luni, 22 martie 2010

ce nu se uita

Nu stiu cata carte invatase. Vorbea frumos. Corect si atent. Era o doamna. Doamna Pandele. Cand nu tricota, cosea la masina din camera cea mai luminoasa. Daca nu avea treburi in gradina de zarzavat, o gaseai in bucatarie. Mirosind a busuioc uscat. Tinea fete in gazda. Eleve de liceu. Era cunoscuta in toate satele din preajma oraselului. In anotimpurile reci, cand renuntau la naveta, parintii fetelor sunau la usa doamnei Pandele. Am locuit in casa cu incaperi mari si ferestre umbrite de ciresi, un trimestru. Ultimul din liceu. Din motive serioase- acoperisul caminului se rupsese de tot, ploua ca afara, iar vantul sufla in voie, printre paturi.



In cele cateva luni, in scurte pauze furate, ca un drept castigat, printre poeme, logaritmi, aldehide, teze, extemporale si emotii, multe lucruri, aparent simple, am invatat. Ii sorbeam vorbele , urmarind fascinata degetele iuti trebaluind neobosite.

Pentru tocanita ei de cartofi, din Postul Pastelui, presarata cu verdeata din belsug, lasai deoparte orice alt fel de mancare. Friptura proaspata de-ar fi fost.
Fata de masa alba. Ca si painea. Fustita gospodinei- rosie, verde sau inflorata. Creata. Deasupra genunchiului. In coltul mesei- un fir de ceva, salcie pletoasa, cercelus, intr-un pahar, daca vaza este prea costisitoare.

Mi-a lucrat rochia de banchet. Triple voal creme. Cu manecuta scurta, bufanta. De la coafor, ne-am intors- eu si cateva colege- cu breton pe toata fruntea si coc, pentru o ultima ' inspectie'.

In urma cu vreo doi ani, intr-o seara pripita , am trecut prin dreptul casei. Nalbele, albe si rosii, acoperisera ferestrele. In curte , palcuri de iarba. Mi s-a parut ca vad, dincolo de perdeluta usii de la bucatarie, sortul in caroruri mici, albastre.

18 comentarii:

  1. Astfel de amintiri nu dispar niciodată... O după amiază cât mai liniştită îţi doresc...

    RăspundețiȘtergere
  2. sunt sigura ca pentru tine, o clipa fugara si totusi lunga cat o viata, a fost acolo! cu mainile muncite si calde, zambind din spatele perdelelor si asteptandu-si fetele... :-)

    RăspundețiȘtergere
  3. Cred ca asa, ca om, esti nu doar ce pari a fi. Esti mult din ce ti-au daruit, neconditionat, altii.
    Eu nu-i pot uita pe cei carora le sunt indatorata.

    RăspundețiȘtergere
  4. Stii , Ruxi, poate fi un paradox. Cand i-am spus 'doamna', n-am exagerat nicicum. Muncea mult, dar isi facea timp pentru propria-i persoana. Mainile ei erau ingrijite. Si delicate.
    De asta spuneam ca am primit, fara sa-i fi cerut, multe invataminte.

    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  5. Da, mai rar sa primim invataminte frumoase si in acelasi timp diverse, din acelasi loc... Din felul in care scrii despre doamna Pandele, cred ca a fost un 'om' frumos si o 'doamna' extraordinara!

    Noapte buna, Gina! Mi-era dor sa trec pe la tine.

    RăspundețiȘtergere
  6. Ruxi, cred ca toata viata invatam. Mie imi plac oamenii, care' vorbesc' prin ceea ce fac. Chiar la copii imi este drag sa vad in reactii o intreaga filozofie.
    Da, de la doamna Pandele am invatat, fara sa-mi fi propus sa invat. S-a intamplat. Pur si simplu.

    Imi place cand treci pe la mine. Este tot un fel de invatatura.
    Ca si cum te-as auzi!!!

    O noapte buna iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  7. Frumos si emotionant remember... uite, de aceea se spune ca multi oameni intra in viata fiecaruia dar numai unii lasa amprente... d-na Pandele a fost una dintre ele...pt.tine!

    eu am altele si tot asa... mi-as fi dorit insa sa am cat mai multe amprente luminoase, ca cea prezentata de tine in poveste. modul in care ai expus amintirile a reusit sa ma transpuna exact in casuta aia, sa vad cum deretica doamna, cum iti zambea discret, cum te privea bland, cu blandete... in ochi ii zaresc personalitatea oarecum copilaroasa... ii placea viata si mai ales tineretea... parca erau niste icoane sfinte.. ooooo, dar cate n-am vazut...

    RăspundețiȘtergere
  8. Mie imi plac povestile. Daca se poate sa fie si adevarate. Pot sa stau sa ascult la infinit.

    Seara frumoasa Gina :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Ce mult bine ne face o astfel de doamna in viata noastra.Abia mai tarziu ne dam seama de acest lucru...atunci suntem prea preocupate sa observam,sa invatam.

    RăspundețiȘtergere
  10. Shanti, cata dreptate ai cand vorbesti de amprent!! Stii cum cred ca se intampla ?
    Ele sunt . Sau nu.. Intram unii in viata altora, intamplator. Cred ca exista si functioneaza niste chimii. Poate ca nu vibram pe aceleasi lungimi de unda decat cu foarte putini. Altfel, 'potecutele' se sterg.

    Iti multumesc mult pentru vorbele frumoase!
    O zi buna iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  11. Manon, amandurora va plac povestile?

    Promit sa mai scotocesc prin traistuta!!



    Zile frumoase va doresc!

    RăspundețiȘtergere
  12. Vezi tu, Angi, chiar daca avem multe altele de facut cand intalnim niste fiinte speciale, legaturile se tes. Luam, dam, se creeaza niste legaturi.


    Eu le sunt recunoscatoare tuturor celor de la care simt ca am primit, mai ales, fara sa cer.


    Zile frumoase!

    RăspundețiȘtergere
  13. Imi cer scuze, dar email-urile de pe gmail mi le citesc cam rar, de aceea nu am raspuns in niciun fel celui pe care mi l-ai trimis. Sa-mi spui cand pot sa te sun, ca sa vedem despre ce e vorba.

    RăspundețiȘtergere
  14. Multumesc mult, Geocer!
    Ma poti suna la 11?

    RăspundețiȘtergere
  15. O femeie de isprava si demna de admirat.
    Mi-ar fi placut sa fiu si eu priceputa ca si ea.Totusi,ma pricep si eu la tocana de cartofi cu verdeturi. :)

    RăspundețiȘtergere
  16. Vezi, Gabita, nu stiam de unde vine chemarea asta cu miresme!!!!

    RăspundețiȘtergere