miercuri, 2 decembrie 2009

la ceas oprit..

A tasnit fulgerator. Ca un miracol. Din fabuloasa catedrala a Malinilor ninsi bland . In basm de ursitoare. Bune si rele. S-a inaltat , in plina zi de iarna . 2 decembrie. 1935. A crescut ca un Fat- Frumos. In 21 de ani, cat sa umple mii de inimi. Cu dragoste. Sperante. Cu primele iubiri. A ars. In lupta cu inertia.Pana la capat. Intr-un alt decembrie, 22, in 1956, albatrosul ucis s-a asezat printre astri. In lumea lui. Invins de


"Pasarea cu clont de rubin/ S-a razbunat, iat-o, s-a razbunat./ Nu mai pot s-o mangai./ M-a strivit/ Pasarea cu clont de rubin./ Iar maine/ Puii pasarii cu clont de rubin/ Ciugulind prin tarana/ Vor gasi poate/ urmele poetului Nicolae Labis/ Care va ramane o amintire frumoasa..."

10 comentarii:

  1. Cel mai frumos testament. Dedicat sieşi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Atat de tulburator- dictat ,in vorbe soptite , unui coleg, care i-a fost alaturi .
    In ultimele clipe.
    Cred ca a fost cel mai tragic sfarsit al unui poet.

    RăspundețiȘtergere
  3. Tulburător, într-adevăr... Un final care ne demonstrează şi că viaţa ia uneori decizii absurde...

    RăspundețiȘtergere
  4. Dincolo de frumusetea versurilor sale, traieste mitul.
    Un ziditor, al carui destin a fost curmat brutal.
    A disparut trupul, dainuie spiritul.

    RăspundețiȘtergere
  5. Tulburator sfarsit si mult... mult prea devreme!
    "Şi totuşi, ceva mai lipseşte. Flămând,
    Inima încă-mi mai bate, cerând.
    Lipseşte o floare, neînflorită
    Nici în somnu-mi adânc,
    Nici în munca-mi grăbită."... scria cu putin inainte de accident :(

    RăspundețiȘtergere
  6. Draga Gina,ce frumos ai scris despre Nicolae Labis.E chiar poezie ceea ce ai scris.
    Felicitari.
    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  7. Lotus, frumoasa completare. Trist sfarsit..Unic ziditor.


    "Stiu eu, mama si-a zis că mă nasc într-o zodie bună;

    Plinul pîntec asa îi cînta într-o noapte cu lună,

    Trăsnete reci de furtună vedea cum în zare detună.

    Stiu eu, mama si-a zis că mă nasc într-o zodie bună.

    Ea mai vedea cum în sa voi sălta împreună

    Cu îndrăzneata fecioară-a pămîntului, brună,

    Si-n goană nebună vedea de pe-atunci cum răsună

    Tropotul lung si mereu al galopului meu.

    Stiu eu, mama si-a zis că mă nasc într-o zodie bună,

    Si că-s menit să înving vesnicii si genună

    Dar nu stia de pe-atunci că-n mine-o să pună

    Suflet prea grav si răsunet prea slab, că adună

    Abur de vis si de boală ce-ar fi să răpună

    Tropotul lung si mereu al galopului meu."Biografie

    RăspundețiȘtergere
  8. Multumesc frumos, Gabi!
    Ma bucur sa ne amintim impreuna de magia trecerii lui in timp!

    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  9. Un poet care intregeste seria poetilor morti mult prea devreme, dar a caror opera VA TRAI CAT NEAMUL ROMANESC.Regret absenta lui din manualele scolare, cand isi fac loc acolo nume care foarte repde vor fi uitate.Mie Moartea caprioarei mi se pare demna de orice mare literatura.Pacat de acest destin frant nedrept de fraged...

    RăspundețiȘtergere
  10. Da, Maria, ai dreptate!
    Elevii afla , din pacate, prea putin din marea literatura.

    In manualele vechi, marele poem'Moartea caprioarei" era la loc de frunte.
    In unul dintre manualele alternative a fost inclusa o poezioara "Mama". O mica bijuterie lirica.
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere