marți, 29 septembrie 2009

nebuna

Apare dimineața devreme. Sau pe înserat. De nicăieri. O recunoști după mers, mai mult o vedenie.
 Nu te speria!
 În urmă cu-nu-se-știe-câți-ani, era tânără și îngrijită, soră medicală, femeie la casa ei, așa o știau unii.

 Într-o vreme, mâna o turmă de căprițe, cineva îi plătea  să le pască prin poienița de sub pădure.
Acum este doar o nălucă. 
Fără privire.

În cele două adâncituri de sub sprâncenele fără culoare pâlpâie, din când în când, o luminiță. O clipă, și dispare.
 Poate că va fi mângâiat și ea vreodată cu lumina ochilor copacii, iarba, cerul și norii.
  O recunoști după haina lungă, soioasă și peticită, strânsă cu un bici de  sfoară pe lângă trupul firav.
  Fie noroi, arșiță, ori zăpadă,  lasă urme adânci târându-și bocancii soldățești, grei, ca și viața ei. Nu-ți poți da seama dacă vreodată au fost noi, sunt o parte din ea. 
Bocancii, haina și femeia par a se fi născut odată. În ghetele alea butucănoase, picioarele se mișcă, parcă, singure. O duc spre containerele de gunoi, presărate prin cartier.
O cunosc și câinii vagabonzi, trăiește cu ei într-un fel de camaraderie tacită. Se adună lângă ea  fără să latre, cum se întâmplă atunci când apar alți scormonitori. Cu bățul ei noduros,  femeia  caută; uneori  se întâmplă să aibă noroc. Îndeasă grăbită în sacul plin de pete, obosit ca și ea, un colț de pâine uscată, o haină,  un pahar ciobit, apoi  dispare.
Ca un animal hăituit.
Unii trecători ii aruncă în treacăt uitături grăbite. Alții nici n-o iau în seamă. Toți îi spun Nebuna.
 Nu-i pasă, de ce i-ar păsa?
 Viața ei? o goană veșnică. 
Cine are timp să se întrebe unde doarme, dacă doarme, când se odihnește, dacă are timp pentru asta.
Vine, caută, găsește sau nu, își saltă sacul peticit și dispare. 
Este doar o nălucă.

25 de comentarii:

  1. Draga Gina,mi-am amintit de povestea acestei femei,am recitit-o...e foarte trista si atat de adevarata.O femeie asemenea era si la noi.Nelipsita in statia de autobuz cu cativa caini pe care-i hranea din ce primea sau gasea.N-am mai vazut-o demult.Cred ca a plecat acolo unde a scapat de durere. :(
    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  2. Cine stie sarmana ce lovituri si deceptii i-o fi oferit viata? Am vazut si asemenea oameni ce starnesc rasul anumitor oameni, imbracati ca vai de ei, peticiti si zdrentuiti, cersind sau cautand in tomberoane o bucata de paine. Perntru mine, acesti oameni, cu mintile ratacite, nu constitue un subiect de ras ci de mila si compasiune. Trist! Trista povestire!
    O zi minunata, cu realizari!

    RăspundețiȘtergere
  3. Draga mea,
    tristețe, multă tristețe mi-au transmis aceste rânduri...
    Din nefericire sunt îngrozitor de multe astfel de cazuri...

    Să ai o zi divină!

    RăspundețiȘtergere
  4. Gina, e atat de trista si de cutremuratoare traiectoria vietii acestei femei, candva un om cu identitate clara si cu un rost in viata.
    Imi amintesc ca ai mai zugravit tabloul femeii ratacite, cu tonuri de gri in degradeuri inlantuite, precum aspectul ei vestimentar.
    Era parca vorba si de o cana plina cu ciocolata calda si un popas pe o banca, nu-i asa?
    E tulburator cand realizam ca pentru unii oameni fragili si vulnerabili, granita dintre normalitate si nefiresc este stravezie ca panza de paianjen!
    Se apropie iarna, oare cum o va suporta acea fiinta amarata?

    RăspundețiȘtergere
  5. Gina, te rog să îmi permiţi să spun că am lecturat unul dintre cele mai bune texte cu care ne-ai delectat până acum... Îţi doresc o zi excelentă!

    RăspundețiȘtergere
  6. o poveste impresionanta!
    Candva, demult, pe strazile urbei, ratacea o astfel de naluca si-aici!
    Nu stiu unde e ... a disparut brusc!

    RăspundețiȘtergere
  7. Rupe inima povestea asta. Fereasca Dumnezeu! :(

    RăspundețiȘtergere
  8. M-am intristat...nebanuite sunt cararile vietii!
    Acasa la mine am cunoscut si eu o persoana de genul asta,numai ca era barbat si alcoolic...era un fost pilot de avioane comerciale...un om ce strabatuse cerul lumii...Pacat!

    RăspundețiȘtergere
  9. 'Cine are timp sa se intrebe'
    trist, dar....

    RăspundețiȘtergere
  10. Din pacate, in societatea asta, sunt tot mai multe naluci.

    RăspundețiȘtergere
  11. Offtopic: http://luciaverona.blogspot.com/2009/09/10-zile-care-au-schimbat-romania_25.html Va rog sa scrieti, mai avem o saptamana, apoi proiectul va ramane in aer si e pacat.

    RăspundețiȘtergere
  12. Gina
    nebunia asta ca si construct social ma enerveaza si ma supara.

    cum viata unor oameni poate fi susbumata unor evaluari absolut individuale, ridicate la rang de generalitate.

    dar cand am citit, am fost Nebuna, care pierde totul uman, fals si ridica ochii spre cer.
    aceasta nebuna imi este draga
    ea are timp.

    RăspundețiȘtergere
  13. Gabi, femeile pierdute ascund un dramatism puternic..ma impresioneaza mai mult decat barbatzii care s-au ratacit de calea lor.
    O seara frumoasa itzi doresc!

    RăspundețiȘtergere
  14. Da, Nea Costache, oamenii aceshtia, care se pierd de restul lumii traverseaza ,probabil , momente p[este care nu pot trece; fie sunt oameni mai slabi, fie din cine shtie ce motive, se debusoleaza.
    Si pentru ca nimeni nu le intinde o mana de ajutor, se pierd total.
    Pe mine ma ingrozesc cei care ii iau in deradere.. sunt inumani, insensibili..
    O seara linishtita va doresc!

    RăspundețiȘtergere
  15. Geanina, da, cred ca sunt multzi oameni necajitzi pe lumea asta..din nefericire.
    O seara buna!

    RăspundețiȘtergere
  16. Pescarus, femeia despre care am scris atunci imi era foarte cunoscuta- copiii noshtri- al meu si al ei- au fost colegi in clasa I.
    La ea era vorba de o ratacire, poate , cumva, temporara.
    In cazul despre care scriu este vorba de o drama. O mare drama.

    Itzi doresc o seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  17. Cris, cuvintele tale ma bucura nespus!
    Iti mulrzumesc mult!

    RăspundețiȘtergere
  18. Orianda, asemenea fiintze dispar- fie pentru totdeauna, fie , ca ajung in alte partzi, incercand sa caute acea luminitza de care au nevoie.
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  19. Ana- Maria, da, foarte ciudat!
    Sa cutreiere cerul lumii si sa incheie atat de dramatic..
    Cata tristetze exista pe lumea asta..
    Seara buna!

    RăspundețiȘtergere
  20. Anamaria, da lumea este intr-o fuga nebuna..cine mai are timp de nefericirea altora? ..
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  21. Da, Oana, trist, multe naluci..
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  22. Andi, asha este- asemenea situatzii itzi rup nu doar lacrimi, ci si inima.
    Nu shtiu daca cineva le poate alina durerea..
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  23. Amngela, cred ca soarta unei asemenea fiintze poate fi privita si asa. O libertate eterna.Platita mult prea scum,insa.
    Este complicat totul..
    O searainishtita itzi doresc!

    RăspundețiȘtergere
  24. fortunanoua.wordpress.com1 octombrie 2009 la 22:05

    Nimeni nu poate face nimic pentru acesti nebuni pe care familia ii respinge sau care nu mai au pe nimeni. Indiferent care sunt motivele pentru care au ajuns asa , nebunii liberi si nepericulosi , sunt folositori pentru noi, spectatorii care nu trebuie sa-i ocolim impasibili. Ne sunt folositori pentru ca ne fac sa meditam la un viitor imprevizibil, la conditia personala si sociala si la sensul vietii .
    Drept recunostinta ar trebui sa-i omenim cu ceva de mancare si de imbracat, pentru a le usura suferinta. N-ar trebui sa dispretuim nebunii, doar sa-i ocolim atunci cand suntem prea slabi pentru pentru a-i compatimi si a medita pe tema fragilitatii personalitatii umane.

    RăspundețiȘtergere
  25. Foarte frumoasa pledoarie pentru omenie si intzelegere, Fortunanoua!!
    Itzi multzumesc pentru vorbele tale sincere si pline de intzelepciune asupra sortzii umane. A trecerii noastre prin lume.
    O seara buna!

    RăspundețiȘtergere