luni, 1 iunie 2009

o lume de copii


Avem nevoie de bucurii.
Unele sunt atat de frumoase, ca vrem sa se repete, din cand in cand.
Au primit nume - ziua copilului/ femeii/ pamantului/ libertatzii.
Imi plac sarbatorile!
Imi plac si mai mult copiii.
Iubesc fericirea din ochii lor.

Dar ceilaltzi pe care nu-i vede nimeni niciodata fericitzi?
Cineva a scris pe blog despre ei. I s-a raspuns in limitele aceluiashi registru.

Mi-am amintit de o insemnare veche- eu- copilul, eu- mama copiilor mei.
Astazi asha intzeleg ziua copilului. A copilului etern.
Incepem prin a fi copii. In suflet ramanem totdeauna copii.
In fiecare dintre noi zburda/ plange / rade//iubeshte/se revolta un COPIL...

Era o seara de iarna. In camaruta mea luminata de o lampa cu gaz, careia mama ma invatase sa-i sterg sticla cu o carpa moale, inainte de a aprinde fitilul, pentru ca lumina sa fie mai puternica, imi faceam lectiile. La geometrie. Eram in clasa a VI-a. Nu era simplu. Pe atunci , imparteam gloria clasei cu un coleg .Fiecare se credea mai puternic decat celalalt, mai ales la matematica. Manualul era subtirel si avea foile dintr-o hartie aspra. Erau elemente de teorie, urmate de multe exercitii.
Dupa cateva incercari de a rezolva tema, dintr-odata , am reusit sa aplic si sa inteleg teorema potrivit careia-as vrea sa nu gresesc nimic din ceea ce-mi amintesc-"Inaltimea, intr-un triunghi dreptunghic, este medie geometrica, adica proportionala , intre segmentele determinate de ea pe ipotenuza".
Mintea mi s-a luminat! In viteza, am lucrat toate exercitiile, nu numai tema data .
Eram cel mai fericit copil!

In clasa a XI-a , purtam , obligatoriu, la scoala, un sarafan bleumarin , deloc placut. Cand tatal meu, intr-o sambata, mi-a adus , la camin -i se spunea si internat- printre alte lucrusoare, o curelusa alba, de plastic, cu care uniforma mea capata ceva aparte, a fost ca si cum cordonul era al fetei din poveste.

In urma cu 18 ani , fiul meu cel mare a mers la examenul de admitere la Universitea Bucuresti. Eu si fratele lui, care terminase clasa a 3-a, l-am insotit. Locuiam tustrei in" Hotelul Venetian", din centrul capitalei, iar examenele- 3 la numar- matematica, limba romana , filozofie, se sustineau in cladirea de la "Leu". Drumul nostru cu metroul in fiecare dimineata, plimbarile mele cu fiul cel mic in Gradina Botanica, in timp ce fratele lui era in examen, asteptarea rezultatului care ne-a umplut sufletele de bucurie au fost momente pe care nu le poate inlocui nimic niciodata .
Eram tustrei foarte fericiti!
Nimic nu mai conta.

Au trecut anii. Am invatat sa vad fericirea in fel si chip: intr-un apus de soare, in primii fulgi de zapada, in momentul in care un fost elev , dupa mai multi sau mai putini ani, recunoscandu-ma , imi spune: Sarut mana, doamna profesoara!, intr-o coafura frumoasa , in lumina din ochii elevilor, cand le place lectia , intr-un palc de maci , in clipocitul ploii, in colindele copiilor, in Lumina Invierii, in lectura unei carti bune, in florile care mi se ofera, in somnul linistit, in reintalnirea cu fosti colegi de scoala, in jocul "de-a baba oarba" cu nepotzeii, intr-o scrisoare sincera.

Am vazut locuri deosebite: Volga, noaptea , din avion , cand luminile hidrocentralelor concurau cu puzderia de stele, pe care aveam senzatia ca le-as putea culege; am vazut Fontana di Trevi, sub stralucirea lunii , Louvrul, castelele de pe Loire, Notre -Dame,Versailles,Vatican, Olimpul, Acropole, Likavito, casele lui Gaudi, morile lui Don Quijote, Le British Museum, Madame Tussauds,La boheme in The Royal Opera , alaturi de fiul meu cel mic.
Fericire?
Da.
Se poate spune si asa.

25 de comentarii:

  1. Draga Gina, ce frumos zambeste copilul din tine, din fiecare cuvant asternut in gradina celor mai frumoase amintiri!
    Fiecare evocare este o lumina, un buchet de emotii.
    Lampa cu gaz, seara de iarna si tema la geometrie, cordonul alb de plastic pus la sarafan, admiterea fiului cel mare la facultate, momentele ce oxigeneaza sufletul si mintea, calatoriile printre frumusetile lumii au inaltat un edificiu trainic, prin care privesc cu mirare ochii copilului etern, daruit cu copii si nepoti.
    LA MULTI ANI, tuturor copiilor din lume!

    RăspundețiȘtergere
  2. Îmi plac foarte mult oamenii în care se află - întotdeauna - un copil. Cred că aceşti oameni au suflete cu adevărat mari, ştiu cum să iubească, ştiu să aprecieze frumuseţea din oameni şi din viaţă. Cu toate că zilele copilăriei par demult apuse - cum ar spune cronicarii, să zicem - cred că trebuie să avem curajul de mai copilări. Prin gânduri, prin suflet, prin gesturile pe care le facem în relaţia cu alţii... Poate reuşim să fim mai buni, copii cu minte de maturi...

    RăspundețiȘtergere
  3. Shtii, pescarus? adesea, imi zic , in sinea mea, ca , deshi am vazut/trait/simtzit atatea, la o adica, tot copilareshte ma port. Shi nu-mi displace.
    Poate ca reactziile noastre, in unele imprejurari, ar fi de preferat, fara prea multa intzelepciune. Nu totdeauna, de buna seama1
    O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  4. Cris,macar astazi , sa cautam copilul din noi..
    Ziua mea are mare legatura cu data zilei de 1, asha ca o saptamana intreaga, voi fi copil!

    RăspundețiȘtergere
  5. Gina, Ginutza,
    ma uit acum cu placere inapoi la copilaria de varsta si traiesc din nou aceleasi momente de bucurie permanenta de deschidere si de mirare.
    aceasta mirare o regasesc si in tine :)
    si ma bucur enorm.
    salutam copilaria, cu zambete si genunchi zdreliti, cu greutati la mate si cu povesti spuse de bunica la gura sobei :)
    si acum o astept...

    si LA MULTI ANI!!!!

    RăspundețiȘtergere
  6. Angela, asta cred si eu ca este frumusetzea copilariei- MIRAREA!
    Cata vreme ne vom opri in fatza a tot ce ne uimeshte, cred ca ne va fi bine. Am ramas copii.
    La multzi ani fetei tale si tzie!

    RăspundețiȘtergere
  7. m-ai mai linistit Gina draga... dar tot trista sunt... poate nu ma mai simt copil...

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu se poate, floare de portocal! Cauta prin toate coltzishoarele.
    Shtii cum e- copiii shtiu sa se ascunda bine!

    RăspundețiȘtergere
  9. multumesc Gina
    fata mea are prima vacanta din viata ei de scolar si sta cocotata in varful unui cires roz la mama mea acasa!
    uh!!! ce mi-ar place sa fiu acolo :)

    RăspundețiȘtergere
  10. anamariadeleanu1 iunie 2009, 16:28

    incerc sa ma reintorc candva, asa cum sunt astazi -- cu suflet de copil

    RăspundețiȘtergere
  11. Angelelor, fericitelor, cu cercei de cireshe roz!
    Doamne, ce-mi place imaginea asta-un copil intr-un pom.
    Sa nu razi- la casutza de la tzara am vishini, acasa la mine , aveam cireshi.
    In fiecare vara, in cateva diminetzi , daca vrei, ma gaseshti printre ramuri.
    Este extraordinar!

    RăspundețiȘtergere
  12. Şi dintre toate, cea mai frumoasă, copilăria. E bine că vă amintiţi cu mare plăcere.

    RăspundețiȘtergere
  13. Matematica asta fie lumineaza copilaria fie o umbreste...Ptr noi,dascalii e mai usor sa ne amintim copilaria,sa o intelegem mai bine ptr ca,traim zi de zi printre copii,inspiram parfumul copilariei cu fiece clipa.

    RăspundețiȘtergere
  14. Da, Ioan, copilaria; cred ca este esentza fiecaruia. De acolo plecam si acolo ne intoarcem cu sufletul, ori de cate ori ne incurcam in hatzishurile vietzii.

    RăspundețiȘtergere
  15. Vezi tu, Elite, am terminat realul si am devenit profesoara de limba romana.
    Matematica mi-a folosit, deshi, la inceput eram foarte suparata ca sunt obligata sa merg la real.
    Lumineaza, ai dreptate!

    RăspundețiȘtergere
  16. Draga Gina,ce amintiri minunate ai si ce mandra esti de copiii tai.
    Mi-am amintit acum de o profesoara din scoala generala cu care ma mai intalnesc din cand in cand (rar).Intro zi am mers impreuna cu autobuzul si am povestit asa de multe ca doua vechi prietene.Am iubit-o si mai mult.

    "În clipa în care am încetat a mai fi copii, vom fi morţi deja."Constantin Brâncuşi.

    Suntem inca niste copii,iar copiii nostri,copiii in general sunt adulti care poarta pe umerii lor povara acestei vieti foarte grele.
    La multi ani tuturor copiilor!
    Gabi.

    RăspundețiȘtergere
  17. gina
    asta e fericirea fericirilor sa-ti amintesti fericirea din copilarie si fericirea cu copiii tai
    se completeaza una pe alta si dau nastere copilului etern
    iar ciresii si visinii; ah cate imi amintesc si eu dar la mine erau duzi si zarzari

    RăspundețiȘtergere
  18. Gabi, astazi a fost atata veselie pe bloguri; cred ca totzi am simtzit nevoia sa evadam din cenushiul vietzii si sa fugim in copilarie.
    O noapte linishtita itzi doresc!

    RăspundețiȘtergere
  19. Gala, este atat de frumos sa redevii , macar cu sufletul ,copil; astazi asta am simtzit; noi totzi cred ca am fost mai buni, mai aproape unii de altzii.
    Sa ai o noapte frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  20. Ştii, Ginuţa, draga mea, io vulpe bătrână de 31 de ani, m-am cocoţat ieri până pe la jumătatea uriaşului cireş de la ai mei şi m-am hlizit şi am chiţăit de plăcere când tata, urs serios şi sobru, a început să strige: cine-i acolo, mă? e o veveriţă sau sunt hoţii la cireşe? :))) Şi am primit şi de la mama, cadou de 1 iunie, o ciocolată :) DEşi mie nu-mi trebuie o zi anume să fiu copil, eu sunt tot timpul :) Apropo. Când te citesc cum scrii despre fiii tăi care acum sunt adulţi, ridic mirată din sprâncene. Pentru că de la prima citire, te-am simţit foarte caldă şi cultă, dar foarte tânără, uneori mai melancolică, alteori mai jucăuşă. Ca o adolescentă :)

    RăspundețiȘtergere
  21. Buna dimineatza , LieLie!
    Ma bucura tare vorbele tale!Tu , vulpe batrana..ash putea zice- la anii tai, dar n-o sa zic.
    Sunt ai mei.
    Au fugit cam in graba. Nu cred ca are cineva vreo metoda sa-i prinda in ham. Si daca-i legi, cu ce te-alegi?
    M-ai ghicit- asha sunt- un amestec de nostalgie si de fuga.
    P.s. te vad in cireshul din curtea casei copilului din tine!!!

    RăspundețiȘtergere
  22. Ai facut un periplu al vietii cu opriri in momentele importante. Copilul din tine ajuns sa retraiasca (din nou copilaria) prin ai tai copii... acum prin nepoti. Vezi, n-ai cum sa pierzi urma copilului din tine. E ca o linie directoare ce-ti strabate intreaga viata.

    Si eu mi-am trait copilaria atât de intens, atât de mult a contat pentru mine, Gina... ca as face un site traznit, copilaresc, stupid dedicat ei... numai timp sa fie pentru toate.

    Gina esti genul de om lânga care sufletele se linistesc. Tac si asculta. Ai acest dar special. Mare lucru :)

    RăspundețiȘtergere
  23. Manon,
    traiesc la bloc de 38 de ani - sunt si , probabil , voi ramane o neadaptata. Voiam sa calc mereu pamntul.Din motive absolut aiurea, am vandut casa parinteasca. Am realizat marea drama , in iarna asta, citind o poezie a lui Grigore Vieru.
    Avem o casutza, dar pamantul asta nu are legatura cu esentza mea- colilul din mine a crescut altundeva. Dupa acel petic jinduiesc. Acolo ma intorc mereu...

    RăspundețiȘtergere
  24. Uitasem ce este mai important, Manon! Itzi multzumesc mult pentru vorbele tale!

    RăspundețiȘtergere