duminică, 3 ianuarie 2010

un vis intr-o ulcica


În mers ușor de fluturi albi,  imagini dragi se ivesc din margini de gând, foile se întorc una câte una. În căușul  amintirii prind  contur  frânturi de conversații, emoții calde, diverse feluri de a mă conecta la pulsul unei biografii pe care o simt adânc imprimată  în mine. Ceva din  fata care trăia acolo  a rămas la fel, clar, neatins de uitare.
Moș Dumitru, unchi de-al doilea, se însurase cam târziu, așa că gemenele n-au fost lăsate să meargă la liceu. Au rămas lângă părinți, să le fie sprijin la bătrânețe.
 În vacanțe, când venea vorba despre vreo petrecere, mă bucuram de protecția lor garantată.
 Au ieșit la horă de Crăciun.Împliniseră 17 ani. Nu era deloc simplu pentru părinții lor să facă față: câte un rând  complet de haine pentru fiecare în cele trei zile, alt rând pentru Anul Nou. Identice, că doar erau gemene.
În prima mea vacanță de liceană, mi s-a  dat voie să fiu prezentă, doar ca invitată, la pusul oalelor. Ce fericire era pe mine!
Pregătirea a durat  vreo câteva zile: din  odaia bună au fost scoase toate lucrurile. Să fie loc destul pentru invitați: șase fete și tot atâția flăcăi. Tușa Stela, mama gemenelor, care avea de măritat nu una, ci două fete, cumpărase din toamnă, de la Târgul Titului  douăsprezece oale  identice, smălțuite, frumos încondeiate  în melcișori, frunze și flori. De pe la vecini, rude și apropiați s-au adunat, în mare secret,lucruri mărunte, aparent  fără vreo  importanță, foarte importante, însă, pentru fetele și flăcăii invitați la  întorsul oalelor.
Peste ani, la un curs de folclor, aveam să descopăr ce bogăție de sentimente ale imaginației străbune purta fiecare  mărunt obiect  ascuns într-o  ulcică smălțuită: oglinda  este semnul frumuseții, pâinea de casă înseamnă bunătate, creionul este purtător de pricepere la calcule, păhărelul nu era deloc  dorit,  semnul lui fiind dragostea pentru  chefuri cu prietenii, un fir de busuioc te arată  drăgăstos, săpunul te laudă că iubești curățenia, dar este și amenințător, niște  fire colorate  rostesc în graiul lor despre cât de pricepută este fata la cusături/împletituri, dar și cât de complicată este  viața  cu ale ei  drumuri și poteci, cartea zice că o să fii o persoană învățată, grâul este semnul bogăției, un colț de cărămidă sau o piatră ar  spune  despre priceperea  în zidărie, dar și  despre  bucuria  că-ți vei întemeia curând căminul,  o sfoară înnodată este însăși viața, nuiaua înseamnă o persoană ironică, chiar agresivă, floarea de ghiveci:cercelușul, mușcata, garofița arată un suflet iubitor, un bulgare de pământ  este semnul că te  vei însoți cu  o persoană înstărită, cărbunele nu prea era dorit, pentru că anunță o persoană smolită la obraz; nici pieptenele, pentru că  vei avea parte de  cineva  antipatic, gunoiul este semnul leneviei, banii înseamnă câștig, o carte de joc te avertizează că viitorul soț ar avea pasiuni nedorite, mătasea de porumb este imaginea cosiței blonde, un fluier era semn bun- dragoste pentru joc și bucurie, un degetar anunță meserii bănoase: cusut, cojocărit, năvădit, țesut croitorie, câteva fire de mătură sunt semn că  vei avea parte  de  o persoană de casă.
Or fi fost chiar mai multe obiecte, asta nu mai știu...
Sub fiecare ulcică, gazda ascunsese, cu grijă, câte trei lucrușoare, sucite de nu  mai știu câte ori, ca să nu se iște vorbe.
Să iasă un cât mai fidel  portret al celui sau celei cu care te vei însoți.
La miezul nopții, lămpile s-au stins, doar  în sobă, focul pâlpâia în  jocuri stranii, amăgitoare.
În cerc însuflețit, așteaptă ulcelele. Tăcuți, cu ochii închiși, invitații își  culeg norocul, fiecare, devenit o ficțiune, separat parcă de propria-i ființă, își ascultă posibila poveste, fără supărare, doar a venit acolo  de bunăvoie...și când ultima ulcică își va fi spus povestea, s-a aprins o lampă, gazda a plecat la culcare, lăsându-i pe tineri să petreacă, până către dimineață, cu gogoși calde, floricele de porumb,vin fiert.
La plecare, fiecare și va lua ulcica.Să nu-i fugă norocul.

Ninge blând. 
Cu amintiri ascunse printre pagini de jurnal.Prin  albul perdelei, luna aruncă mănunchiuri  albastre.




26 de comentarii:

  1. Mi se pare un obicei bun pentru maturizare...Nu sunt un fan al lui C.T.Popescu, ziaristul de la Gandul,dar la nivelul lui de inginer a facut urmatoarea disociere: soarta, este ceea ce ne deturneaza destinul; sortzii, zarurile, sunt intamplarile aleatoare...

    RăspundețiȘtergere
  2. Sânvăsâi,asa se spunea la noi,de la Sfantu Vasile.Eu eram prea mica si ramaneam acasa si nici nu-mi spuneau despre ce este vorba.
    Ia s-o cert eu acum pe sora-mea de ce nu-mi zicea si mie :D
    Obiectele se ascundeau sub taiere(farfurii adanci de supa) .
    Foarte frumoase amintirile tale!

    RăspundețiȘtergere
  3. Pe vremea aceea, vedeam doar latura pur, romantica, a ' evenimentului'.
    Mai tarziu, dar era deja, tarziu, am interpretat lucrurile cam ca dumneavoastra.
    Aproape de ce spune C.T.Popescu. A carui fana, moderata, sunt.

    RăspundețiȘtergere
  4. Gina,ce obicei frumos si cat de minunat ni-l povestesti.Parca as fi si eu acolo cu voi.
    Nu am fost la tara in copilarie si nu cunosc aceste obiceiuri decat din auzite sau vazute la TV.
    O duminica minunata!

    RăspundețiȘtergere
  5. Gina, iti multumesc! Pret de cateva minute bune, am fost si eu alaturi de tine invitata la intorsul oalelor! Frumoase obiceiuri si grozava maiestria ta de a insira cuvintele, ca intr-o salba de pret adunata cu drag si grija, in timp...

    O zi frumoasa iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  6. Draga Gina, amintirile tale sunt povesti deosebite! Nu cunosc obiceiul "întorsul oalelor" dar mi-a placut mult!
    Ce bine ca exista blog, altfel n-as fi putut niciodata citi minunatele tale descrieri!

    RăspundețiȘtergere
  7. Draga Gina, desi am crescut la tara, in teleorman, la mine nu exista acest obicei.Frumos si unic...Poate uneori chiar se adeverea si alesul sau aleasa , fericit ca i s-a indeplinit prorocirea ascunsa sub ulcica, transmitea mai departe increderea in puterea magica a datinilor si a obiceiurilor.M-a impresionat, in mod deosebit, din relatarea ta, modul inocent in care petreceau tinerii," La povesti. Cu gogosi calde , floricele de porumb si vin fiert . La plecare, fiecare isi lua ulcica. Sa nu-i fuga norocul." :Si cand ma gandesc cum petrec tineri astazi....Ma tem de mersul mult prea rapid al lucrurilor, de arderea grabita a etapelor....de parca lumea s-ar sfarsi chiar maine.Ai facut un gest nobil, trezind acest obicei din uitare.

    RăspundețiȘtergere
  8. Elisa, daca sora ta nu te-a luat , sa stii ca ai ratat ceva special. Chiar s-o certi.
    Vezi ceva? La voi se puneau farfurii adanci. La noi, ulcele. Nu stiu cum sa zic, trebuie sa va laud- totdeauna ati fost cu un pas inainte. La civilizatie. Spun asta, pentru ca , fiind vorba cam de aceeasi perioada, la targul Titului se vindeau , mai ales , strachini. Nu-mi amintesc sa fi vazut farfurii.
    Intalnire frumoasa cu sora ta!

    RăspundețiȘtergere
  9. Gabi, simt o mare bucurie sa-mi amintesc lucruri frumoase. Sa vi le spun si voua. Stii de ce? Pentru ca in coltul meu de lume, frumusetea se masura intr-un anume fel. Intai, pentru ca exista. Apoi, pentru ca oamenii, desi nu erau prea instariti, tocmai li se luase tot , la intovarasire, stiau sa si petreaca. Masurat.
    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  10. Ruxi, sunt atat de fericita , cand imi asculti povestile. Te vad- copil fiind, cu ochii maaari, clipind des. Imbujorandu-te, cand simti cu sufletul.
    A fost singura data cand am participat la intorsul oalelor.. Dar am seara aceea , si chipurile lor, si focul palpaind in soba , si garofitele din ghivece, sub ochi. In suflet.
    De parca a fost ieri- seara.
    Zile frumoase iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  11. Carmen, nu-ti poti inchipui cat de mult ma bucur, daca ti-am adus un strop din viata noastra romaneasca . Autentica. Pentru ca, pot face o paralele intre ieri si astazi. Intre lumea civilizata excesiv si cealalta fata a ei. Pura. Limpede. Fara artificii.
    Accept innoirile, le promovez , in felul meu, dar am senzatia ca viata de astazi fuge catre nu stiu ce. Mult prea in goana.
    Sa nu te superi ca intru cu mare dificultate la tine.
    O duminica frumoasa iti doresc , alaturi de scumpii tai copii!

    RăspundețiȘtergere
  12. Minunate aceste pagini de jurnal... O duminică plăcută îţi dorim...

    RăspundețiȘtergere
  13. Maria, am cumva idee, de ce stau lucrurile asa. Cand eram copil, intre zona mea si a ta , se faceau doar schimburi comerciale. Tatal meu mergea des catre voi.
    Obiceiurile nu aveau cum sa se transmita , decat daca 'se traiau'. Prin casatorii, incuscriri etc.
    O sora a mamei locuia in Potlogi, la 10 km. de noi- locul unde este inca palatul lui Brancoveanu. Obiceiul cu intorsul oalelor nu exista in satul ei. Erau alte obiceiuri.
    Stii ceva? Abia acum simt regretul ca, maritandu-ma prea repede, adica de pe vremea cand eram studenta, n-am cules traditii si obiceiuri. Care s-au pierdut. O spun cu mare parere de rau.
    Ma duc rar acolo. Niciodata nu raman peste noapte.
    Ce am strans, am doar in suflet.
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  14. Draga Gina,de luat nu ma lua mama,ca si mama se ducea cu surorile mele mai mari,dar de povestit putea sa-mi povesteasca sora ca era doar cu 3 ani mai mare ca mine :)
    Obiceiul descris de tine la noi in Banat se intampla,caci eu din Banat sunt si traiesc in Transilvania,dar nu-i mare diferenta.
    Cat priveste farfuriile,eram de cativa ani si mi le amintesc,albe,groase,ondulate mare pe margini crenelate si pareau din marmura insa erau din ceramica smaltuita,cred.Eu,la noi,nu am prins vremea ulcelelor doar magiunul de prune se tinea intr-un vas de lut smaltuit pe dinafara,iar apa ce-o luam cu noi la camp se tinea in ulcior mare de cativa litri care in toarta avea asa numita "tita" pe unde sugeai apa.Dar ce amintiri mi-ai trezit!

    RăspundețiȘtergere
  15. Elisa, trebuia sa-mi fi dat seama din frumusetea gradinii tale cat esti de romantica. Nu te intrista , ca n-ai vazut obiceiul. Poate ca , daca ti-l va povesti sora ta, o sa-ti incarci sufletul.
    Tu esti din Brasov? Sau locuiesti in Brasov?
    N-am priceput..
    O seara frumoasa!!!

    RăspundețiȘtergere
  16. timp de 5 ani am fost in ansamblul casei de cultura al studentilor. nu stiam de aceste obiceiuri traditionale. se ocupa de noi o tanara pasionata de folclor. raluca era stagiar la centrul de creatie populara mures. intr-un noiembrie tarziu a venit cu o idee. sa punem in scena un obicei vechi specific de sfantu' vasile. vergelu' se numea. e asemenea "intorsului oalelor" mie imi revenea din oala minunata, scoas cu vergeaua, un piaptan... "a tau ficior va fi unu falnic si frumos. doarca-i va lipsi un dinta-dinainte asa cum e si chiaptanu' ista" se auzea cu rasunet...
    eu am trait aceste obiceieri inviate de oameni dragi pentru spectacol... dar tu ai reusit sa le vezi pe viu...
    multumesc de poveste... mi-a dat fiori...

    RăspundețiȘtergere
  17. Uite asa, draga Ela, uitasem.
    Asta-i pieptenele! Si simbolul- intocmai cum zici.
    Faina completare!
    Si tu, faina fata!! da , vezi, cu ficioru'cela..
    Succes ! De maine , la scoala!
    Stiu ca ai un an cu probleme importante- Bafta !!!

    RăspundețiȘtergere
  18. Nici,nici,hahaha!
    Sunt banateanca si locuiesc in Fagaras,am poze cu catedrala in constructie dar n-ai prins articolul respectiv.
    In Banat dintr-o comuna la 60 km de Timisoara,langa Teremia Mare a lui NICHITA,sau ma rog,pe acolo avea si el neamuri/cunostinte :)

    RăspundețiȘtergere
  19. fortunanoua.wordpress.com4 ianuarie 2010, 02:38

    Hehe, frumos obicei, n-am auzit de el.
    Doar in nuvelele lui Eliade am mai citit asa bine descrise obiceiuri.
    Ai gasit si tu ursita ta sub o oala? S-a potrivit cu ce-a urmat? Imi cer iertare ca nu am timp sa citesc toat comentariile , poate te-a mai intrebat cineva .
    Un inceput de saptamana rodnic iti doresc !!!

    RăspundețiȘtergere
  20. BINE AI REVENIT, ANA!!!
    Mi-ar fi placut sa scriu cu litere de mana!

    RăspundețiȘtergere
  21. Fortuna noua, eu am fost doar invitata..
    Cand mi-a venit in minte seara despre care tocmai povesteam, m-am gandit ca, daca as fi avut cu cativa ani mai mult, atunci, sigur mi-ar fi placut sa mi se ' citeasca' norocul. Sa am ce povesti.
    N-a fost sa fie..

    RăspundețiȘtergere
  22. Toma Constantin20 martie 2015, 18:35

    Hogas , Bogza , chiar si Sadoveanu , ar fi avut in tine , Gina , un mentor . Poate ca am "fortat" putin nota , dar este cert ca pana ta are toate atuurile unui narator de mare valoare ! Multumim , Gina ! Sarut mana !

    RăspundețiȘtergere
  23. eeee!!
    Mă încurajezi frumos, dar nici chiar așa...
    Mulțumesc , mă înclin!

    RăspundețiȘtergere