luni, 16 noiembrie 2009

iubea lumina

De la o vreme, ne vedem saptamanal. Frecventam aceleasi locuri. Chiar am schimbat cateva cuvinte. O fi simtind ca o asociez cu imaginea lui? Pastrez cateva tablouri. Un anotimp incert. O natura moarta. Flori de camp. Franturi de viata. In culori calme. Iubea lumina. Toarsa . In fire de ganduri. Cateva expozitii in orase importante. Fusese primit in UAPR. O discutie inceputa intr-o seara, suspendata in timp, desi zorii bateau in fereastra. Era fericit. Foarte fericit! Isi gasise, credea, sufletul- pereche. I Se citea in ochi. In tremurul vocii. In miscarea degetelor subtiri , desenand in aer un chip. Stii? mi-a spus, ne tinem de mana. citim Apollinaire.. Sa fi fost iubire? Sau acea dulce si amagitoare fata morgana? Fantana dorita in desert? Eram intr-o comisie de admitere. Cineva a adus un ziar. Sinucidere? Sau crima? Nimeni nu stie.O mama sfasiata de iubire scaldata in suferinta. Un tata pustiit. Lacrimi. Colegi. Flori. Intrebari. In soapta. Nu stiu locul unde si-a asternut capatai lumina.. N-am putut, n-am dorit, n-a fost sa fie sa stiu. Ea este. El nu. Cateva tablouri. Si multe fotografii. Ale mele. Ale copiilor mei. Ale fiicei lui. In lumina.

13 comentarii:

  1. fortunanoua.wordpress.com16 noiembrie 2009, 18:53

    Prieteni disparuti??? Mi se ridica parul maciuca, am si eu unul in stingere...am facut deja cateva repetitii generale de pierdere a lui.
    Inteleg ce simti vazand-o pe ea si tablourile lui, dar mai ales pe fata lui...tragic? neindurator? inevitabil eveniment? eu am inceput sa-i scriu legenda alui meu....cu totii devenim stele candva ....

    RăspundețiȘtergere
  2. Stii , fortunanoua, nu realizam cat de mult inseamna cineva pentru noi , decat dupa ce il pierdem..
    o seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  3. Sarut mana!

    Va invit la a 7-a editie a intalnirii bloggerilor pitesteni : http://dumisblog.com/intalnirea-bloggerilor-pitesteni-7.

    Sper sa veniti!
    O seara frumoasa!

    Marian Dumitru

    RăspundețiȘtergere
  4. Primul meu iubit cu care am fost impreuna 3 ani era pictor. Mi-a pictat un tablou cu liliac care mai pastreaza si acum mireasma acelor timpuri.

    RăspundețiȘtergere
  5. Anne, multumesc!
    Printr-un cuvant mi-ai transmis o stare!
    Zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  6. Dumis, multumesc pentru invitatie!
    Sper s-o pot onora!

    RăspundețiȘtergere
  7. Anielle,
    Simt in vorbele tale o anume caldura. Voi, artistii, fie ca sunteti muzicieni, fie ca folositi culorile, exprimati trairi in tonalitati speciale.
    Un tablou mi se pare a fi o radiografie sufleteasca. Cu parfumul momentului..
    O zi senina!

    RăspundețiȘtergere
  8. Doua suflete -pereche, unite de dragostea pentru arta.Ce poate fi mai frumos, mai efemer si totusi mai puternic decat o asemenea iubire?Pacat ca ea nu a fost totusi destul de puternica pentru a-i da unuia dintre cei doi sensul vietii, o ratiune pentru a putea continua sa traiasca, sa spere, intr-un altceva, inaccesibil poate chiar si cuiva cu care imparti TOTUL aici pe pamant...

    RăspundețiȘtergere
  9. Ce spun nu este fictiune.
    Este o duioasa aducere-aminte. A unuia dintre cei mai buni prieteni.
    Din nefericire pentru el, nu gasise sufletul- pereche. Era un mimetism. Probabil ca n-a putut suporta tradarea.
    Sau cine mai stie?
    Fericirea , adesea, se plateste mult prea scump. Nu stiu care ar fi reteta ei.

    RăspundețiȘtergere
  10. Gina, ieri vorbeam despre Esenin. Citesc acum la tine despre un destin tors cu multe din aceleasi fire... Cred ca sufletele sensibile si pline de talent, nu pot trai decat arzand ca o lumanare fara ceara. Repede, cu flacara puternica si scurt!
    In urma lor, ramanem noi, cei pentru care au insemnat atat de mult, si care le poarta amintirea mai departe in timp...

    RăspundețiȘtergere
  11. Asa este, draga Ruxi!
    Ard . Ca flacari vii. Ramane urma lor luminoasa.
    Si le pastram duioase aduceri-aminte!
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere