luni, 29 iunie 2009

intre negru si alb- abisul

Daca ar fi sa folosesc un motto, acela ar suna cam asha” cand te apropii de lumina, ai mereu umbra in spate”.

N-am fost fan Michael Jackson .
L-am ascultat.
Rareori, dar cu placere.
De-a lungul anilor, fie de la tv, fie din presa, am aflat despre el tot felul de ciudatzenii.
Nu am auzit sa i se fi laudat mult prea mult meritele de muzician.
Nici preocuparile umanitare..
A trebuit sa se stinga, ca lumea sa descopere, dincolo de fiintza fragila, fixata , mental si sufleteshte, intr-o copilarie netraita- un geniu al muzicii.
In cateva zile, s-au urzit mii de laude- mai plans decat printzesa Diana, mai cunoscut decat Papa Ioan Paul , mai generos decat Maica Tereza.

S-a nascut negru si a murit alb.
Ce tragedie!
Conditzia umana in cea mai trista ipostaza- geniu in muzica aflat in lupta, corp la corp, cu datul sortzii.
Cred ca a fost unul dintre cei mai nefericitzi barbatzi, in sufletul caruia talentul nemuritor a fost intr-un razboi, pe viatza si pe moarte, cu demonii.
Sfarshitul sau demonstreaza ca geniile nu pot trai fericirea.
Si nici nu pot ferici pe nimeni.
In urma lui , bogatzia nu poate compensa durerea.

S-a topit , arzand.
Inotand intr-un ocean de nefericire.
Singur.

duminică, 28 iunie 2009

amabilitatzi

Am auzit, in seara asta, pe Realitatea, intr-o emisiune despre comportamenentul oamenilor politici, o vorba "nici sa injure nu shtie; asta este ipocrizie".
Sa razi?
Sa te minunezi?
Sau sa plangi?

Neshtiutorul este un candidat la preshedintzie.
p.s. mai are timp sa invetze pana la alegeri?

locuri pozitive

Intr-una dintre Odele sale, Horatziu spunea "Acest locshor imi surade mai mult decat oricare altul de pe pamant"!



vineri, 26 iunie 2009

astazi si ieri













Daca eshti in trecere prin Muntenia, nu ocoli batrana cetate de scaun, Targovishte.
Ar trebui sa vezi, neaparat, complexul muzeal.
Deocamdata, nu se poate, pentru ca este in reparatzii. Se impuneau .
De multa vreme.
Chiar si asha, potzi vedea crampeie de istorie.
Pentru ca zidurile au infruntat oprelishtile si timpul, prin grandoare.
Si prin rezistentza.
Potzi vedea ,mergand la pas , in paralel o istorie prezenta , in care bolizii vor sa depasheasca totul si o istorie cladita in secole, conservata in tacerea zidurilor.
Tzinetzi firul strazii si, ceva mai sus, se intra in marele parc al orashului .
Este impresionant- copaci de toate varstele, speciile si formele ishi aduna coroanele in jurul sfatului de taina al tuturor domnilor Tzarii Romaneshti.
Ashezatzti cumintzi, pe socluri , privesc lumea , de peste secole. Este liber locul lui Constantin Brancoveanul. Nu shtiu de ce lipseshte tocmai el, martirul.
Vlad Tzepesh shi-a insushit statutul de vampir de voie, de nevoie- asha i-am descoperit figura si in muzeul lui Madame Taussauds, din Londra.
Are o pozitzie privilegiata- priveshte prezentul de la inaltzime, cu ochi necrutzator, meditand, probabil la invocatzia eminesciana.
Itzi vei intoarce gandul, cu pioshenie, catre inaintashii spiritualitazii munteneshti, de la poetzii Vacareshti, catre Carlova, Heliade, Boliac, Bolintineanu, Sihleanu, pe care, insushi Eminescu ii lauda in prima parte a poemului" Epigonii".

Copiii pot intra la gradina zoologica, situata in in dreapta .
Daca tzi se face foame sau sete, in parc gaseshti cateva locuri dragutze, curate , civilizate. Si pizza gustoasa. Inghetzata este delicioasa. Si chelnerii sunt corectzi.
Nu uita- Targoviste, orash martir!

joi, 25 iunie 2009

la un loc




Ploua.
Obosit. Cu sughitzuri.
La intervale diferite, soarele zgarie perdelele de nori. Raze timide mijesc, pacalind stropii aiuritzi.

Sa plec, sa raman, sa mai ashtept?..am promis un buchet de sanziene. Ce vor spune fetele?

Ce mai..fie ce-o fi..

Peronul pare abandonat-un caine in trei picioare mishuna pe langa coshul de gunoi rasturnat intr-o ureche. Cateva bilete de tren amintesc de trecerea unora.
Se intetzeshte ploaia.

Am vazut intai mashinaria-ceva greu de numit.
Alaturi, aplecat, parca ar impleti ceva, omul . De dupa coltzul cladirii, apare un tziganush:
-Tataie, imi dai un ban sa-mi cumpar un covrig?
Batranul ridica amenintzator bastonul si mormaie , suficient de tare:
-Du-te, ma, la munca, nu vezi ce fac?
Tuciuriul ma abordeaza fara succes.
Ma ashez pe scaunul de langa batran. Este foarte ocupat. Din buzunarele largi ale vestei de doc albastru, scoate cu grija, pe rand, cateva sfori. Le suceshte, le strange, face noduri mari, atent sa nu scape nimic din gramada de cutii, bidoade, plasutze, ingramadite intr-un carucior ruginit, care, candva , a avut alta destinatzie.
Este un carucior pentru copil.
In partea de jos, pe o plasa de sarma, stau zabrelite cateva gaini. Nu sufera , nici de foame, nici de sete. De fiecare parte a cadrului, au fost legate cu sarme doua cutiutze de conserve- una pentru apa. Din cealalta , captivele ciugulesc grauntze.
La etajul urmator, lapte, in cateva bidoane cu etichete de coca cola. Dintr-o punga subtzire, se ivesc felii de branza ; intr-o boccea, pastai lungi , de fasole si nishte roshii dolofane , iar intr-o o alta punga cu malai , stau ashezate, fara sa se atinga unul de altul, oua .
La etajul superior- o geanta greoaie si inca un bidon.
Meshereshte grijuliu, sa se asigure ca toata marfa este in sigurantza. Simtzind ca ma intereseaza ce face, imi spune, fara sa-shi ia ochii de la sforile lui, ca merge mai bine piatza la Bucureshti decat la Piteshti.
Are clientzi .
Serioshi.
Calatoreshte cu personalul, nu cu Sageata. Mai face economie.
Soseshte intr-o juma’de ora.

Peronul s-a aglomerat. S-a oprit si ploaia.
Lumea urca.
In gara pustie, batranul ramane cu gainile, bidoanele si sforile lui…

p.s. Am adus buchetul de sanziene. Sunt cele galbene. Cate un fir pentru fiecare.
Sa va facetzi talismane!

marți, 23 iunie 2009

morala

Generatzia mea a avut ca prima limba straina, obligatorie , atat in gimnaziu, cat si in liceu, rusa.
Shapte ani.
Daca adaug si ajutorul tatei, care m-a invatzat o multzime de cuvinte si poezioare, inainte de a merge la shcoala, se intzelege ca limba rusa n-a fost, in ceea ce ma priveshte, o problema.
Profesoarei din gimnaziu, prima titulara din shcoala noastra, i-am fost foarte apropiata. Facea lectziile mai mult cu mine.
S-a intamplat sa se transfere la liceu, chiar in anul in care trecusem in clasa a x-a. Asha ca grija dumneaei pentru mine a continuat.
Apoi a plecat la Bucureshti.
A venit babushca. Baietzii o suparau foarte tare. Cand nu voia sa fie ascultat , respectivul, strigat din catalog, se ridica si spunea plin de compasiune”este in preventoriu, tavarishcea”! sau” este la cabinetul medical”.
M-a indragit si dumneaei. Odata, spre disperarea mea, m-a dus prin cateva clase, sa auda cei care nu shtiau sa povesteasca, cat de frumos istorisesc”sliv za musar”- „ prune pentru gunoi”.
Poate ca avea dreptate, intr-un fel, povestioara era foarte simpatica- ruseshte n-o mai shtiu , dar, romaneshte, merita sa fie spusa.
Pentru ca are o invatzatura.

Era cam asha-ajuns la varsta insuratorii, un tanar nu-shi gasea deloc perechea potrivita.
Tatal il sfatuieshte sa puna in carutza catziva saci cu prune si sa plece in satele din jur, strigand- sliv za musar!- prune pentru gunoi!
Se inghesuiau fetele cu saci de gunoi si primeau , in schimb, multe prune.
Cand ii mai ramasesera cateva fructe mici si uscate, se apropie , sfioasa, o fata foarte frumoasa.
Cu cateva fire , intr-o pungutza.
Se scuza ca are atat de putzin gunoi, pentru ca ishi matura des casa.
Si curtea.

p.s.
Cum s-ar scrie, intr-o propozitzie, sfarshitul povestirii?

luni, 22 iunie 2009

atitudini







Cate ceva dintr-o zi de vara.
La tzara.
p.s.
Matza nu shi-a schimbat parul.

Nici naravul.
Este surata celei cu haina tuciurie si ochi verzi ca nucile necoapte.
Si-a facut aparitzia tiptil, elegant, pe varfuri, tocmai cand sfaraia friptura.

A insistat sa dea o mana de ajutor!

vineri, 19 iunie 2009

la voia intamplarii

Biografia te inregimenteaza intr-o categorie. Bine definita, social.
Itzi dicteaza un alt act de identitate.
Daca ar fi sa aduni toate cate au fost, este corect.
Daca aduni toate cate n-au fost, dar s-ar fi dorit sa fie, nimeni nu mai apartzine niciunei categorii.

Eshti TU.

Cu mintea si cu sufletul.
Sunt ale tale.
Eshti al lor.
Le portzi cu tine.
Tot timpul.
Pentru ca nu se incadreaza nicaieri.

O fi noroc?
Sau , dimpotriva, ghinion?
Cine shtie?

joi, 18 iunie 2009

vorbele zboara

Astazi, catre seara,
de pe "sticla”, catre telespectatori:

insashi ei( sotzii X) sunt vinovatzi.."- pshiholog cunoscut; corectarea a intervenit chiar in emisiune, din partea unei invitate( cu voce grava).
este preamatur sa anuntz zestrea" -regele romilor, in calitate de socru mic.
acest gen de afirmatzii fac cinste invatzamantului nostru?"- prezentatoare TV foarte cunoscuta.
„eshti mama de copil”- invitat, realizator de emisiuni TV( adresandu-se moderatoarei).

miercuri, 17 iunie 2009

targ de cartzi

Dimineatza nu parea linistita. Dimpotriva.
Ploua marunt. Des. Zbicit.
De cu seara, imi pregatisem imbracaminte ushoara, potrivita cu temperatura de ieri .
In doi timpi si trei mishcari, am facut schimbarile de rigoare si , fuga, la gara.

Shi-a pastrat numele de fata-” Sageata albastra”, dar, de fapt, este o reumatica. Scartzie, pufaie, face pauze dese. Ishi face loc printre tufe de lipan , stropite , din loc in loc, cu smocuri de albastrele.
Trece pe la capetele lanurilor de grau si de porumb, unde , candva, tzaranii aflatzi la munca, luau pranzul. Astazi , in aceleshi locuri, se inaltza gramezi de gunoaie.

Dupa doua ore de mers, cu trenul, Bucureshtiul , care ishi primise baia ecologica, gratuit, mi s-a parut nervos.
Umbrele, shoferi grabitzi, du-te-vino, la mijloc de saptamana.
Mi-am rezolvat cat de repede am putut problema pentru care mi-am ales sa vad capitala intr-o zi capricioasa.
Nu puteam rata o vizita la Targul de carte. De ceva timp, s-a mutat de la „Natzional”, alegandu-shi cateva pavilioane de la Romexpo.

Este o sarbatoare a cartzii.O fatza frumoasa a Romaniei- lume civilizata, multe edituri, cartzi frumoase. Sunt si reduceri de 10, 20 , 30 , 35 , 40 , 50 la suta.
De la Humanitas , mi-am cumparat trei cartzi, platind doua-„ Maestrul si Margareta”, Bulgakov,” Cartea nelinishtii”, de Fernando Pessoa,”Atlasul norilor”, de David Mitchell.
De la”paralela45 , mi-am ales”Ingrid Bergman, de Renate Mohrmann, iar de la Platytera, mi l-am oferit pe Dan Puric” Cine suntem”.
Cu 10 lei, mi-am cumparat o carte speciala’Regina Victoria”, de Philippe, Beatrix de L’Aulnoit.
Orele au zburat, dar ma simt ca in copilarie, cand primeam haine noi, de sarbatori.
Mergetzi la targ!
Sigur nu vetzi regreta!

marți, 16 iunie 2009