sâmbătă, 19 decembrie 2009

lectura de seara

Nu pentru ca s-a nascut cu 5 ani inainte de inceputul secolului XX, nici pentru ca , inainte de a deveni copil-minune, a fost abandonat de parinti, nici pentru ca a fost un romantic de o frumusete irezistibila , casatorit de 5 ori, nici pentru ca a fost betiv , violent si nebun, sfarsind tragic ,la 30 de ani. Ci pentru ca a fost un mare poet-SERGHEI ESENIN - Scrisoare mamei
Tot mai traiesti, batrâna mama?/Tie, cu supunere, ma-nchin!/Mica-ti casa, seara de arama, /Lumineze-o pasnic si senin./Mi se scrie ca esti tulburata,/ Ca ti-e dor de mine ne-ncetat,/ Ca ades bati drumul, suparata,/ În paltonul vechi si demodat./În albastre seri ti se nazare/Gând pustiu, ce lacrimei da val, /Ca la crâsma-ntr-o-ncaierare/Mi s-a-nfipt în inima-un pumnal./Mama, nu-i nimic! Delirul fura/Gândul tau, ducându-l spre prapad./Nu-s betiv chiar în asa masura/Ca pierind, sa nu te mai revad./Ca-n trecut, mi-i inima duioasa, /Am un vis, un vis pe care-l storc;/Sa ma smulg din dorul ce m-apasa/Si la noi acasa sa ma-ntorc./Eu voi reveni, pe când rasfata/Pomii-n floare, satul meu tacut;/Dar sa nu ma scoli de dimineata, /Cum opt ani în urma, ai facut./Nu trezi desertaciunea cruda, /Nici regretul ca ma risipesc,/ Prea devreme, pierdere si truda, /Mi-a fost dat, traind, sa patimesc./Sa ma rog, tu nu-mi mai da povete!/Nu-i nevoie! Duse-s câte-au fost./
Numai tu-mi esti reazem la tristete,/ Numai tu dai vietii mele, rost./Fie-ti deci, nelinistea uitata, /Nu-mi mai duce dorul ne-ncetat,/ Nu mai bate drumul, suparata, /În paltonul vechi si demodat... „/

14 comentarii:

  1. Mulţumesc pentru această reîntâlnire cu un poet de suflet...

    RăspundețiȘtergere
  2. Este foarte frumoasă poezia! Esenin își exprimă dragostea și respectul pentru mama sa.Nu știu de ce, dar parcă această poezie mă trimite cu gândul la ”Scrisoare mamei” de Nicolae Labiș.Redau, din memorie, câteva versuri:” N-am mai trecut demult prin sat/ Și-mi spune-un om ce de pe-acasă a venit/ Cum c-a-nflorit la noi mălinul/ Și c-ai albit, mămucă, ai albit.”
    Am citit câteva poezii de-ale lui Esenin și am remarcat trăirile contradictorii: lirism și nostalgie, sete de viață, răzvrătire, întors mereu spre satul natal, patriarhal.
    Sunt prezente teme și motive literare, precum: satul, natura, iubirea, viața și moartea, omul cu toate frământările lăuntrice, pădurile, luncile, mestecenii, lacurile cu sălcii, zăvoaiele și nopțile înstelate.
    O poezie frumoasă este ” Vulpea”, unde o vulpe rănită trăiește drama morții.” Această poezie imi amintește de ” Moartea căprioarei” a lui Labiș, care-mi cutremură sufletul ori de câte ori o recitesc.

    Dar, să nu ne întristăm și să ne întoarcem cu gândul la zăpezile de altădată, în vremurile frumoase ale copilăriei sau să ne lăsăm furate de frumusețile sărbătorilor alături de familiile noastre.
    O seară frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  3. Cris, sunt incantata!
    Astazi dimineata,am recitit cateva dintre cele mai frumoase poezii.

    RăspundețiȘtergere
  4. Maria, si eu m-am gandit imediat la " Mama' lui Labis.
    Cea de-a doua strofa, insa, este diferita- "Alt om mi-a spus c-ai stat la pat bolnava/ eu nu stiu cum sa cred atatea vesti/ cand , din scrisori , eu vad, precum matale/ din zi in zi mereu intineresti.'( sper sa nu fi gresit prea mult).

    Stii la ce ma gandeam? la puterea astrala, a acestor doi unici poeti. Parca au stralucit, au ars, ca niste torte vii. Si s-au stins fulgerator. Tragic.

    Da, mai bine este sa ne gandim la blandetea iernii. Daca o prindem!
    o seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  5. fortunanoua.wordpress.com19 decembrie 2009 la 23:06

    Eu stiu un poet traitor inca din categoria celor doi, Esenin si Labis.
    Poezia lui Esenin i se potriveste ca o manusa...parca ar fi scris-o poetul meu. Iti multumesc pentru poezia asta, Gina albastra si draga, m-a ajutat mult sa-mi inteleg poetul acolo unde intelegerea mea patina.

    RăspundețiȘtergere
  6. Stii ce cred,, fortunanoua? Ca artistii , artistii adevarati, sunt fiinte contradictorii. Cand spun asta, gandesc la un prieten despre care am scris aici. Acum ceva timp. Era pictor.
    A cunoscut viata in laturile ei tenebroase. Si o iubea salbatic. Patimas. A urcat, a ramas acolo, sus, o vreme. Si s-a stins, intr-o clipa. Pur si simplu.
    In preajma unor asemenea fiinte, viata se vede altfel.

    Noapte buna!

    RăspundețiȘtergere
  7. Imi place Esenin, mereu il recitesc cu drag si soarta lui tragica legata de a Isadorei Duncan ma impresioneaza teribil...

    RăspundețiȘtergere
  8. Trecand peste usurinta si frumusetea exprimarii, ma surprinde varsta la care geniile ajung la intelegerea profunda a sufletului uman. Mi-am inteles parintii cand am ajuns eu parinte...si nici atunci...

    RăspundețiȘtergere
  9. Atat de mult dramatism intr-o singura viata! Scurta. Ca o flacara.
    Iubiri . Ura. De toate. Intr-un singur suflet.
    Uite am un alt poem , care-mi place mult,
    Maria!

    Focul vanat

    "Focul vanat e gonit de vant,
    Zarile-au uitat sa ma mai doara...
    De iubire-ntaia oara cant,
    La scandal renunt intaia oara.

    Am fost crang paraginit pe loc,
    La femei si vodca dam navala.
    Nu-mi mai place azi sa beau, sa joc,
    Sa-mi pierd viata fara socoteala.


    E de-ajuns sa te privesc tacut,
    Sa-ti vad ochii plini de tot inaltul,
    Ca uitand intregul tau trecut,
    Tu sa nu mai poti pleca la altul
    Tu - mers gingas, tu, surasul meu,
    Dac-ai sti, cu inima-i pustie,
    Cum poate iubi un derbedeu
    Si cat poate de supus sa-ti fie.

    Carciumile le-as uita pe veci,
    N-as mai sti nici versul ce inseamna,
    De-as atinge aceste brate reci
    Si-al tau par ca floarea cea de toamna.


    Vesnic te-as urma pe-acest pamant,
    Departarea mi-ar parea usoara...
    De iubire-ntaia oara cant,
    La scandal renunt intaia oara.


    Nu regret, nu ma jelesc, nu strig.
    Toate trec ca floarea spulberata.
    Vestejit de-al toamnei mele frig
    Nu voi mai fi tanar niciodata.

    N-ai sa mai zvacnesti ca pan-acum
    Inima racita prea devreme.
    S-o pornesc descult din nou la drum,
    Stamba luncii n-o sa ma mai cheme.


    Dor de duca! Tot mai rar, mai rar,
    Pui pe buze flacara pornirii.
    O! Pierdutul prospetimii har
    Cu vioiul clocot al simtirii!

    In dorinti incep zgarcit sa fiu,
    Te-am trait sau te-am visat doar, viata?
    Parca pe un cal trandafiriu
    Vesel galopai de dimineata.

    Toti suntem vremelnici pentru veci,
    Rar ning fragii frunzele desarte...
    Binecuvantat sa fie deci
    Ca traiesc si sa ma duc spre moarte. "

    RăspundețiȘtergere
  10. @ Daurel, poate ca geniile traiesc cu un ritm total diferit de al nostru.
    Despre a-i intelege pe parinti, am ceva de spus. Tata era foarte exigent. Dar si bun. Bland. M-a invatat multe. M-a pedeosit de doua ori.Aspru. Cred si astazi ca fara motive. N-am uitat. Dar nu l-am urat niciodata.
    Si eu am fost exigenta cu fiii mei. Nu stiam ca se poate si altfel. Unul este parinte. Nu ne facem timp sa discutam despre calitatea noastra comuna. Care , oricum, este diferita. Eu sunt mama.

    Tema asta este , cred, de fiecare data, altfel.
    O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  11. Te apreciez pentru modul in care aduci pe blogul tau crampeie artistice! De aceea, te-am premiat! Treci, de ai vreme si placere, sa ridici premiul!
    O duminica linistita iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  12. Ma bucur de intalnirea cu cineva care-l iubeste pe Esenin.

    RăspundețiȘtergere
  13. Este si mai placuta lectura, Mircea!
    Multumesc!

    RăspundețiȘtergere