sâmbătă, 25 iulie 2009

prin fereastra


Prima oara am citit-o cand s-a stins Poetul.
Am recitit-o in cateva randuri.
Mi-a revenit de multe ori in minte.

Eu si fratele meu , in ignoranta copiilor fara experienta, intr-un moment caruia nu-i stiu si nu-i inteleg rostul, am instrainat casa parinteasca.

In seri lungi, toropitoare, cand tristetea da ocol, las totul deoparte .
Intru pe furis.
Hoteste.
Deschid poarta amintirilor, ramasa mereu nezavorata.
Gradinita, lipsita de mana harnica a mamei , este napadita de buruieni. Cate un fir de busuioc tasneste printre ierburi.
Ma apropii de fereastra. Nu-mi trebuie lumina. O am in suflet. Stiu locul fiecarui lucrusor- masa mea rotunda, cu trei sertarase, cartile, cuierul, patura alba de pe pat, soba, dulapul in care s-au inghesuit, de-a valma, haine si dorinte.
Simt mirosul.
Ar trebui sa deschid fereastra. Sa intre aer proaspat. Nu, mai bine, nu.
Mangai in gand peretii.
Si umbrele .
Si vocile.
Se aude un caine ragusit.
Sterg lacrima.
Las poetul sa ma certe.

Casa parinteasca
”Ascultati-ma, surori, pe mine,
Si voi, fratii mei, ce va sfaditi:
E pacat, nu-i drept si nu e bine
Sa vinzi casa care te-a-ncalzit.
Bani ne-ar trebui la fiecare,
Toti avem copii si vremea-i grea.
Insa cum sa vinzi fereastra oare,
Cea la care maica te-astepta?!

Casa parinteasca nu se vinde,
Nu se vinde tot ce este sfant.
Din atatea lucruri dragi si sfinte
Ochii mamei inca ne privesc.
O vom da si vor schimba lacata
Si vor pune si ferestre noi.
Si trecand pe langa ea vreodata,
Va privi ca la straini la noi.
Casa parinteasca nu se vinde,
Nu se vinde tot ce este sfant.
Din atatea lucruri dragi si sfinte.
Ochii mamei inca ne privesc.
Vom pleca si noi candva din viata
Si parintii sus ne-or intreba-

Ce mai face casa lor cea draga,
Cine are grija azi de ea.”

Grigore Vieru

20 de comentarii:

  1. Este incredibilă această poezie. Am recitit-o cu mare drag în urmă cu două săptămâni, iar acum o regăsesc aici, la tine, în frumoasa căsuţă virtuală.

    Mulţumesc pentru versuri, draga mea dragă!

    RăspundețiȘtergere
  2. Gina
    eu aici o sa imi permit sa citesc si sa imi imaginez casa despre care vorbesti. plina de suflet :)

    cat despre poezie, profunzime si dor

    RăspundețiȘtergere
  3. mi-au placut mult versurile! ...
    Multumesc mult!

    RăspundețiȘtergere
  4. Asa este Geanina!
    Este o poezie minunata!
    Cu un mesaj absolut superb!

    RăspundețiȘtergere
  5. Casa mea, Angela?
    Da, este plina ; mi-am lasat acolo, o parte nevazuta a fiintei mele. Cand si cand , ma intorc, inspir, vad, aud, simt.
    Si merg mai departe.

    RăspundețiȘtergere
  6. Ma bucur ca am ales o poezie care ti-a placut , Orianda!

    RăspundețiȘtergere
  7. În pofida poetului, am vândut-o. Deşi nu mă prea leg de cele din lumea asta, uneori...

    RăspundețiȘtergere
  8. ..uneori, amintirile ne impresoara,Vania, recunoaste!

    RăspundețiȘtergere
  9. M-ai pus pe ganduri (desi cunosteam poezia, fie si doar din interpretarea pe care i-a dat-o Fuego), in legatura cu ce voi face atunci cand parintii mei nu vor mai fi, deie Domnul sa-i tina cat mai mult timp in viata si sanatosi.

    RăspundețiȘtergere
  10. Geo, parintii mei s-au stins foarte tineri; eu si fratele meu am fost amenintati ca in casa noastra vor face gradinita, ca nu avem dreptul la doua proprietati- aiurea!
    Am crezut . Am instrainat munca de-o viata a unor oameni harnici si amintirile noastre, intr-o mare graba, pe o suma derizorie.
    Au trecut anii, vremurile s-au schimbat, cine ar fi crezut!! , iar noi am pierdut locul copilariei.
    Este foarte trist!
    Acum stiu- fiecare trebuie sa aiba mereu un" acasa".
    Asta inseamna locul unde te-ai nascut, unde ai trait minunile copilariei, unde ai fost rasfatat(a), unde ai plans, ai ras, unde ai facut boacane, unde te-ai ascuns..
    Poezia lui Grigore Vieru a venit ca o palma pentru mine.
    Nu spun ca m-am rupt de satul meu. Categoric nu.
    Merg cat pot de des la mormintele parintilor, imi place sa vad ulita/scoala, drumurile/potecile/padurea.
    Sa ascult oamenii.
    Si sa ma intalnesc cu mine.

    RăspundețiȘtergere
  11. "Deschid poarta amintirilor, ramasa mereu nezavorata.
    Gradinita, lipsita de mana harnica a mamei , este napadita de buruieni. Cate un fir de busuioc tasneste printre ierburi.
    Ma apropii de fereastra. Nu-mi trebuie lumina. O am in suflet" - înduioşător... Iar poezia - nu mai este nevoie de vreun comentariu...

    RăspundețiȘtergere
  12. Deosebită poezia. Am citit-o mai de mult. Şi mi-a făcut plăcere revederea.

    RăspundețiȘtergere
  13. Multumesc frumos pentru ganduri si cuvinte, Cris!
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  14. trec doar sa mai las si asta :)

    http://www.youtube.com/watch?v=frbCnLtSseQ

    sa ai o duminica cu ochi luminosi :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Multumesc mult, Angela!
    Ochi luminosi spui/
    Fain!!!
    Duminica ta sa fie cu cirese .Roz!

    RăspundețiȘtergere
  16. Gina
    duminica mea a inceput cu cirese. roz :)
    si acum continua cu maci. rosii :))))

    te cuprind si ma duc la povestirea cu cartile. si cu patura.

    RăspundețiȘtergere
  17. Cat ma bucur, Angela!!!
    Gradina ta este un mic paradis!!
    Pune-i portita de vise si ferestre de raze!!!!

    RăspundețiȘtergere
  18. viata din noi este paradisul, Gina :)

    RăspundețiȘtergere
  19. DA!!!
    Esti intr-o forma de maxima frumusete!!!

    RăspundețiȘtergere