miercuri, 1 iulie 2009

lumea vazuta din tren



Daca se intampla sa treci duminica spre seara prin fata Garii de Nord pentru a prinde trenul care sa te duca acasa, trebuie sa fii cu ochii in patru. Sa-tzi feresti bagajul, hainele si , mai ales, posheta.
Atatea figuri, una mai hidoasa decat alta, itzi pandesc orice mishcare. Potzi sa te uiti mult si bine, ashteptand sa apara vreun politzist. De unde? Om este si politzistul!
Poate si-a scos familia in parc, poate este cu iubita la un film. Sau poate studiaza. N-ai vazut cate cazuri sunt, devenite celebre telenovele?
Daca ocoleshti si gropile din asfaltul murdar si nici nu te impiedici de picioarele cuiva, care a uitat sa se mai ridice de dimineatza de pe caldaram, potzi ajunge la timp in tren.Tzi-ai luat bilet la clasa I-vrei sa calatoreshti civilizat, mai comod, mai linishtit. S-o crezi! Locul este tocmai langa fereastra , pe care se contureaza, ca un cap de catzel, o spartura, lipita cu leucoplast si prinsa cu un nasture mare in mijloc.
Cu putzin noroc, s-ar putea sa nu plesnesca tocmai astazi.
Scaunele sunt roshii- altfel nu s-ar deosebi de cele de la clasa a II-a, care sunt albastre. Diferentza este de inaltzime-vagonul pentru clasa a II-a este ceva mai jos.
Putzini calatori -o tanara mama , cu fetitza adormita in bratze, un domn care se uita des la ceas, punandu-si , de fiecare data , ochelarii .
Alaturi, o doamna inalta. Ardeleanca . Vorbeshte la telefonul mobil , anuntzandu-shi familia ca va ajunge seara tarziu . Vine dintr-o delegatzie . Este inginer automatician.
Nu pot sa citesc, deshi am "Dilema veche" la indemana .
Rand pe rand, parcele de porumb cu frunze mari, lanuri de grau cam pitic, loturi de floarea -soarelui, umbrite ici-colo cate un copac, raman in urma.
Trenul trece cu viteza prin prima gara . Parca ar vrea sa uite mormanele de gunoaie aruncate pe o arie considerabila .Sper sa fie o intamplare .
Ash!
In dreptul fiecarui sat , de o parte si de alta a caii ferate , peisajul este dezgustator- zeci de sticle , bidoane de plastic , pungi , hartii , cioburi, pahare de plastic stalcite , obiecte casnice ruginite , jucarii stricate, cutii metalice sau de carton, cauciucuri sparte -toate de-a valma .
Ca si cum o uriasha mana nevazuta le-ar fi aruncat intentzionat sa-ti agreseze si ochii si sufletul. Surprind pe fata ardelencei revolta si, ca si cum ne-am fi intzeles , spunem , in acelashi timp:-Nu se poate!
In apropierea urmatorului sat - aceeasi imagine dezolanta . Vorbim . Cautam explicatzii. Ea imi spune ca si in Ardeal este la fel .
Cum au ajuns oamenii sa se injoseasca atat de mult?
De ce sa expuna cu atata agresivitate si dispretz toata mizeria la 100 de metri distantza de ultima casa , langa calea ferata? Pe unde trec zilnic mii de oameni. .
Exista o legatura intre mizeria sufleteasca si cea fizica? multzi - prea multi oameni- arunca , fara sa stea pe ganduri, ofense, insulte , injurii altora , pentru motive serioase sau minore.
La fel procedeaza si cu ceea ce a devenit inutilizabil in gospodarie .
Arunca.
Dincolo de curtea proprie.
Si totusi..
Daca multzi dintre semenii nostri nu mai respecta nimic , satele au administratzie, fiecare gara are un shef , exista o multime de oameni platitzi sa asigure respectarea legilor.
Sa fi plecat totzi in vacantza?
In penultima gara, trenul se odihneshte. Suficient, sa pot vedea o familie cu tot calabalacul strans in boccele si boccelutze.
Ploua. Doi puradei-un pici si o fetitza sar in baltoace, improshcandu-se . Cel mic se intoarce dupa fiecare repriza si mai ia ceva dintr-o punga.
Tatal, cu un ochi umflat, rasturnat peste o plapuma stransa cu sfori, pufaie. Nu ia in seama pe nimeni. Le are pe-ale lui.
Porneshte trenul. Copiii se opresc din joaca lor, fluturand manutzele murdare.
Nu le raspunde nimeni.
Ploaia bate ushor in geam.
Se prelinge , lasand dare in figuri geometrice.

10 comentarii:

  1. Frumos ai comparat gunoiul aruncat din suflete cu cel aruncat din curti. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Ca figura de stil, poate parea asha cum zici, Lilick, dureroasa este realitatea existenta dincolo de vorbe..

    RăspundețiȘtergere
  3. Ai uitat sa povestesti despre cainii pe care i-ai surprins in poza.

    RăspundețiȘtergere
  4. @@Geocer,
    respectivele fiintze fac parte din existentza noastra zilnica si nocturna; asha ca nu le-am omis. Sunt omniprezente.

    RăspundețiȘtergere
  5. Offfffff, gunoaiele astea o să ne facă să intrăm în istorie, istoria ţărilor care se pare că nu doresc cu niciun chip civilizaţie.

    La fel şi cu litoralul, îmi amintesc de vremurile când mergeam la Costineşti...

    Am fost şi anul trecut, dar nu îmi mai trebuie după ce am ajuns la Nessebar.

    O zi cu soare , draga mea!

    RăspundețiȘtergere
  6. @ Geanina,
    Da, e ca si cum am fi o lume producatoare de gunoaie; le vezi peste tot.

    RăspundețiȘtergere
  7. si toate vin din indiferenta, cum nimeni nu face cu mana copiiilor acelor murdari pe dinafatra si curati pe dinauntru, tot asa nimeni nu se sinchiseste de ce se intampla in afara perimetrului proprietate personala, mizeria nu ne intereseaza, o facem si apoi trecem nepasatori :(

    RăspundețiȘtergere
  8. Da, Gala, este atat de dureros sa vezi cum, pe zi ce trece , ne indepartam unii de altzii; gunoiul ramane ca linie de separare a indivizilor.
    Uneori.Alteori , el se pastreaza in ograda proprie si otraveshte..Ash vrea sa pot face cumva, ceva.

    RăspundețiȘtergere
  9. Draga Gina,am vazut si eu din tren imagini minunate (cum e si campul cu floarea-soarelui)si mi-as fi dorit sa am un aparat de fotografiat...
    Am vazut si foarte multe ruine,foste fabrici,halte si multe gunoaie.
    Din tren am vazut si oameni muncind la camp,chiar daca soarele ardea destul de tare.
    Asta e Romania noastra vazuta din tren.

    RăspundețiȘtergere
  10. Din tren, draga Gabi, vedem realitatea: o Romanie cu bune si cu prea multe rele.

    RăspundețiȘtergere