joi, 23 iulie 2009

impreuna


De voie , de nevoie, a inlocuit stiloul cu tastele.
In locul scrisorilor stropite cu spaime si intrebari, a trimis, la inceput – mai greu, apoi, din ce in ce mai repede – mailuri.
A suspinat de cate ori telefonul a uitat sa sune saptamanal.
A scris semeseuri.
S-a intrebat.
N-a gasit totdeauna raspunsuri.
Somnul a intarziat de prea multe ori.

Mama.

Asa cum este ea.
Iubitoare si grijulie.
” cum i-o fi printre straini?”, „are timp de toate?”, „mananca la timp?”, doarme suficient?”, „este fericit?”,” iubeste, este iubit?” „i-ar fi mult mai bine in doi”..

Imaginata in fel si chip, clipa a sosit.
Bronzat, dupa o vacanta in Creta, parca mai frumos decat ultima data, nu singur, de mana cu un chip blond numai zambet , ciripind ”buna siara”!
Daruri.
Vorbe fara numar.
Masa ca la noi.
Fetei ii plac mancarurile mele.
Fiul meu ma lauda.
O seara care se incheie in zori.

N-am fost niciodata cea mai tare printre oale si ulcele, dar nici ultima la vreun imaginar concurs.
Deviza- legume proaspete in locul celor fierte pana la epuizare;
micul dejun , cat pentru doua persoane;
pranzul, impartit cu prietenul;
cina, oferita, aproape in intregime, dusmanului;
Reteta este si a fost valabila pentru mine si transmisa fiilor mei, cand au devenit adulti.
La snitele, ciorbite, sarmalute in foi de vita, cu mamaliguta si originale tipuri de salate , toti spun ca nu prea am adversari. Si la inca vreo cateva bunatati.

Confirmarea am primit-o abia acum, fara atestat , ce e drept. Aprecierile imi ajunsesera la ureche inca din iarna.
Cum spuneam, n-am avut o suficienta chemare spre a cocoli.
Am preferat fructele in locul prajiturilor.
Cateva feluri , acolo, ca orice mama, am invatat sa pregatesc- le-am tot repetat , am mai schimbat culoarea, forma, numarul de straturi, aroma.
O prajiturica m-a facut celebra.

Dupa Craciun, la plecare, fiul meu, caruia ii pregatisem dulcele preferat, mi-a cerut sa-i fac o portie pe care s-o ia cu el, la Londra. Am facut-o cum m-am priceput mai bine. Si mai frumos-cu un an in urma, o prezentase unor austrieci.
La petrecerea la care a invitat doi colegi italieni, doi romani, o frantuzoaica, prietena lui, cehoaica si un englez, salamul de biscuiti a facut minuni.
Autoarea, adica subsemnata, a primit toate laudele, prin fiul ei.
Se intampla in ianuarie.
Acum , am primit confirmarea din partea fetei.

Drept care, desi am varsat multe lacrimi de emotie si de –nu mai-stiu-ce.. ,dupa trei zile, in care ne-am plimbat, am povestit, am ras, am plans( eu),am facut poze- sa vad cum si cand le descarc , despartirea, pentru ca - a trebuit sa se intample si asta- a fost mai usoara.

Nu foarte.
Nu se poate.

16 comentarii:

  1. Bucura-te pentru tot ce viața ti-a oferit...
    Bucura-te.

    (Si mama mea facea salam de biscuiti minunat)

    RăspundețiȘtergere
  2. Andi!
    Am retinut esenta mesajului!
    Iti multumesc !
    O seara linistita!

    RăspundețiȘtergere
  3. Emotii din plin, frumos povestite!
    Si eu ador salamul de biscuiti...
    Pupicei

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumes pentru observatii, Diana!
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  5. Eh, asa sunt mamele : grijulii si emotive. De-aia-mi place mie sa fiu tata !

    RăspundețiȘtergere
  6. Pai, da- stiai ce te asteapta, Geocer.
    Si ai ales!
    o seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  7. Mamele... Toate mamele din lume ar merita statui. Eu aşa cred...

    RăspundețiȘtergere
  8. gina
    cred ca plutesti de fericire, ma bucur pentru tine, si pentru sufletul tau plin acum de zambete si de povesti, bucura-te de aceste momente si poarta-le pe buze
    cat despre salamul de biscuiti m-am infruptat si eu virtaul din el si doamne cat de bun a fost :)
    merci de momentul plin cu arome

    RăspundețiȘtergere
  9. Ce frumoase ganduri, Cris!
    Iti multumesc, in numele tuturor mamelor la care te gandesti!

    RăspundețiȘtergere
  10. Gala!
    asta fac- ma bucur, reiau in minte momente, ma uit la toate cate vorbesc despre sederea noastra impreuna!
    As vrea chiar sa gusti , odata, prajitura - specialitatea casei!
    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  11. Gina, tare as vrea sa stiu cum prepari tu dulcele preferat, in afara de valurile de suflet cald pe care le reversti in compozitie!
    Si eu ador salamul de biscuiti, atunci cand il nimeresc bun pe la comercianti, caci n-am facut niciodata in casa.
    Sufletul tau de mama a purtat haine de sarbatoare in aceste zile de revedere cu fiul tau londonez si prietena lui cehoaica.
    Felicitari pentru aceste momente speciale!

    RăspundețiȘtergere
  12. Pescarus!
    iti multumesc pentru gandurile bune si pentru aprecieri!
    Prajiturile sunt mai gustoase si, desigur, savurate cu mare placere, cand ,in jurul lor este armonie.
    Ti-am scris reteta si ti-am expediat-o.
    Am procedat asa, fiinca de la tine a venit prima cerere!
    Sper sa fi primit-o. Iar maine s-o poti pregati.
    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  13. Gina draga, da, am primit-o si iti multumesc mult pentru promptitudine, dar si pentru anticiparea dorintei mele!
    Nici nu mai conteaza caloriile, cand la capatul retetei asteapta un deliciu de nota 10 :)

    RăspundețiȘtergere
  14. Pescarus!
    O data pe vara, putem uita de numarul caloriilor!

    RăspundețiȘtergere
  15. Gina
    in graba mea vesnica (oare cand se va incheia) am tot citit ce scrii si am fost alaturi cand ti-ai vazut fiul acasa, cand ai simtit cu inima ta mare de mama cum este faptura blonda

    sper din tot sufletul ca sa fie ferciti atunci cand se infrupteaza din darurile tale :)

    am tot cautat o poezie...nu mai stiu din ea decat - copiii vostri nu sunt copiii vostri -
    oare ce e?
    si de ce imi veni acum?
    poate pentru ca stii sa il lasi pe ai tai sa zboare? :)))

    RăspundețiȘtergere
  16. Multumesc mult, Angela!
    Stiu - nu doar poezia, stiu sentimentul- copiii ii aducem pe lume. Apoi isi iau zborul!!
    Suntem mame , dar ei isi apartin!
    Asa mi-am si crescut copiii, lasandu-le libertate, dar, undeva, in sufletul, exista mereu locusorul fiecaruia.
    Multumesc mult pentru vorbele frumoase!
    Sa ai zile pline de candoare!! si de frumusete!

    RăspundețiȘtergere