joi, 11 martie 2010

meseria, bratara

in jurul gatului. Nu stiu sa fi scris Marin Preda in vreuna dintre cartile sale. Scena a fost povestita , intr-o seara, de Mircea Dinescu. O stia de la mon cher. Sora lui- a romancierului -si mai toate- ce, mai toate- toate femeile din sat, muncitoare la CAP, la sfarsitul fiecarei zile de cules si depanusat stiuleti de porumb, ca sa nu fie 'prinse’ ca duc acasa hrana pentru pasari, isi umpleau sanul camasii cu boabe de porumb. Toamna tarzie. Boabele erau reci. Se incalzeau la sanii femeilor. Imaginea asta si inca una , peste care nu pot trece prea in fuga, mi-au revenit in minte ieri, stand de vorba cu stapana unei pisici. Care este legatura? Imediat..doar o mica intamplare sa zic. Mergeam cu elevii la practica agricola. Indiferent de vreme- ploaie , vant, caldura , chiar zapada. Da, zapada. Ne-a prins pe camp, in decembrie, pentru ca nu se terminase, pana atunci , recoltarea. La sfarsitul unei zile de munca, mai multi copii tarau din greu plasele in care avusesera mancare. Pline cu boabe. Sau cu stiuleti frumosi. Am fost curioasa , asa ca i-am intrebat daca au pasari acasa. Daca duc porumbul la tara. Raspunsul m-a lasat fara vreo replica. Nu . Nu aveau pasari. Nici animale. Isi luau’ dreptu;’ cuvenit , dupa o zi de munca. Poate asa li se spusese de acasa. Sau poate ca asa au simtit ca trebuie sa faca. Ieri la o cafea, vorbeam despre pisici. Da, despre pisici. Doamna, partenera mea de conversatie, a lucrat in uzina de autoturisme. Dacia! Nu se poate sa nu fi auzit de ea, chiar daca acum suntem capitalisti. Chiar daca si-a schimbat numele. Poate ca si obiceiurile sunt altele. Patronii sunt francezi, din cate stiu. Zice doamna ca, in urma cu vreo douazeci si ceva de ani- trei/patru/ , pisica devenise om de casa. De uzina. Pe atunci, cainii nu umblau vagabonzi. Locuiau pe langa oameni. Pazeau gospodariile. Inventivi , ca nimeni altii, mai multi lucratori le - au ademenit pe cele mai zdravene feline, atrase de mirosul raspandit de resturile de mancare, aruncate intr-un colt al curtii. . Au insirat pe sarma subtire rulmenti de dacie. Cat poate duce o pisica. Zorzonata cu salba, pisica era atrasa la gard de cineva. Tot cu mancare.Cand se apropia, era prinsa, cu mare smecherie si i se lua marfa . Operatia se repeta pana la oboseala. Sau plictiseala. Dresorii de pisici au ajuns , ceva mai tarzior, capitalisti. Unii dintre miliardarii de astazi .

22 de comentarii:

  1. Extraordinara povestea pisicii, aveti dreptate cu practica aceea pina venea zapada. Va citesc cu interes.

    RăspundețiȘtergere
  2. Pracctica agricolă. Îmi aduc aminte de multe astfel de episoade. Reuşeam să zâmbim de foarte multe ori, chiar dacă tot ceea ce trebuia să facem nu ne provoca nicio plăcere... Amintiri.

    RăspundețiȘtergere
  3. Demult tot vreau sa vorbesc despre hotie; in sens patriotic, cu falosenie...Buna scoala a fost si la DACIA...

    RăspundețiȘtergere
  4. @Ionelmuscalu,in vremea aceea, cainii erau ocupati; vindeau covrigi.
    Iar Mos Craciun avea porecla.

    Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  5. @ Daurel, m-am grabit. Din motive de patritism local.


    Langa fosta Dacie este si ' facultate'. Scoala superioara.
    Tot de meserii.

    RăspundețiȘtergere
  6. Cris, inseamna ca a fost benefic instructajul..altfel, am fi uitat sa zambim.

    RăspundețiȘtergere
  7. Of!Cate lucruri se mai pot povesti!I liceu culegeam mere,iar cealalta clasa,paralela,alegeau migdale.La sfarsitul zilei chiar primeam cateva mere,fiecare+ne dadeau ladite intregi petru intreg internatul."acasa" mai faceam "trocul".Noi dadeam merele in schimbul migdalelor.
    Acum Dealurile Oradei au proprietari noi.Nimeni nu mai face practica,iar livezile isi vand produsele prin piata,colturi de strada...ajungand si pe la sate.
    Catdespre"inventivitatea"romanului cand e vorba de a sustrage ceva ...te lasa fare replica.
    Eu cred ca omul se naste cu astfel de...apucaturi,sau uneori il impinge nevoia sa improvizeze.

    RăspundețiȘtergere
  8. Ei, Gina draga, ce vremuri!
    Prin facultate am facut practica pentru un studiu de piata privind berea germana.
    La sfarsit am primit in dar cateva exemplare din produs si marci germane, absolut corect si nemtesc.
    In privinta relatarii tale, nu pot decat sa-mi reconfirm renumita inventivitate a romanului, dar si simtul lui acut al proprietatii (altora, din pacate).
    O seara frumoasa, muzicala!

    RăspundețiȘtergere
  9. Angi, vezi, n-am avea ce povesti, daca n-am fi trebaluit pe camp pana la caderea zapezii.
    Erau si unele zile placute, mai ales catre apusul soarelui, dar, de cele mai multe ori , cand ii vedeam pe copii , cazand de oboseala, imi venea sa strig la tipii aia cu cravata. Si cu mapa. Nu dupa ajutor..
    Nu strigam. Nu striga nimeni.


    Cat despre improvizatie.. las lucrurile asa.

    Noapte buna!

    RăspundețiȘtergere
  10. Ela, ai lacrimat, aducandu-ti aminte de povestile auzite de la parinti.

    RăspundețiȘtergere
  11. Pescarus, inteleg diferenta- de asta spunem- impartim nemteste, nu?


    La noi, stapanul avar a invatat sluga sa fie hoata.


    Nu stiu daca se mai practica( la patron), ca altfel, la' un nivel superior' se vede in fiecare zi.


    O noapte buna!

    RăspundețiȘtergere
  12. Pe mine ma ingrozeste ceea ce ai povestit despre pisici,bineinteles.
    Ce fel de hoti sunt romanii!Cei mai buni.
    Romanul=hot,din pacate.Nu trebuie sa ne simtim jigniti fiindca asa ne vad strainii.E adevarat. :(

    RăspundețiȘtergere
  13. Si ne mai suparam cand suntem numiti hoti la gramada de catre cei din occident! Ii scoatem in fata si-i acuzam violent numai pe cei de-o anumita etnie cand, iata, si multi dintre noi au scoala veche in spate... :(
    "Nu conteaza ca nu-mi place ori ca nu-mi trebuie, daca ceilalti iau (a se citi fura), eu de ce sa fiu mai prost?!" Cam asta tinde sa fie mentalitatea multor romani, din pacate...
    Posesivitatea si simtul proprietatii (altora, cum bine zicea cineva mai sus!) au inlocuit demult proverbiala ospitalitate a romanilor cu care, dealtfel, ne place inca sa ne mandrim. Uitand ca daca a existat vreodata cu adevarat, i-a cracterizat pe altii care de taaaare mult timp s-au dus dintre noi!...

    RăspundețiȘtergere
  14. Gabi, asa este, din nefericire..sunt vazuti ,in ansamblu, pentru ca ' stilul' in care se ' traiste' romaneste a ajuns o' emblema'.
    Folosesc timpul trecut, dar el are mari sanse de a se transmite..

    RăspundețiȘtergere
  15. Ruxi,
    iti intele indignarea. Simt asta zilnic. De multe ori pe zi. Ma simt tot mai neputincioasa.
    Sa ne retragem in cochlii, cum spune cineva?

    RăspundețiȘtergere
  16. In orasele de pe langa jungla se fura cu maimute :) Deci, e foarte credibila povestea cu pisicile :lol:

    Zi buna

    RăspundețiȘtergere
  17. Andi, daca ne gandim la stramosi, inseamna ca nu suntem chiar primii. La un pas de jungla..
    Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  18. Cum era povestioara cu: "Săriţi, hoţii! Hoţii! Hoţuleeeeeee ..."?!
    Pentreu că totul e relativ. Dovadă: faptele de vitejie ale poliţiei şi justiţiei, când cel păgubit află că el este vinovatul!

    RăspundețiȘtergere
  19. @Zam Fir Pop,
    sau: Doamne, fereste, de mai rau!

    RăspundețiȘtergere
  20. Impresionat ceea ce povestesti! Daca tot am amintit de practica agricola, am mai multe nedumeriri: cine mai aduna recolta daca elevii si studentii nu mai sunt scosi de la cursuri? Nu mai avem chiar atat de multe recolte?

    RăspundețiȘtergere
  21. Elisa, in perioada de care vorbeam, pamantul era al statului.De aceea erau dusi elevii, studentii, militarii, functionarii ..sa adune recolta.
    Dupa ' 89 , pamantul a fost restituit proprietarilor de la care se confiscase. Cei mai multi nu au , nici bani, nici puterea de a-l lucra. Suprafete intinse raman, anual, nelucrate. Rezultatul il stii- agricultura este..la pamant.

    RăspundețiȘtergere