luni, 25 ianuarie 2010

D






Ar trebui sa fie o postare speciala. Pentru ca are un numar special- 500.Se cuvine sa scriu ceva special. Voi scrie ceva sincer. Le multumesc tuturor celor care isi fac timp si zabovesc ascultand incertitudinile mele.Le citesc si merg mai departe. Sau, le citesc si comenteaza. Pentru ca asa simt. Nu pentru ca asa este politicos.

18 comentarii:

  1. Revin de fiecare dată cu mare plăcere din momentul în care am descoperit blogul tău. Şi aşa se va întâmpla şi de acum înainte... Mă bucur că blogosfera a facilitat această întâlnire literară...

    RăspundețiȘtergere
  2. Gina, ce-a mai ramas din prietenie in ziua de astazi? s-a perimat complet esenta cuvantului si a simtirilor! sincer iti spun ca rar intalnesc oameni deosebiti comparativ cu vremurile apuse cand prietenii chiar stiau sa fie langa tine la greu, chiar stiau sa rada si sa se bucure langa tine, sincer si fara invidii... Astazi... prietenia s-a pierdut undeva in amintiri... dureros..amarnic...

    RăspundețiȘtergere
  3. La mai amulte cifre de 500 blogului tau si la fel de inspirate si de frumoase ca si pana acum!Noi iti multumim ca ne-ai "molipsit" cu incertitudinile tale in care ne regasim de multe ori!

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu "simt" sa te felicit...
    Este posibil ca tot cugetand si tot cautand cuvinte care sa-i implineasca si sa-i imbogateasca pe cei de langa noi sa ne conectam ca din intamplare la izvoare subtile nebanuite a caror energie cristalina, de aur, sa ne transforme intreaga fiinta...
    Dumnezeu sa-ti inalte sufletul spre Sursa cuvintelor si spre Izvorul ideilor...

    RăspundețiȘtergere
  5. Ma pot incadra cu succes in ambele categorii , insa niciodata nu am comentat de politete :)
    La cat mai multe postari , minunate si placute , inainte!
    La postarea 1000 dai si de baut,nu?:))

    RăspundețiȘtergere
  6. Cris, ma simt rasfatata!
    Iti multumesc, pentru gandurile bune!

    RăspundețiȘtergere
  7. Shanti,
    m-am intrebat deseori de ce se intampla..Poate ca si noi, fiecare in parte,in adolescenta si , mai apoi, la tinerete, suntem ( eram) mai buni. Si cred ca mai era ceva. Eram cam la fel de saraci. Sau de bogati. Aveam cam aceleasi dorinte. Speram. Banul nu decidea.

    Acum el este rege. Cred ca orgoliile, banii si concurenta asta salbatica trec , cu brutalitate, peste frumusetea prieteniei.
    As vrea sa sper ca nu m-am schimbat. Asa simt. Nu stiu cum sunt perceputa.

    Am cativa prieteni din anii cand nu concura nimeni cu nimeni.( necinstit). Din nefericire, sunt foarte departe. Nu ne-am vazut de-o vesnicie..

    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  8. Maria, iti doresc sa gasesti certitudinile pe care le cauti. In care crezi!
    Cat despre incertitudini..mereu apar.

    RăspundețiȘtergere
  9. Ce frumos, limpede si incurajator o spui, Ingeras( al meu, da?)!
    Daca ' ne-am contamina' cu lucruri bune, unii de la altii, tuturor ne-ar fi mai bine!!!
    Iti multumesc pentru gandurile minunate!

    RăspundețiȘtergere
  10. Ana- Maria, sigur!
    As da si acum! Ce-ar fi sa ne putem vedea noi, grupurile de bloggheri- prieteni? M-am gandit de multe ori.
    O zi blanda!

    RăspundețiȘtergere
  11. 500... mare si rotunda cifra!!
    Imi amintesc si acum prima data cand ti-am descoperit blogul: am inceput sa citesc de ici de colo, la inceput timid, apoi cu ochii mari si tot mai multa pofta. Am inchis apoi paginile, revenind de fiecare data cu emotia pe care o ai in fata necunoscutului: "oare ce voi mai gasi acum?".
    In timp, am indraznit sa trimit cateva randuri, ca raspuns la ce-am simtit ca ma atinge din scrierile tale.
    Am gasit la tine povesti frumoase, lectii de viata, provocari, incantari literare si muzicale, intrebari si framantari pe care le regasesc si la mine, la care inca ma uit si incerc sa gasesc raspunsuri... Iar pentru toate astea iti multumesc!
    Felicitari din toata inima si continua sa scrii la fel de frumos si de acum mai departe!
    Toate cele bune, cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  12. Ruxi, esti mult prea modesta- psihologul din tine isi ascunde cu atentie fata. Comentariile tale- toate,de la primul- cred ca era sfarsit de primavara cand ai realizat o imagine absolut adorabila- copilul , imbracat in pijamale, cu plapuma trasa pana la gat, ascultand pvestile mele alegorice despre anotimpuri- sunt deosebit de frumoase. Sincere. Si semnificative.Acela mi-a placut mai mult ce mi-ai spus decat ce am scris eu. Si altele, de asemenea.

    Am inceput sa scriu, pentru ca voiam sa pastrez, intr-un fel , o continuitate cu mine insami. Am continuat , desi, de multe ori, am vrut sa ma opresc. Inca am tentatii.
    Scriu ce simt. Si , de multe ori, simt prostioare. Imi apartin. Fac parte din trairile mele.
    Iti multumesc mult!
    O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  13. Frumoase aceste dedicatii. Multumim si la cit mai multe postari.

    RăspundețiȘtergere
  14. I.B, asa am simtit, asa am facut!
    Si eu iti multumesc pentru gandurile bune!

    RăspundețiȘtergere
  15. 500 ? Felicitari! Eu nu v-am citi nici 100...Iarna-i lunga...

    RăspundețiȘtergere
  16. @ Daurel, multumesc!
    Doar sa nu va pierdeti rabdarea..

    RăspundețiȘtergere