miercuri, 11 noiembrie 2009

pe fuga

Zi plina. Si lunga. Pana la urma, nimic nu este imposibil. Si daca am domolit , macar temporar, problemele, dau o fuga in niste locuri dragi.In batrana lui matca, Argesul se leagana cuminte. Susura domol. Printre umbre.De o parte si de alta, zavoiul , saracit de frunze, tace.Intram in sat . Ulita mea draga.Ii stiam toate pietrele...Pentru ora asta , mi se pare prea multa liniste.Cateva afise electorale pe niste stalpi. Oricum , preferintele difera . De la sat la sat. In oraselul din care tocmai vin , vazusem alte fete. Colorate. Promitand .Mai bland. sau mai amenintator. Se uita printre uluci la gradinitele in care se lafaie, in snopi, tufanele.La colt , batrana scoala. Doua sali mari. Invatam in doua schimburi. Acum se lucreaza la simultan, imi spune femeia de serviciu, ocupata sa stranga frunzele din curte.S-a schimbat ceva. Cladirea si-a intors spatele spre nord. Sa-i fie mai usoara iarna. O mangaie crengile unui dud tanar. Ceva mai incolo, fantana. A secat. Imi lasa un fior de tristete. Vara , apa ei era rece ca gheata. In asfintitul rosiatic, turlele bisericii sclipesc tainic...Cimitirul s-a invaluit in mantia inserarii.In cuiburi de ceara palpaie luminite.Regasesc linistea de care aveam nevoie. Las gandurile bune sa ma incalzeasca. Din fotografiile spalate de ploi si de vreme, imi surad, senine, chipurile parintilor. O tufa de liliac , inca verde, se ascunde sfios la picioarele mamei. Ma opresc si la scoala cealalta. Am fost eleva . Si profesoara .Mecanicul, un fost elev, isi aminteste, surprinzandu-ma duios, ca in clasa a v-a i-am invatat un cantecel in limba franceza.Intru in prima clasa.Tacuta. Au plecat elevii.Nimic din atmosfera de odinioara.Geamuri termopan. Mobilier modern.In culori deschise.Calme. Doar scarile sunt la fel. Si curtea. Nu pot astepta pana la pauza. Se intuneca repede.

16 comentarii:

  1. Pare un sat bine gospodarit...Scolile au culori atractive, fata de obisnuitul cenusiu antijeg stiut de mine...Sa aveti bucurii.

    RăspundețiȘtergere
  2. Care fatza e mai frumoasa? Cea de atunci, sau cea de acum? Greu de spus. Amintirile estompeaza. Un nor albicios, cu noante de un bleu ciel...

    RăspundețiȘtergere
  3. @ daurel,multumesc!
    Pentru altii, poate fi un sat ca oricare altul Pentru mine , este cel mai frumos. Cu buni gopodari. Cu toate ale lui.Il stiu ca-n palma!
    Cand ma intorc acolo, imi incarc sufletul!
    Culorile? Da! sunt frumoase, calme, calde..candva predomina albul.

    RăspundețiȘtergere
  4. @ Mihai,
    Cred ca toti traim ,in acelasi timp, prezentul, si, macar din vreme in vreme, trecutul. In fasii. Imi place sa le simt intrepatruzandu-se.
    Le vad cu suflet de copil. Cu ochiul fiintei adulte. Peste care au trecut anii. Fara a sterge trairile de odinioara.
    Este un fel de frumusete melancolica..o poveste perpetua..pe care o iubesc cu inteleciunea celei care stie ca nimic nu este reversibil.

    RăspundețiȘtergere
  5. Emotionanta arevedere cred...Eu fug de asemenea intalniri.Mi se par mult prea triste.Incerc sa privesc doar inainte, sa ma autosugestionez ca in scolile cu termopan, scoala a castigat si ea in calitate.Dar poate e tot autosugestie...

    RăspundețiȘtergere
  6. Scoala in care am invatat e la cativa pasi de mine. Are acum termopane, e zugravita modern. Mi-ar fi placut totusi sa ramana asa cum o stiam eu .

    RăspundețiȘtergere
  7. Maria, nu fug de ele. fug, de cate ori pot, sa le revad. fac parte din mine. imi dau linistea de care, de multe ori , am nevoie.
    Termopanele si calitatea? Ce sa zic? Cand mi-am schimbat acasa toate geamurile, nu stiam ca, mai apoi, voi tanji dupa cele aruncate, desi nu aveau niciun cusur.
    Scoala veche, trainica , avea farmecul ei. Nici acum nu arata rau. Dar geamurile de odinioara o aratau vesela. Radea cand voia, se vedeau din clasa frunzele si florile. Si de afara , copiii. o lume . Intr-o alta lume...

    RăspundețiȘtergere
  8. Anielle, copilule, daca tu , atat de tanara iubeai scoala cu ferestre de sticla, ce sa mai spuna altii?
    Cred ca amestecul de nou si vechi, in constructii, mai ales in scoli, ar trebui mai atent studiat.
    Din perspectiva pedagogica. si pshihologica..
    Poate ca gresesc.
    o zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  9. Pffuiii, ce dor mi s-a facut de Somes!! :)
    Multumesc

    RăspundețiȘtergere
  10. Andi, nu amana! Da fuga! Sigur vei fi fericita!
    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  11. S-au improspatat culorile sufletului prin aceasta incursiune la pas, in matca plina cu balsamul energiilor vindecatoare, Gina!
    Ma bucur ca poti sa fii prezenta fizic acolo si ca-ti incarci benefic bateriile in timp record!
    Sa-ti fie mereu leac pentru suflet oaza de liniste a plaiurilor natale!

    RăspundețiȘtergere
  12. Pescarus!
    Iti multumesc pentru gandul tau frumos.
    Imi iau, din cand in cand, portia mea de libertate! Acolo, in locurile copilariei, imi regasesc energia!
    Si linistea!
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  13. riul ne spala, scoala ne invata, biserica ne linisteste si cimitirul ne aduce aminte... povestea continua... tot "pe fuga"...

    RăspundețiȘtergere
  14. Ela, multumesc!
    M-ai emotionat!!!
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  15. Draga Gina,am ajuns si eu la tine si bine am facut!Povestirea ta e atat de emotionanta si atat de duioasa incat uit macar pentru cateva minute de gandurile negre,de vestile triste si de mizeriile campaniei electorale.
    O seara linistita!

    RăspundețiȘtergere
  16. Bine-ai revenit, gabita!
    Daca ti-am descretit fruntea, este un castig pentru mine!
    Las-o incolo de campanie..fa lucruri care sa te inveseleasca!
    O seara buna iti doresc!

    RăspundețiȘtergere