vineri, 22 ianuarie 2010

sat vaduvit

Ruta ocolitoare. Paralela cu autostrada. Ideea a fost ca, traversand multe sate, s-or fi gasind si primari gospodari, care sa fi inlaturat zapada. Am ales bine. N-am fost singurii care si-au facut socoteala asta.Ninge. Viscolit. De la’ nationala’, drumul o taie , la dreapta, peste camp. Cat vezi cu ochii. Il stiu de pe vremea cand, liceana internista fiind, sambata de sambata, veneam acasa. Indiferent de vreme.Masina aluneca. De parca ar fi sanie. Drumul este o amagitoare oglinda. Teama. Prudenta.Emotii. Primul sat. Fara probleme. Alt camp.Ceva mai mic. Ninge. Bogat. Incotosmanat pana-n dinti, zavoiul isi arata spatele. In haina groasa . Alba. La marginea satului, cartierul de rudari. Si-au pastrat obiceiul. Covoare , presuri, spanzurate pe garduri.Sa le albeasca zapada. Fasii colorate pe tenul candid al decorului. Argesul serpuieste ingandurat in vechea lui ograda. Cam agitat. Imi era dor de bolboroseala lui. As vrea sa-i fac o poza. Nu am timp. Se apropie, taras, ca un gandac, un tir.Il asteptam sa treaca.Altfel, riscul ar fi prea mare. Primele case. Simt emotia cunoscuta- batai repezi in piept, si caldura dulce- amara..N-am mai trecut din toamna. A fost primul Craciun in care n-am dus flori si crengute de brad la capataiul parintilor.Un soare palid isi arata obrazul neras, printre bulgari de nori. Ulitele sunt pustii.Prin curti, casele mari si frumoase par intepenite. Dormiteaza . In miezul zilei. Scoala este zavorata. Stiam. Se invata intr- un singur schimb. Copii din ce in ce mai putini. Doua invatatoare.Una este si directoare. Pe vremea mea erau patru invatatori. Si un director. In cimitir nu se poate intra. Zapada este aproape de inaltimea gardului. Intoarcem. Am anuntat-o acum cateva zile. O fi uitat? Nu cred. Stie ca maine avem problema aia grea. Apasatoare. Care nu se mai termina. Din cauza ei ne-am incumentat sa pornim pe o vreme ca asta. N-a pus zavorul la poarta. Intram cu greu in curte. Zapada se asterne intr-o clipa. In usa bucatariei de iarna, lacatul este doar aninat. Semn ca n-a uitat de vizita noastra . Din custile lor, cainii ne privesc miopi. Pe o vreme ca asta, nu le vine sa latre. E cald si bine in camera alba, cu scoarte vechi. Le stiu de cand eram copil . N-a strans pomul de Craciun. Ii simte apropierea .In noptile albe si lungi. A pastrat si cativa covrigi. Pe plita, nelipsitul ceai de tei. Masina de cusut a imbatranit. Dupa ce a imbracat tot satul. Sute de fete si femei i-au calcat pragul. Era si inca este o croitoreasa recunoscuta. Prin fereastra scunda , vad acoperisul si o parte din casa mea parinteasca. Straina de multi ani. Cu obrazul plans. Si ochii mereu intorsi in alta parte. Lacrimez de fiecare data. Mai ales astazi. Platesc greselile unor ani grabiti.Cand am instrainat-o .
A sosit. Intr-un suflet. La cei 73 de ani, matusa mea, verisoara primara a tatei, este chiar vioaie.Ma lamureste de ce sunt ulitele amortite:in tot satul, 103 vaduve. Una dintre ele este ea . De 10 ani. Pe toata linia , nu gasesti pe cineva sa-ti taie un pui. Depanam povesti.Fara sa ne pese de timp. Este la zi cu tot ce se intampla in tara. Si mai departe.Televizorul prinde sase posturi. Are preferinte. Ii pare rau de Catalin Crisan. Trebuia sa stea la casa lui. Pacat de Dinica. Ala barbat! Nu le are la inima pe cateva dintre vedete. Astea nu stiu ce este munca. N-o intreb de ce tine toporisca, ascunsa sub covor, in dreptul patului. Intuiesc.Cu groaza. Nu vorbim despre maine. Refuz sa ma gandesc. Ea stie. Asteptam zorii. Fara s-o spunem.

12 comentarii:

  1. Ce curaj demn de admirat ai avut sa pleci pe vremea asta!dar scopul atat de nobil, de a vdea mormintele parintilor este impresionant...Imaginea satului fara barbati...Nu stiu ce spun statisticile despre aceste lucruri, cine rezista mai mult, femeile sau barbatii?Poate barbatii se avanta mai mult, nu-si cenzureaza dorinta de viata si fac excese.Femeile sunt mai atente cu ele insele.Ar trebui barbatii sa ne asculte sfaturile.

    RăspundețiȘtergere
  2. Maria, am rosit citind ce-mi scrii. Am plecat pe o astfel de vreme, pentru ca m-a obligat o situatie. Ea are legatura cu satul meu. Am ramas acolo peste noapte. N-am reusit sa ajung la mormintele parintilor. Din cauza vremii.

    Este prima oara cand matusa mea mi-a povestit ca in sat sunt atat de multe vaduve. Am fost foarte mirata. Nu stiu daca se fac statistici. Nici cat sunt de relevante. Ce stiu, inca de pe vremea cand eram copil,este ca acolo, femeile muncesc cot la cot cu barbatii. Nu cred ca sunt prudente , neaparat.

    M-am gandit si la excese , in ceea ce-i priveste pe barbati. Cred ca nu exista barbat care sa nu fumeze. Nu sunt consumatori inraiti de alcool. Se bea moderat.
    Nu am raspunsuri. Am nedumeriri. In copilaria mea erau multi batrani.
    Acum , spune matusa mea, biserica este plina de femei.

    O seara calda iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  3. Mi-a plăcut foarte mult această poveste de viaţă şi rămân în gând cu aceste cuvinte - "Pe toata linia , nu gasesti pe cineva sa-ti taie un pui"...

    RăspundețiȘtergere
  4. Stii ceva, Cris? Asta m-a impresionat si pe mine. De asta am scris.
    Am gasit in vorbele matusii mele filozofia simpla si grava a vietii la tara. . Acolo , o femeie poate sa faca de toate, in casa, in curte, in camp, chiar in padure.
    Nu are voie sa sacrifice pasari. Nici animale.
    Este latura dura a vietii , pe care doar barbatii trebuie s-o comita.
    Iti multumesc pentru observatie!
    O seara calda!

    RăspundețiȘtergere
  5. N-am scris , ca sa ma aflu in treaba. Am scris , pentru ca in vorbele unei femei vaduve am vazut , nu doar un sat. Am vazut toate satele. Impietrite. In uitare?In atitudine? Poate..

    Am simtit neapararea. Nu lipsa apararii. Pentru ca o lipsa poate fi temporara.
    Acolo, in satul pe care l-am stiut altfel, viata a impietrit.
    Am sa schimb titlul. Pentru mine. Nu pentru altciva. Da, este un sat vaduvit...

    RăspundețiȘtergere
  6. Neapararea despre care vorbesti tu, Gina, ar fi resemnare? Acea asteptare fara asteptari cumva, muta si impietrita a sfarsitului?
    Eu asa am inteles-o si cred ca ai mare dreptate! In multe parti, cam asta este situatia la sat. Treci prin ele si ramai cu impresia ca viata s-a oprit in loc, ca nimic nu mai curge, nu mai bucura, nu mai misca...
    Si multe au un cuvant de spus pentru ce se intampla acolo!
    Cat priveste reversul, orasele... aici fiecare simtim pe propria piele schimbarile, schimbari pe care, eu una nu le vad cu nimic mai bune decat povestea de viata zugravita de tine mai sus.

    RăspundețiȘtergere
  7. Ruxi, cand am spus 'neapararea', m-am referit, mai ales, la cele 103 vaduve. Nu stiam , pana atunci , de ele. Mi s-a parut ceva greu de imaginat. Cand eram copil, in sat erau multi batrani.
    Cand am aflat de la matusa mea, , am inteles 'incremenirea ' satului, ziua in amiaza mare. Daca ar fi fost si barbati, ulitele n-ar fi fost atat de amortite.
    Am inteles ca femeile nu ies din casa.Iar noaptea, sunt neaparate.

    Vara este altfel. Este mai multa viata.
    Cam asa am vazut lucrurile.
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  8. Foarte curios! De ce sa fi murit barbatii din satul tau? In satul meu Sunt inca multi barbati , dar daca ma gandesc la ceea ce te-ai gandit si tu , pot sa spun ca cel putin cei pe care ii cunosc, dintre cei varstnici, nici unul nu fumeaza si nu fac excese de bautura. Cei care au fumat si au baut au murit, inclusiv tatal meu care a avut cancer pulmonar.
    Mie nu-mi vine sa trec cu usurinta peste satul tau vaduvit, cu barbati exclusiv fumatori, pentru ca sunt un acerb lupator impotriva fumatului.
    o sa retin blogul tau ca o dovada in lupta mea.
    Ma ierti ca vorbesc de funie in casa spanzuratului???
    L-am iubit enorm pe tata, inca il mai iubesc si-l voi iubi mereu, dar nu voi ierta pentru ca n-a avut grija de sanatatea lui. Am oameni foarte dragi care procedeaza la fel, cum i-as putea opri din inconstienta lor???
    Sper ca problema ta nenumita s-a rezolvat.

    RăspundețiȘtergere
  9. Fortunanoua, am sa incep cu sfarsitul. N-am mai ramas peste noapte, mai ales iarna, in satul meu, de 28 de ani. Asa a fost sa fie.
    De data asta, n-am avut decat varianta asta. Mi-am si dorit-o. A fost ..imposibil de prins in cuvinte; sunt momente banale , pentru unii, pentru mine sunt absolut Unice.

    Despre fumatori. Si tatal meu a fost fumator. Inrait. Singurul din familie. N-am reusit sa-l opresc.Mai vorbim..
    O zi frumoasa!
    Problema nenumita continua sa existe. Asemenea lucruri par simple pentru creduli, ca mine. In fata unora devin chestiuni de o dificultate maxima.
    Ma inarmez cu multa rabdare. Invat. Ma invata viata.

    RăspundețiȘtergere
  10. Ruxi, simt ca-ti datorez niste explicatii. Eu vad diferenta intre sat si oras, la un nivel , care tine de o anume categorie de oameni( cei din oras, proveniti din oameni de la tara, neinstruiti, adusi sa munceasca la oras, in locuri unde nu se cerea o specializare)Ii vad. Pe unii ii stiu de multi ani. Au ramas cu aceeasi infatisare.
    Cei de la tara,de aceeasi varsta, pe care, de asemenea ii stiam, au disparut. Femeile sunt imbatranite inaintea celor de aici.
    Si daca ar studia cineva problema asta, s-ar face schimbari?/imbunatatiri?..nu-mi vine sa cred.
    Viata curge. Mereu intr-un sens..Ca un tavalug.

    O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  11. Nici eu nu cred ca studierea problemei ar putea aduce ceva schimbari sau imbunatatiri... De fapt, nu stiu daca de studii sau de altceva avem nevoie in punctul in care suntem acum. Cu totii, fie de la sat, fie de la oras.
    Parerea mea este ca cei de la sat au fost lasati incet-incet sa dispara, sa se stinga, fara a fi ajutati intr-o directie constructiva. Sincer, daca ma gandesc la satele prin care am fost eu, in mare masura nu vad o mare diferenta intre ce povestea Zaharia Stancu in "Descult" si ce se intampla acum... Calitativ vorbind.
    In ceea ce priveste orasul, ai dreptate. Inainte de '89, oameni de la tara au fost trimisi sa munceasca in fabrici. Multi neinstruiti, needucati, care in timp si-au pastrat aceeasi infatisare si aceleasi obiceiuri. Mai mult decat atat, si-au crescut copiii la fel. Iar asta se vede foarte bine mai ales in orasele mai mici (dar nu numai). La toate astea se adauga faptul ca totul in jur se degradeaza: invatamantul, sanatatea, protectia sociala, bruma de sentiment ca suntem o comunitate, un popor. In plus, insistenta unora de a inlocui adevaratele valori cu non-valori si de ani le baga pe gat cu forta devine, parca, tot mai agresiva (posibil sa fiu eu ceva mai paranoica...).
    In acest sens vad eu ca soarta orasului nu este departe de cea a satului romanesc, caci, in fond, tot despre distrugere este vorba.
    Nu stiu, discutia asta poate fi lunga si complexa si nu vreau sa ocup mai mult spatiu decat deja am facut-o.
    Si cred ca tu care ai trait direct viata atat la sat cat si la oras (nu doar vacante la bunici) poti spune mult mai bine decat mine care au fost atunci diferentele si care sunt ele acum intre cele doua.
    O noapte buna iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  12. Da, Ruxi, asa stau lucrurile. Ochiului tau de psiholog nu-i puteau scapa asemanarile si deosebirile( neesentiale structural, daca pot spune asa), dintre sat si oras.
    Ce stiu, cu siguranta, este ca la sat respectul pentru munca, om, familie, scoala, educator, preot , in copilaria mea, erau lucruri clare. Limpezi. Peste care nu se trecea, ca asa vrea nu stiu cine.

    Am fost profesoara la tara. Inainte de '89. Incepusera niste 'amestecuri' incerte- primarul sa 'dea cu barda', directorul sa fie badaran cu navetistii( care , oricum isi faceau cel mai bine datoria). Copiii invatau. Parintii respectau scoala.
    Dupa concurs, am venit in oras. Am avut elevi de toate felurile- inteligenti, mediocri, slabi, saraci, bogati, proveniti din familii de intelectuali. Dar si din fosti tarani, deveniti mecanici, activisti.. Atitudine total diferita fata de invatatura, ca munca.
    Invatasera asta din casa. Taranul nu mai era taran .Muncitorul era ceva , o corcitura, cu statut impropriu.
    Orasele mici - cred ca asta sunt alcatuite- din 'fosti', care n-au devenit altceva..au pierdut ceea ce avusesera.
    Ai dreptate- si la oras si la sat, rezultatul este acelasi- o pierdere treptata a identitatii ..

    RăspundețiȘtergere