vineri, 30 octombrie 2009

pe furate

Daca maine ploua? Prietenii mei, biologii , mi-au promis inca o drumetie in padure. Este o zi buna. Nici cald , nici frig. . M-au anuntat sa-mi iau manusi . Culegem urzici. Nu prea ma dau in vant dupa ele, dar am fost ascultatoare. Acum chiar ca sunt mandra de mine. Am adunat o punga. Le-am spalat, le-am strecurat. Le pun la uscat. Intre doua ziare.Pentru iarna. Urmam o cararuie serpuita. Se opreste brusc.Stropi razleti suna in frunzele uscate. Intre multimea de artari si carpeni – o rariste.Ca o masa. 17 pini. Inalti, supli, verzi.
Retrasi in mijlocul padurii. La sfat de taina. Tocmai vorbisem despre templieri.Aerul este foarte curat. Ca de munte.Se aude clipocit de izvor. Un melc ratacit. Nu-i place cantecul. S-a ascuns in casuta lui.Cu spatele in usa.
Palcuri mari de nane. Culegem.Pe intrecute.Intreb intr-o doara. Daca sunt otravitoare? Renuntam la ele. Le vad parasite . Cu piciorusele rupte. Li s-au strivit palariutele. . Dincolo de varfurile copacilor, croncane un corb. Cheama pe cineva .In felul lui.
La tot pasul, alte ciuperci. Colorate. Mov, roz, verzi , maronii. Singuratice. Sau in palcuri.
Sub o tufa , cateva micsunele isi arata scufita inflorita. Au pierdut numaratoarea anotimpurilor.Tin parfumul in causul palmelor subtiri .Pana-n primavara. Potecuta ne scoate in aleea principala a padurii. Trecatori putini. Padurea isi tine mainile stranse. In putinele frunze ramase.. Se pregateste de culcare.
Ma doare frumusetea clipelor de ieri . Ploua. Rece. Repede. Este o alta zi . De toamna. De toamna nervoasa. Care inchide padurea. Cu toate tainele ei.

23 de comentarii:

  1. Îmi lac la nebunie toate fotografiile pe care le postezi... Au viaţă în ele, de fiecare dată...

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumusetea clipelor de ieri nu poate fi repetata, dar poate fi traita din plin frumusetea clipelor de azi, a clipelor prezente... Chiar daca, uneori, ne apar doar ca o palida imagine a stralucirii clipelor de ieri.
    Iar mie-mi pare ca ai trait cu tot sfletul frumusetea plimbarii de ieri din padure!
    Multumesc, Gina, pentru poveste si fotografii. Mi-ai adus astazi mai aproape padurea, de care mi-este atat de dor!

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu caut o soluţie de-a avea urzici tot anul. Până acum, n-am găsit-o...

    RăspundețiȘtergere
  4. Ruxi, poate nu ma crezi, dar sa stii ca a petrece 3-4 ore in mijlocul padurii este, deja, o poveste.
    Dincolo de tot. Doar cu soapte, nuante , copaci, muschi, un petic de cer. Este viata , in plina viata!!!
    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  5. Vania, tocmai ti-am dat o reteta. Pe care am aflat-o si eu ieri- culegi urzicute, le speli, le usuci si ai toata iarna. ' arunci' cate o mana in fiecare ciorbita. Sau, daca poti culege si mai multe, le pregatesti singure!
    Pofta buna! sic!!!! eu chiar fac o ciulama!!!

    RăspundețiȘtergere
  6. Cris, ma incapatanez sa invat tehnica fotografiei. Imi plac pozele. Imi place sa ma uit la oameni, lucruri..cu toata fiinta. Asta incerc. Daca produc bucurii si celor ce vad sunt , cu atat, mai bucuroasa.
    O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  7. Eu cred ca ciupercile o asteptau pe lapona Enigel si zapezile ei care vor veni curand si la noi..Cat despre melc, daca supravietuieste pana la primavara, poate ajunge vedeta in "Dupa melci", volumul II...In rest, padurea ta e misterioasa si m-as teme sa ma afund prea mult in ea chiar si ziua...

    RăspundețiȘtergere
  8. Sa nu te cred?! Glumesti? Offf... tare mi-ar placea si mie macar o plimbare prin padure!
    De cand ma stiu insa, visez la o casuta de locuit in padure. :)
    Din pacate, aici padurea e departe de noi, iar singura varianta ce ramane, este Brasovul cu Tampa... Iar asta nu se poate face in fiecare zi. Nici macar in fiecare saptamana...
    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  9. Tocmai ce-am aflat ca la Slatina ninge, Ginutza... Asa ca tare inspirate au fost excursiile tale pe la padure - la tzanc!:)
    Ciupercutzele si melcul sint de-o dragalasenie rara, tare frumos le-ai prins pe toate - in imagini si in cuvinte :)
    Te pup - o zi buna, draga mea! :0

    RăspundețiȘtergere
  10. Maria, il alungam pe Riga Cripto. Stii ceva? Cand am vazut ciupercutele cu palariutele rupte , am avut viziunea scenei din " Descult". Boierul zdrobeste cu picioarelre buretii pe care ii culesese Darie.Se spulbera copilaria.
    Vezi, avem un fel de a privi lucrurile literalizand. Realitatea se intrepatrunde cu imagini adunate , de-a lungul vremii, in subconstient..sau mi se pare.

    RăspundețiȘtergere
  11. Crezi ca eu as fi indraznit sa merg in padure singura , Maria? doamne fereste!
    In urma cu niste ani, cand erau copiii mici, am fost cu o alta famile. Ei spuneau ca stiu padurea ca-n palma.Aiurea! Ne-am ratacit. Lasasem masinile undeva , intr-un luminis.Le-am gasit tarziu. aproape se innoptase.
    Ieri a fost superb!!

    RăspundețiȘtergere
  12. Ruxi, toti si toate avem vise.
    Cand eram studenta, visam o catedra intr-un sat de munte.Casuta. Alba. Cu pridvor. Cu multe flori. N-a fost sa fie asa. M-am maritat cam repede. Si toate au fost altfel.
    Da, am padurea aproape. Nu pot merge de cate ori vreau. Nu pot sta cat vreau.
    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  13. Nu ştiam că se mai strîng urzici acum. Cît despre poze, reuşite.

    RăspundețiȘtergere
  14. Lav, ninsoarea s-a intins pana aproape de Pitesti.
    Da! Am prins padurea in strai de toamna.
    Maine poimaine isi imbraca toti copacii in alb. Cat despre melcusor si ciupercute, le plang de mila..
    O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  15. am vizualizat si eu padurea... am fost acolo... cuvintele tale mi-au desenat carari si mi-au luminat ascunzisuri... am zarit chiar si ciupercile...
    Superb!

    RăspundețiȘtergere
  16. Gina draga, ce bine ca ai reusit sa imbratisezi cu privirea si sufletul copacii, padurea, freamatul ei ascuns, cateva ceasuri!
    Urzicutele sunt dar minunat si izvor de energie in zilele umede si reci ce vor veni.
    Ai infiripat ca un regizor si scenarist iscusit deopotriva, o secventa de film din imagini vii si expresive.
    Meriti un premiu naturist: un tort de clatite si urzici, garnisit cu branza pe la rosturi!

    RăspundețiȘtergere
  17. Lotus, buna dimineata!
    Am descoperit multa poezie in vorbele tale! Si dor!
    Sa spun ca-mi pare bine ca ti-am rascolit amintirile ? Sau sa tac, lasandu-te cu gandurile tale..
    In padurea copilariei.
    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  18. Pescarus!
    Ca de obicei, cand poposesti din zborul tau, ai cuvinte mult prea dulci pentru micile mele schite. Iti multumesc!
    Cat despre tortul naturist, parca nu m-as prinde..nu stau prea bine la capitolul - mancaruri cu urzicute. Stii ce voi face cu ele? " Arunc" cate un pumn , printre alte legume, la ciorbite. Altfel, chiar nu ma incumet.
    O zi frumoasa in zborurile tale !

    RăspundețiȘtergere
  19. fortunanoua.wordpress.com31 octombrie 2009, 19:59

    Ginaaaaa draga Gina, pentru mine ai scris blogul asta? Iti multumesc din suflet, tocmai am rememorat o excursie ad-hoc in padure , asta vara, cand masina cu carecirculam a facut pana pe un drum de munte. A fost exact ca in padurea ta, cu ciupercute de toate culorile, melci rataciti, urzici si, bineinteles, copaci. In plus era cimbrisorul, care impanzea toate poienile cu tufe rotunde ca niste mingi aromate . Am cules atunci peste 10 kg de ciuperci de toate felurile, acasa am aruncat multe din ele pentru ca pe drum se uratisera si mi-am dat seama ca nu erau comestibile. Le-am conservat pe cele bune si am mancat deja o parte din ele sunt delicioase, stii cat imi plac ciupercile...
    Imi pare rau ca ai ramas cu gandul la ciupercile din padurea de ieri, as vrea sa te invat cum sa-ti dai seama care sunt bune si care nu, dar imi e imposibil sa descriu tehnica mea de a le deosebi, e foarte complicata si se bazeaza pe simturi si pe dragostea fata de ele, e o stiinta interioara si personala...
    Si urzicile sunt un aliment deosebit de valoros, ar trebui sa inveti sa le placi caci sunt un adevarat prieten al omului prin continutul lor de fier coloidal antianemic si efectul lor depurativ.
    Esti o fericita, Gina draga, pentru ca locuiesti langa padure, sa nu-ti mai fie frica de ea, tine minte ca ai muschiul de pe copaci si soarele pentru orientare...ar fi bine sa-l iei si pe Patrocle cu tine, Lizuca draga, sa asculti de el ca stie drumul si e prieten cu spiridusii padurii!!!

    RăspundețiȘtergere
  20. Mi-ai daruit o bucurie imensa, Fortunanoua!!!
    Cu toate. Intai ca m-ai botezat- m-am vazut Lizuca. Prima oara in viata. Apoi ca mi-ai dat sfaturi. Despre urzicute.Multumesc mult!!
    Acum sa-ti spun cespre ciupercute. Una dintre prietenele mele este o foarte buna profesoara de bilogie. Le cunoaste. Ea culege in fiecare an. Eu, pentru ca am avut cu niste ani in urma , o experienta dificila, am aruncat vorba la intamplare- daca sunt otravitoare. Cred ca i-am speriat pe ceilalti. Asa ca , au rasturnat ciupercutele. Nu stiu daca ei au fost tristi. Pe mine m-a intristat ' peisajul-- atatea picioruse, palarioare - rupte.. Erau foarte frumoase- vii. Acolo , printre frunze.
    Despre radure. este un mare parc natural- Trivale. Are alei mari, dar si multe , multe potecute. Lumea este comoda. Se plimba prin locurile luminoase. Unde nu ai de ce sa te temi.
    Impreuna cu prietenii astia ai mei am fost pana in inima padurii. De asta a fost si bucuria atat de maria. pentru ca am descoperit o lume minunata. De a carei frumusete , habar nu aveam. La doi pasi de casa mea.
    Iti multumesc mult. Pentru toate gandurile!!
    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  21. Ce frumos trebuie sa fi fooost!!!!
    Toamnele in Arges sunt o nebunie,tocmai am admirat asta saptamana trecuta,in trecere.
    Felicitari pt poezia randurilor dvs! Mi-ati transmis fiorul lor...
    Vin sa va citesc cu drag!

    Salutari dintr-o toamna teleormaneana!
    L'automne

    RăspundețiȘtergere
  22. L'automne, ai trtecut pe aici? Fara sa te fi stiut..imi pare rau..
    Teleorman- atat de aproape..
    Te mai astept! De ce nu-ti lasi mantia anonima? Mi-ar placea sa te stiu!
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere