miercuri, 14 octombrie 2009

treaba nemteasca

M-am trezit cu o intamplare in minte.
Era in iulie 2005.
Iubitoare cum sunt de excursii, ma aflam intr-un autocar , impreuna cu alte 36 de persoane. Soferii, ambii tineri, cravata, camasa apretata, cu maneca scurta . Ochelari de firma ,asortati.Conduc bine. Atent. Cu pricepere.Fara crispare. Masina alearga nestingherita pe panglica neagra, neteda ca-n palma , strajuita de pereti albi, inalti de sarma. Peisajul nemtesc verde, ordonat se asterne de o parte si de alta a drumului. Kilometri intregi de paduri unduioase, separate geometric , din loc in loc, de drumuri inguste, perfecte. Apoi, dintr-odata apar felii uriase de ogoare, lucrate ireprosabil -porumb, cartofi, sparanghel, vita-de - vie, prinsa pe sarma, parcele multicolore de flori.
Un rausor mangaie discret asezarile ordonate ca niste soldatei- case albe cu acoperisuri gri, semete. Gratioase in simplitatea lor calculata.
Incepe sa ploua marunt. Picaturile plescaie, lovind geamul masinii. Apoi , din ce in ce mai des, mai rapid. Privesc padurea nesfarsita. Brusc, autocarul se opreste. In dreapta padure. In stanga -la fel. Cuvantul pana se transmite ca intr-un telefon fara fir pana la ultimul excursionist. Ma uit la ceas.15, 49. Cei doi soferi isi pun impermeabilele , iau o ladita cu scule si coboara. Li se adauga si conducatorul grupului.
Se inteteste ploaia. Tunete si fulgere puternice spinteca amenintator cerul. Se aud lovituri dinspre capota masinii. Tot mai dese. Tot mai puternice. Cum persoanele din autocar sunt, in majoritate ,femei, incep discutiile. Cele mai multe sunt revoltate . Au trecut deja 40 de minute si autocarul sta. Pe dreapta.
Cei doi soferi, care cu o ora inainte pareau niste domni, devin, brusc, agresivi.Lovesc, pe rand, cu ciocanele , in locul unde presupun ca ar fi buba . Motorul tace. Noi asteptam. Se asterne , ca o balta , linistea. Vom dormi aici? In autocar? Pe o autostrada, in mijlocul unei paduri, departe de granita cu Franta?
Cineva ii cere domnului B. sa sune undeva- la un service nemtesc ori in tara, la agentie.
Cu o umbrela de imprumut, sfidand ploaia aspra ,B merge la primul telefon de pe autostrada si solicita ajutorul unei firme specializate in reparatii auto.
Peste vreo 15 minute isi face aparitia un echipaj de politie , care constata ca exista o problema tehnica , la un autocar romanesc , plin cu excursionisti, ce se deplaseaza spre Franta. Ni se promite ca va veni o echipa de mecanici.
Ploua din ce in ce mai tare. Se lasa o pacla deasa peste padure . Plictisite de asteptare, doamnele emit tot felul de teorii, care mai de care mai bizara.
O masina albastra opreste in fata autocarului. Coboara doi tineri, imbracati in salopete. Impecabile. Unul poarta o gentuta. Ca de medic. Nimeni nu a inteles cum, in mai putin de 10 minute, fara zgomot, fara lovituri de ciocan, fara clesti, au pornit motorul. Cu calm. Si maniera. Treaba nemteasca.
S-a oprit ploaia. Pornim. Ne asteapta Parisul.
p.s. e o vorba- nimic pe lume nu este intamplator!!

16 comentarii:

  1. Soferul e sofer, mecanicul e mecanic. Indiferent de nationalitate. Adica, nu-i poti cere soferului sa stie sa isi repare masina. Treaba lui e sa o conduca.
    Diferenta este ca daca unui sofer neamt i s-ar fi intamplat sa ramana in pana, el nici macar n-ar fi ridicat capota masinii. Ar fi sunat service-ul si ar fi asteptat linistit in masina.

    RăspundețiȘtergere
  2. Problema este că noi nu învăţăm niciodată nimic de la nemţii ăştia...

    RăspundețiȘtergere
  3. Numai ca nu putem sa sesizam ca romanul nu se simte bine pana cand nu loveste, de parca astfel ar rezolva mai repede problema.

    RăspundețiȘtergere
  4. Cine stie?
    Poate ca ne mai schimbam si noi..

    RăspundețiȘtergere
  5. Anielle, cred ca este o chestie care tine de educatie treaba asta cu ciocanul, bocancul, bolovanul.

    RăspundețiȘtergere
  6. Dacă în adâncul sufletului nu simțim că trebuie făcută schimbarea, că trebuie să ne asumăm responsabilități , restul e pierdere de timp.

    Te îmbrățișez cu toată dragostea!

    RăspundețiȘtergere
  7. Da, conditia fiind sa se inteleaga asta.

    RăspundețiȘtergere
  8. Ce frumos povestit! Tot timpul crestea atentia si asteptam sa se intample ceva infiorator. Finalul surprinzator-surazator. Plec zambind.
    Noapte buna :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Andi, daca ti-am oferit o noapte senina, chiar ma bucur!

    RăspundețiȘtergere
  10. Eu cred ca soferii trebuie intelesi.la cata responsabilitate si poate ca nici platiti foarte bine nu sunt,asemenea probleme tehnice nu ar trebui sa fie.
    Poate ca autocarele sunt deja vechi si uzate....
    Cred ca articolul tau e tocmai potrivit acum cand un neamt a fost propus ca prim-ministru.

    RăspundețiȘtergere
  11. Acum avem sansa, prima oara in istoria noastra, sa avem un prim-ministru german.
    Frumoasa povestioara si cu talc. Parca am fost cu tine 10 minute in excursie. Multumim

    RăspundețiȘtergere
  12. Corneliu, si eu multumesc .Pentru vorbele bune.
    Si pentru lectura avizata.
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere