marți, 1 decembrie 2009

un Univers intr-o cutie



Dincolo te teste/teze/defintii incalcite/ghiozdan greu cat o ranita/norme/probe/recreatii scurte/profesori nervosi, aflati in concedii necerute/ greve- spontane sau organizate, lumea lor are ceva inimitabil- jocul. O cutie cu piese lego este o comoara. Din bucatele colorate , croite in forme dintre cele mai curioase, aparent fara legatura intre ele, se poate construi orice vrea sufletul micului – mare constructor! Mintea lui iscoditoare creeaza, leaga, suprapune,imbina, asambleaza. Dupa alte legi.Legile echilibrului. Ale armoniei. Intre forte, marimi, culori, greutati. Fara aroganta, fara insulte, inghionteli, zgomote, fara dat din coate/ stegulete/ lozinci/slogane/ fara cifre/bani/promisiuni/presiuni. Fara batut pasul. Pe loc. Sau la comanda.Fara aplauze. Fara referendum. Iubesc copiii. Sunt legatura mea cu viata adevarata!

10 comentarii:

  1. Si eu iubesc copiii... sunt ratiunea mea pentru mai departe!

    RăspundețiȘtergere
  2. Lotus, asa este- copiii sunt pasul nostru mai departe.
    Prospetimea de care avem , zilnic, nevoie!
    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  3. La multi ani, draga Gina! Cu tot dragul si tot respectul!
    Regret ca nu pot trece zilnic pe aici, momentan. Dar, de cate ori vin, imi face mare placere.
    Vise implinite si oameni cat mai multi si cat mai dragi in preajma!
    La multi ani!

    RăspundețiȘtergere
  4. La multi ani si tie, Andi!
    Tuturor ne face bine sa ne inconjuram de oameni buni. Si dragi!
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  5. Gina :)
    stau cu fiica mea alături și mă întreabă despre cutiuța deschisă de tine.
    îi spun: Gina a pus în ea culorile vieții

    copiii sunt cei de la care învățăm mai multe decât de prin cărți.
    ei ne învață să iubim.

    la multi ani!

    RăspundețiȘtergere
  6. Mi-am propus să rămân copil tot timpul... Până acum am reuşit, îmbinând şi maturitatea şi jocul...

    RăspundețiȘtergere
  7. Angela, buna dimineata!
    ( pentru fetita ta)
    Baietelul din fotografie este nepotelul meu cel mare. Are 10 ani si cateva luni. Este in clasa a V-a. Ma mandresc cu el- este olimpic la matematica, citeste mult, ii plac animalele, despre care stie tot felul de lucruri. Canta la chitara. Ii place engleza. Si face tenis.
    Nu scrie frumos. Aici , noi doi, avem discutii.

    A descoperit , inca de cand era mic, 'legoul'. Toate piesele din cutia lui de jucarii apartin cate unui joc. De fiecare data, cand ma duc la el, in functie de cati bani am, ii cumpar un lego.
    Pentru ca sunt fericita, sa-l vad bucurandu-se.
    Imi place sa-l vad aplecat , mesterind.
    Cand tatal lui era mic, facea acelasi lucru , cu avioanele. Ii aduceam de peste tot cate o macheta. Pastrez, intr-o cutie cateva.
    Nepotul meu inventeaza. Foloseste rotite, piese mici si mari si construieste, de fiecare data, altceva. Asa sunt baietii. Fetitele se joaca altfel.
    Despre tine, fetita Angelei, stiu ca ai pantofiori roz. Si ca-ti plac ciresele roz. Pe care le culegi dintr-un pom din livada bunicilor.
    Angela, asa este , traim bucuria din ochii copiilor, din manutele lor.
    Ne bucuram prin sufletele lor. Cred ca o parte din noi este copilarie.


    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  8. Cris, cred ca este o arta sa reusesti , matur fiind, sa ramai copil.
    Daca dispare copilaria, viata ramane saraca.
    O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  9. fortunanoua.wordpress.com4 decembrie 2009, 01:05

    Nepotul tau se joaca frumos singur, nu cere companie?
    Ia sa imparta jucariile cu altcineva sa vezi, tot asa se joaca?

    RăspundețiȘtergere
  10. fortunanoua, nepotelul meu are un fratior si o surioara. Nu-i este deloc simplu. Vorbeam de orice copil. De lumea lui mentala si spirituala.In care nu exista incrancenari. Exista vise. Si dorinte.

    RăspundețiȘtergere