din canepa toarsa subtzire si tzinuta in leshie, sa se inalbesca si sa se faca moale.
Toata ziua , el impletea maturi: mici -pentru periat hainele, mari - pentru casa . Facea si maturi din nuiele , pentru curte. Lucra fara sa vorbeasca.Se dusese vestea despre meshteshugul lui , asha ca maturile aveau mare cautare.
Seara canta la clarinet. Nu shtiu cine i-l cumparase. Shtiu doar ca sunetele , cand triste, cand vioaie, ma incantau si abia ashteptam sa le ascult. Am adormit de multe ori, acolo, in casutza lor, cu ferestre de inaltzimea clarinetului, in timp ce ai casei ma tot cautau.

Mos Niculaie era meshter- potcovea caii tuturor satenilor, repara o sapa, punea spitze unei biciclete sau incuietori la portzi. Altoia pomi- in forma de T. Ne da vara nishte prune mari si gustoase, pere galbene si moi. Ingrijea cu mare dragoste " gradina boieresca".
Nu intelegeam pe atunci de ce i se spunea boiereasca, am aflat mai tarziu. Era o livada mare cu multi ciresi. Il insotzeam , de multe ori , cand"oblojea" rana cate unui ciresh batran sau rotunjea coroana vreunuia tanar.
Eu il ajutam cum puteam, pentru ca miercuri seara imi da voie sa ascult, la radioul lui cu galena , teatru radiofonic pentru copii. Am ascultat prima oara- mai apoi a cumparat si tatal meu un aparat mic- "Per Gynt".
Intr-o seara tusha Dumitra m-a chemat pe la ei. Am intrat tustrei in "odaie". Dintr-o cutie mare, mosh Niculaie a scos o mashinarie cu palnie , a invartit o manivela si au inceput sa se auda niste sunete minunate. Am ascultat la gramofonul lor voci despre care aveam sa aflu mai tarziu multe poveshti: Maria Tanase, Ioana Radu, Maria Lataretu.

In capatul ulitzei, la doua gospodarii de noi, era o casa mare, cu ferestre luminoase, din care radeau, in toate anotimpurile, garoafe rosii, de ghiveci, ingrijite de coana Vetuta- o doamna cu coc si cu papuci usori, de catifea.
Domnul Ionel lipsise o vreme, se vorbea in soapta despre asta-fusese la canal. Fratele lui traia in Baragan). In casa lor am vazut prima biblioteca adevarata. Mi-au imprumutat multe cartzi. Cate una. O inveleam intr-o foaie de ziar , nu indoiam foile . Puneam un semn lucrat in casa, pe panza de etamina , cand imi intrerupeam lectura.
Domnu' Ionel purta halat de casa. Avea mustatza si par lung, argintiu, pe care il pieptana uitandu-se in oglinda mare de langa biblioteca.
Cand nu duceam cartea la timp, ma privea aspru si ridica amenintzator un deget. Dumnealui mi-a spus primele cuvinte in limba franceza si in germana. Din cand in cand, imi cerea caietele de teme, se uita , dar nu spunea prea multe vorbe. Intelegeam ca nu sunt gresheli.
Odata, cand a venit vremea sa dau examen de admitere la liceu, i-a spus tatalui meu , care se cam impotrivea, din cauza banilor, ca greseshte mult daca nu ma ajuta.

Cum ash putea uita vreodata fiintzele acelea minunate, care mi-au dat- fara sa le cer- atat de mult din frumusetzea sufletului lor de OAMENI?

20 de comentarii:

  1. Sunt oameni care daruiesc fara sa astepte recompense. Vorbesti de OAMENI cu mult suflet si dragoste de OAMENI.Vorbesti de acei OAMENI cu sufletul curat, nepoluat de rautati , prostie si invidii. Iti urez sa cunosti numai astfel de OAMENI, viata ta va fi mereu frumoasa iar tu implinita.Pe curand!

    RăspundețiȘtergere
  2. Servus...
    cine mai oblojeste azi, oare, ranile ciresilor batrini?...
    cele bune

    RăspundețiȘtergere
  3. Geanina, intr-o viatza cunoshti multzime de oameni. Si te cunosc catzi vor s-o faca.Luam unii de la altzii ce si cat dorim. Cu unii convietzuim, pe langa altzii trecem shi viatza merge.
    Mereu intr-un semn.
    Irepetabil.

    RăspundețiȘtergere
  4. Servus- cat imi place formula ta de salut!
    Da, au imbatranit cireshii. Multzi au rani. Neoblojite. Ca shi oamenii.
    Traim laolalta , vindecandu-ne fara grija cuiva..singuri.

    RăspundețiȘtergere
  5. Buna dimineata,Gina!sau e deja pranzul?Am pierdut notiunea timpului dupa ce am citit minunata ta poveste.
    In copilarie am avut si eu batrani,pe bunicii mei si bunicii copiilor din cartier.Acum am alti batrani care-mi sunt dragi si cu care-mi face placere sa vorbesc,sa-i ascult depanandu-mi amintiri din copilaria si tineretea lor.
    Cel mai mult imi place s-o ascult pe mama povestindu-mi cum se jucau si se distrau in vremurile cand oamenii stiau sa se bucure de viata,asa saraci cum erau.Dar parca saracia de altadata era mai usor de suportat...erau oamenii mai buni?
    Gabi.

    RăspundețiȘtergere
  6. Ce poveste frumos spusă!!

    RăspundețiȘtergere
  7. Gabi, chiar ma bucur ca ai citit povestea mea si tzi-ai amintit , cu placeri si duioshie de propria-tzi copilarie.
    Totzi avem poveshti.
    Parte din ele seamana.
    Mai mult .
    Sau mai putzin.

    RăspundețiȘtergere
  8. Andi, suntem eroii unei poveshti continue..doar ca , acum sunt prea multzi zmei.

    RăspundețiȘtergere
  9. Există oameni şi Oameni. Cu o "0" mare de tipar. Am citit cu plăcere povestea unor oameni cu acel "O" mare pe care ar trebui să îl întâlnim cât mai des...

    RăspundețiȘtergere
  10. Prin intermediul povestii tale,am inteles ce aveau in comun oamenii aceia simpli si cei instariti!! Aveau aceleasi valori,raportate la cinste si omenie! In zilele noastre,piramida cu valori e inversata...din pacate...
    L'automne

    RăspundețiȘtergere
  11. Ma bucur, Cris, ca tzi-au placut OAMANII mei dragi!

    RăspundețiȘtergere
  12. L,automne, buna ziua!
    Da, asha este, de la asemenea oameni am primit primele lectzii de viatza adevarata.Fara sa fiu o idealista, shtiu ca , deshi satul nu mai este ce a fost, acolo, cinstea si omenia, inca sunt prioritatzi.
    Te mai ashept!( toamna este anotimpul meu preferat).

    RăspundețiȘtergere
  13. imi plac oamenii tai!
    mi-am amintit brusc de bunica mea cu ochii verzi si maini calde si gura povestitoare...
    si de bunicul, care ascundea cartile romanesti in pod si ne ducea acolo in zile speciale, cand simtea el ca e voie si ne aseza si ne citea din eminescu in grafie latina si ne invata sa buchisim...
    de toti cei care stiu
    ce inseamna sa fii om
    de toti cei care simt

    :)

    RăspundețiȘtergere
  14. Minunat, Angela!
    Ai moshtenit de la bunicii tai un fel anume de a vedea lumea.
    In sufletul meu , pe voi va vad mai aproape de credintza.
    Suntetzi mai deschishi, mai curatzi!

    Cred ca prima mea lectzie adevarata a fost despre omenie!
    Am invatzat-o de la Oamenii simpli!

    RăspundețiȘtergere
  15. Buna seara Gina,
    Foarte frumoase amintiri ai, atât de diferite de ale mele si totusi oamneni asemanatori. Nu stiu daca acum, la tara, oamenii nu s-au schimbat... oamenii simpli au in general suflet mare, poate fiindca valorile lor sunt mai clar definite. As vrea sa cred ca este la fel.

    RăspundețiȘtergere
  16. Buna Manon!
    Astea sunt amintiri.
    Itzi dai seama ca s-au produs mari schimbari si mutatzii in pshihologia omului de la tzara. Oamenii sunt altzii.
    Inclin sa cred ca inca omenia si bunul-simtz , acolo, exista.
    Oamenii se saluta fara sa se cunoasca. Se ajuta .
    Nu este raiul pe pamant, dar se pastreaza radacinile.

    RăspundețiȘtergere
  17. Oamenii acestia sunt cei ce ne-au modelat pe noi, comoara ta sufleteasca acolo isi are radacinile, cred ca asta e cea mai mare zestre pe care suntem obligati s-o transmitem mai departe

    RăspundețiȘtergere
  18. Gala, asha simt si eu- o legatura tainica -sunt radacini care vin dintr-o lume a mea; de fapt, sunt nishte valori.
    Da, sigur, ele trebuie pastrate, prin transmitere.

    RăspundețiȘtergere
  19. Bine ai revenit, Lori!
    Te-am trimis cu gandul in copilarie!

    RăspundețiȘtergere