joi, 30 iulie 2009

cum va ( ne) place?

Tocmai m-am intors dintr-o vizita ,la niste rude.
In sudul tarii.
Am vazut de toate- lume buna/lume rea, bogati foarte bogati, saraci mult prea saraci.
Ca sa fiu bine inteleasa. Cand spun bogati bogati, uite cum stau lucrurile. Imaginati-va- eu nu trebuie sa-mi imaginez, chiar am intrat in toate incaperile , o casa mare si frumoasa.
Constructie moderna, cu trepte de marmura alba.Fantana stralucind multicolor sub razele lunii. Arbori , flori , iarba si pietre.
Multe camere, atat de multe, ca n-am retinut nici culorile.
O casa intesata, sa scriu pe silabe? nu, ca se intelege ce vreau sa spun, cu antichitati, da antichitati- mobile multe si rafinate” si „este conjunctie , nu adverb- pietre pretioase si semipretioase, nu siraguri , margele, bratari , ci jumatati de arbori.
Cochilii uriase, in toate culorile/formele si marimile.
Din toate colturile lumii.
Unele puse cu mult bun- gust, altele- cele mai multe- inghesuite de-a valma, in camari, debarale, garaj, printre icoane, tablouri, purtand semnaturi celebre, borcane de gem, gladiole uscate, sticle ciobite.
Culmea este ca intr-o asemenea uluitoare casa, in tot amalgamul asta de grandoare si gunoi, n-am gasit un Eminescu.
Pentru ca asta cautam- Scrisoarea I.
Trebuie sa mai spun ceva- proprietarii sunt sau ,ma rog ,ar trebui sa fie intelectuali- dumneai( care nu stie ca i-am vazut comorile), este medic foarte solicitat, n-am spus medic bun, care vindeca oamenii, si stiu de ce am spus cum am spus, iar dumnealui inginer- fost baiat cu ochi albastri- intre timp ochii s-au micsorat mult de tot si au devenit cenusii.
Chipul, la vederea caruia , spun cunoscutii, tremura oricine , adus sa raspunda la un numar precis de intrebari, iti arata acum un batranel .
Cu ticuri si spaime.
Stie drumurile catre toate bisericile pastorite de facatori de minuni.
Si iertatori de pacate.

Cam asta aveam proaspat in minte, cand am citit pe blogul unui concitadin o intrebare.
Despre 5 lucruri care plac.
Fara sa stau prea mult pe ganduri, ca ,uite ce patesc cei care au gandit prea mult, spun ce-mi place acum, in momentul asta.
Am primit cel mai sensibil si frumos mesaj, citesc o carte frumos scrisa, despre secretele, gloria si tragedia lui Marilyn Monroe, imi place verdele asta crud din spatele perdelei mele cu maci; vad copiii jucanadu-se de-a fluturii, cand or fi vazut ei fluturi si, daca n-au vazut ,este si mai frumos ca si-i imagineaza.
Imi plac darurile , in alb si albastru , pe care fiul meu mi le-a adus din Creta, diferite si totusi armonioase.
Si-mi place ca , in dimineata asta in care s-a descoperit ca pana si incendiatorii din Sardinia sunt tot romani, mi-au venit in minte doua personaje dragi sufletului meu- bunicul patern si intaiul meu profesor de limba romana.
Scuze, daca am depasit cifra.

21 de comentarii:

  1. Poate are mai multe volume de poezii ale lui Eminescu! On-line!

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi plac:

    Oamenii sinceri si curajosi.
    Diminetile insorite si micul dejun cu cineva drag.
    Cartile vechi si filmele politiste.
    Dulciurile reci.
    Sa ajut cand pot.

    :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Cora, te vei minuna- intr-o asemenea casa nu exista calculator.
    Stiu si comentariul despre chestia asta, pentru ca el s-a produs.
    Nu se cade sa-l spun.
    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  4. Anonim,
    buna dimineata tarzie, mai ales daca vei fi avut un mic dejun cum iti place!
    Fie in fata casei, sub un pom mare si verde, fie intr-o sufragerie de bloc, cu fata de masa alba si un buchetel de violete.
    Tare mi-ar fi placut sa te stiu, pentru ca ..pentru ca ce-ti place este chiar frumos!!!

    RăspundețiȘtergere
  5. Draga mea,
    "Micul print" de Antoine de Saint-Exupery , aici m-am dus cu gândul, la dialogul dintre prinţ şi aviator : "vorbeşte-le oamenilor de o casă grandioasă (cu tot ce ne prezinţi în postare),iar ei vor fi mai mult decât încăntaţi, dar dacă le vei povesti depre o căsuţă modestă, cu muşcate la ferestre , interesul o să scadă, nimeni nu va fi interesat"

    Cam aşa stau lucrurile, oamenii sunt atraşi , nu generalizez, din snobism de tot ceea ce ai scris tu în unele pasaje.

    Eu spun să le stăpânească sănătoşi, fiindcă dacă sănătate şi libertate nu avem, aleluia şi-un praz verde, draga mea!


    Pupici geaninoşi!

    RăspundețiȘtergere
  6. Am nimerit aseara pe "Acasa" la nunta unor rromi. Lux, fitze, banuti de aur si euro fara nr, fara nr. Grandomanie, lanturi ce oboseau bietele gaturi, rochii cat mai sclipicioase si cu cat mai multe pietre pretioase. Si ma gandeam ca daca as fi pusa in mijlocul acestor oameni as simti ca mi s-ar lua aerul.

    Si culmea, zilele astea m-am gandit si eu sa imi fac o (alta ) lista ( ca mai facusem una aici : http://anielle78.blogspot.com/2007/11/leapsa-furata.html ) cu ceea ce imi place. E un fel de a constientiza de fapt ceea ce ne bucura pe noi, de a aprecia si a da valoare lucrurilor in aparenta mici .
    Acum mi-ai dat un imbold si o sa ma ocup serios de ea :).

    RăspundețiȘtergere
  7. Draga Geanina, chestia cu prazul verde, intamplatoare sau intentionata, se leaga.
    Poate ca vor fi si din cei care admira grandiosul si tot ce inseamna el.
    Ce stiu este ca pe aici pe unde scriem si citim noi, bunul cel mai de pret dintr-o casa este biblioteca.
    Cat despre suflet, fiecare cu al sau!
    Multumesc mult pentru vorbe si ganduri!
    o zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  8. Anielle,
    sa zicem ca rromii pe care i-ai vazut au chestiile astea in sange- aurul, sclipiciul, porcusorii in frigare.
    Cei de care vorbeam provin dintr-o cu totul alta lume, au un alt mediu de cultura si de viata.
    Ce-i leaga de lumea pe care tocmai ai descris-o este o goana turbata dupa bunuri- valori care nu-i bucura decat aparent, pentru n tablouri si n la puterea X pietre pretioase sunt ingramadite undeva.
    Si mai stii ceva?
    Nu pot darui o bucata de paine unui sarman.
    Asta mi se pare ingrozitor.
    Ei cred in farmece si in magie , nu stiu de care.


    Da, lucrurile noastre mici ascund frumuseti care ne tin sufletul proaspat!!!
    O zi cu multe asemenea marutisuri Mari!

    RăspundețiȘtergere
  9. Apropo de bijuterii : eu nici verigheta n-am suportat-o mai mult de un an de zile. Ceas nu mai port de aproape 20 de ani. Ce sa mai zic de lant la gat sau ghiul pe deget?

    RăspundețiȘtergere
  10. Geo, nu ma citesti cu atentie, trebuie sa te cert!!
    Domnule draga, nu despre inele, cercei, bratari era vorba- ci despre jumatati de truchiuri de copaci in care pietrele sunt roz, albastre, verzi. Si asemenea " busteni" erau de ordinul zecilor, in toata casa.
    Nu exagerez.
    Si sa mai fie ceva clar. Nu acestea erau rudele mele. Am ajuns intamplator acolo, cautand un volum de Eminescu, pentru ca discutam despre " particula lui Dumnezeu", descrisa de poet intr-una dintre scrisorile lui.

    RăspundețiȘtergere
  11. A descris Eminescu "particula lui Dumnezeu"? Bine, nu ma mira. Primele elemente de teoria relativitatii la el le-am citit (A se vedea prima parte din Sarmanul Dionis).

    RăspundețiȘtergere
  12. Geocer,
    Scrisoarea I, versul 51. Cel mai bine este sa recitesti intreg poemul!
    La o buna lectura!

    RăspundețiȘtergere
  13. Cu mare plăcere am citit această postare... Astfel de incursiuni sunt întotdeauna utile... Snobismul este şi va fi...

    RăspundețiȘtergere
  14. Ma bucur ca ti-a placut spovedania mea despre ce vad si aud.

    RăspundețiȘtergere
  15. Eu am repulsie fata de "colectionarii"de carti,dar necititori si fata de spectatorii ce-si fac un titlu de glorie din prezenta la spectacole.Sunt snobii cu aspiratii spre lumea intelectualilor adevarati(putini si modesti).Spectacolele vizionate nu trec insa dincolo de retina sau timpan,pentru a fi supuse analizei materiei cenusii.Ei sunt prezenti si pe blog cu postari de comentarii copiate,cu fotografii ale ultimelor achizitii si critici atotstiutoare.

    RăspundețiȘtergere
  16. Draga dariaco22, bine ai venit!
    Daca ti-ai fi afisat blogul, am fi putut discuta frumos pe tema ta, care, din cate inteleg , este o critica generala a celor care nu se ridica la nivelul de intelectual. Este opinia ta.
    Eu nu stiu cate carti citesc comentatorii postarilor mele. Nici la cate spectacole merg.
    Nici daca ceea ce scriu , copiaza.
    In ceea ce ma priveste, la varsta si experienta mea, nu ezit sa ma documentez totdeauna , inainte de a emite pareri. Si daca nu am pareri, nu scriu.
    Spun pareri , nu" critici atotstiutoare".
    Verbul care imi place este"cred".
    Sper sa ne mai citim( adica sa te mai citesc pe aici, de indata ce preferi anonimatul.

    RăspundețiȘtergere
  17. Am dorit sa arat ca pot fi supusi criticii si cei care au carti dar nu cunosc continutul lor etc....
    Nu este o critica a cititorilor blogului tau , ci o observatie generala a ceea ce se petrece.Regret daca s-a inteles altfel.
    Cuplul descris de tine nu apartine intelectualitatii.Ei sunt simpli posesori de diplome.In prezent diploma de studii superioare nu este o garantie a spiritului cultivat.

    RăspundețiȘtergere
  18. Sigur ca ai dreptate, dariaco22; cred ,insa, ca este vorba de un numar mic de oameni, " colectionari " de carti cum zici tu.
    Candva, pregateam fata unuor indivizi-el era sef de restaurant, ea era casnica. Aveau foarte multi bani. Fata era slaba, slaba rau. M-am chinuit mult. Am realizat cate ceva, dar nu atat cat mi-as fi dorit.
    Tot venind pe la mine, parintii au ajuns la concluzia ca " ar da bine" , daca ar avea carti in casa. Le cumparau" la metru". Apoi le-au asezat dupa culori.
    Chestiunea este ca una dintre fete a ajuns invatatoare.
    Lucrurile , privite din punctul asta de vedere, nu sunt simple.
    El, din cuplul descris de mine, stie multa carte. Tehnica. Despre ea stiu doar cu ce se ocupa.
    M-a mirat ca intr-o casa , unde fiica are vreo 26 de ani, iar copiii acesteia merg la gradinita, nu sunt carti.

    Ca diploma nu-ti da stiinta este adevarat.
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  19. Gina,
    trista experienta, dar e plin de astfel de oameni, cu diploma de intelectuali si case de boieri dar cu suflet si biblioteca de cersetor
    ce vorbeati despre ?
    "Dar deodat-un punct se mişcă... cel întâi şi singur. Iată-l
    Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!...
    Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii,
    E stăpânul fără margini peste marginile lumii..." ca acum m-ai incitat la teologie eminesciana :)

    cinci lucruri care imi plac

    fluturii de dragoste din stomac
    zambetul copiiilor cand adorm
    verdele padurii intr-o seara de vara
    mirosul cartilor vechi
    mangaierea bunicii mele

    frumoasa oprirea ta la comori, merci

    RăspundețiȘtergere
  20. Clar exprimat, Gala, clar si limpede, diploma de intelectual, casa de boier si biblioteca de cersetor. Stii ceva? Dupa ce m-am mai gandit, mi-am zis ca este imposibil sa nu aiba biblioteca, dar cine stie pe unde o fi inghesuita- nu putea sa stea alaturi de pietre pretioase..nu" da" bine.

    Da, acela este fragmentul la care ma refeream.


    Nespus de frumoase placeri ai!
    O zi insorita si cuminte iti doresc!

    RăspundețiȘtergere