miercuri, 5 mai 2010

cat din noi

este zbor?

Sunt dimineti in care parca ploua cu fire lungi de lumina, oprite, in treacat, pe frunze. Porumbei grijulii, stingheri sau in grupuri mici, isi incetinesc zborul la cate o fereastra. Ciugulesc la repezeala boabele de grau lasate pentru ei, si pleaca. Fara sa se uite inapoi.

Alteori, ploua cu stropi mari, grei si reci. Pasarile nu tin seama de asta. In zborul lor nu se simte frica.

Sunt libere.


Cerul le apartine!




18 comentarii:

  1. Uneori ma intreb de ce nu avem binecuvantarea pasarilor de a nu avea grija zilei de maine. Zboara si atata tot!!!
    Nu se zbuciuma, nu se agita, ci isi traiesc doar libertatea. Insa, revin apoi cu picioarele pa pamant...

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu cred ca zboara fara treaba...Ca sa ma ridic la filozofie,cum se cam poarta pe bloguri, admit ca trebuie uneori sa ne ridicam sa vedem lucrarea de sus; in context,in ansamblu.

    RăspundețiȘtergere
  3. Florentin(ATP),

    Ar fi prea multe pasari..zborul ar deveni o problema.

    RăspundețiȘtergere
  4. @Daurel, cu multa smerenie, fara dorinta de a atinge absolutul, asa-i?

    RăspundețiȘtergere
  5. Asa cum nu toate pasarile au acest dar,al zborului,intre noi,oamenii, unii au puterea de a zbura...pe aripi de cantec,de ganduri frumoase,idei extraordinare,vorbe deosebite,suflete,iubiri...

    RăspundețiȘtergere
  6. invatam unii de la altii, aici:

    http://zbateri.blogspot.com/2010/05/schimb-de-experienta-blogspotcom.html

    RăspundețiȘtergere
  7. LePetitPrince,

    Cu placere, cand este vorba de invatatura!

    RăspundețiȘtergere
  8. Asa este , Angi, sa ne bucuram de harurile cu care am fost inzestrati!!

    RăspundețiȘtergere
  9. Frumoase cuvinte. Daca am putea intelege ca si noi trebuie sa simtim libertatea, sa ne simtim liberi, aici unde suntem am fi mai fericiti.
    Mi-a venit in minte un citat "am invatat sa zburam cu pasarile, sa inotam cu pestii, dar nu stim sa trainm in pace cu fratii nostrii" nu stiu daca am tradus bine sau am prins bine sensul in romana, dar mi se pare ca trebuie sa invatam sa ne traim libertatea.

    RăspundețiȘtergere
  10. Frumoase gindurile spre inalt.

    RăspundețiȘtergere
  11. Denisia, multumesc!
    Da, deseori spunem- invatam de la toate, repetam, uitam si o luam de la capat.
    N-am sa inteleg niciodata de ce exista atata ura intre oameni.Niciodata.

    RăspundețiȘtergere
  12. Absolutul...Probabil ca traind in comunitate, daca omul este serios va fi remarcat. Smerenie...da, si smerenie; Michelangelo s-a supus comanditarului; intamplator era un papa...Oricum, nu ne extragem singuri; suntem extrasi...Ps. Nici nu-i cine stie ce fericire sa traiesti remarcat...Parerea mea...

    RăspundețiȘtergere
  13. @ Daurel,

    Mi-ar placea o discutie pe tema asta. Despre ideal , la diferite varste.

    RăspundețiȘtergere
  14. @ Daurel,

    Acum stiu.Il recitesc si-mi place. Este ca un dar. De asta nu se vede.

    RăspundețiȘtergere
  15. Ca sa raspund la intrebare, as spune ca prea putin...
    Pasarile (ca tot ceea ce ne inconjoara) traiesc in prezent, in aici si acum. De aceea iau ca atare si ploaia, si vantul furtunii, si abundenta de graunte, si lipsa lor pentru o zi (sau mai multe). Asta cred ca am avea de invatat de ele, asta inseamna pentru mine 'a zbura'...

    RăspundețiȘtergere