vineri, 7 mai 2010

'viata pe un peron'

De ce un asemenea titlu? Pentru ca astazi se fac trei ani, de cand, astept, cumva, un tren, de la fereastra caruia Maestrul Octavian Paler sa-mi aminteasca vorba ca desi” logica si fericirea sunt lucruri total diferite/, totusi am plecat si am ajuns undeva/, dar cand nu mai sosim nicaieri/totul devine illogic. Spre ce ne ducem daca nu sosim nicaieri?”

Aseara tarziu, in linistea casei mele, ascultand rapaiala cadentata a ploii, recompuneam in gand, din sunete, lumini, gesturi, imagini maretia orelor anterioare .

Am abonament pentru intreaga stagiune. Ca multi altii din sala. Ne (re)cunoastem déjà, ne salutam, intampinandu-ne cu gesturi simple. Ii ‘ stiu’ , de acum si pe multi dintre membrii orchestrei, unora le citesc pe fata starile de dinaintea concertului. Dirijorii se schimba des.
Cu o saptamana inainte, a fost un spectacol-lectie. Nu mi-a displacut deloc. Intr-un fel, a fost pregatirea pentru a fi intelese continutul, realizarea, complexitatea armonica a ‘Oratoriului Iuda Macabeul’, de G.F. Handel, pe care l-am vazut/ ascultat/ pus in suflet/ aplaudat pana la durere de palme/, aseara. Dirijorul? Ce sa spun despre clujeanul Adrian Morar? Oricate adjective as pune unul dupa altul , tot n-as reusi sa ‘ prind’ multimea de trairi prin care am trecut nu doar eu- iti dai seama clar de starea unei sali- in timpul unui spectacul Urias.
Despre ce sa povestesc? Sau ce sa spun mai intai? Mesajul este sublim” vino , pace scumpa, prea- incoronata, raspandeste-ti binecuvantarile peste tot”.
A fost un Regal! tot mi se pare putin spus. A fost o demonstratie-daca’ demonstratie’ nu suna prea geometric, vecina mea din dreapta , profesoara de matematica, zicea in pauza ca muzica este la fel de grea ca si matematica, ma rog, nu comentez- ca arta misca totul , cata vreme exista daruire. Si suflete vii. Adevarate.
Concertul a inceput la 7, adica la un ceas dupa ce fusese anuntata vestea scaderii salariilor bugetarilor si a pensiilor, nu mai conteaza procentele. Afara ploua , cerul era brazdat de fulgere. Sala a fost arhiplina.
Ce salarii au artistii sau, mai degraba, cat vor mai primi dupa aplicarea noii legi?
Ce pensii si salarii au spectatorii, cei mai multi dintre ei- profesori, ingineri, medici, functionari? Vin studenti,mai rar, ce e drept, aseara erau destui, si elevi, da' , elevi, mari si mici( asculta , cuminti, dormitand in poala mamicilor, care nu si-au permis o babysitter .
In corul filarmonicii au cantat aseara, dumnezeieste, pe 4 voci, 42 de femei si barbati, - profesori de muzica, preoti, secretare, contabili, multi dintre ei salariati din invatamant. Nu comentez.
Am simtit aceeasi coeziune, parca nu-mi place vorba asta, da, era o legatura nerostita intre toate sufletele din acea sala. In urma cu vreo douazeci de ani , la teatru, dincolo de cuvinte, citeam mesajul transmis in gesturi , miscari, priviri.
Am ajuns destul de repede acasa, desi furtuna era in toi. Am ‘ trecut’ prin cele cateva televiziuni interesate de ce mai misca in tara asta , in lumea in care bajbaim, orientandu-ne dupa scanteierea fulgerelor. Se incrucisau sabii, se vorbea in cor, dirijorii isi pierdusera si capul si firea..
N-am simtit , nici revolta, nici teama, nici intelegere.
" Opriti trambitele asurzitoare , tacere, numai muzele naturii sa vesteasca dimineata cea voioasa'.( actul III- allegro)

Auzeam ploaia batand in geam.
Atat.

24 de comentarii:

  1. Uneori totul se opreste... timpul... gandurile... revolta... teama...

    O secunda din viata noastra ne simtim inerti... ce facem dupa... conteaza.

    RăspundețiȘtergere
  2. da, ploaia e cea mai ieftina muzica, uneori pare vie, alteori chiar e

    RăspundețiȘtergere
  3. Dumnezeu să-l odihnească pe Maestrul, sunt sigur că de acolo, de sus, urmăreste si acum cum reusesc unii să se facă de râs pe scena politică de la noi... Păcat că nu i s-a acordat Maestrului o atentie mai mare atunci când trăia...

    RăspundețiȘtergere
  4. Cand am ajuns la Cluj ii intrebam pe colegii crescuti in oras cum este cu filarmonica. Mi-au spus ca au fost cu scoala si au observat ca profesorii dormitau...Totusi am frecventat-o; cand nu dormeau, spectatorii comentau sau fosneau pungi cu alimente crocante...La Bucuresti n-am mai fost decat s-o astept pe sotie si pe prietenele ei...; cand se termina tarziu. Mai nou prietenele sotiei merg numai la spectacolele foarte scumpe, de fite; a inceput sa-mi dea dreptate...; totusi, nu ma culc pe lauri...

    RăspundețiȘtergere
  5. La Ploiesti a fost vreme frumoasa.Inainte de a intra la concert am trecut prin micul targ de plante si flori. Apoi am avut o surpriza- doi dirijori tineri-unul avand doar 24 ani. Sala nu se mai oprea din aplauze la final.

    RăspundețiȘtergere
  6. Denisia,
    Imi plac toate inceputurile, chiar daca spiritul meu de orientare este cam slab.

    RăspundețiȘtergere
  7. Cris,
    Maestrul zambea mult prea rar. Avea motive.

    RăspundețiȘtergere
  8. Anielle, dirijorii astia - indiferent de varsta- sunt si magicieni!

    RăspundețiȘtergere
  9. E foarte trist ca incepem sa traim timpuri in care nu mai simtim nimic.

    RăspundețiȘtergere
  10. Adevărul e că toate clocotele astea de smoală ar putea fi stinse uşor, chiar dacă cei mai mulţi caută soluţii complicate. Că e o muzică în noi, sau un peron, că e o aşteptare sau un plâns eliberator... cert este că remediile ne sunt aproape. Trebuie doar să întindem mâna...

    RăspundețiȘtergere
  11. @ Daurel, nu va contrazic. Nu stiu cum este pe la altii..
    Cat despre doamnele in cauza, dumnavoastra stiti mai bine. C

    RăspundețiȘtergere
  12. Leo,

    Poetul zicea ca romanul are sapte vieti..chiar se vor fi epuizat toate?

    RăspundețiȘtergere
  13. Adi Vera,
    Remedii personale, pe scurta durata.

    RăspundețiȘtergere
  14. As fi vrut sa fiu si eu in sala,sa simt la viu tot ce simteati si voi si ,desi incertitudinea zilei de maine ma cuprinde mai trag speranta de bine.Nu stiu de unde dar,sper...
    Un sfarsit de saptamana linistit!

    RăspundețiȘtergere
  15. Chiar va invidiez ca aveti timp si oportunitatea de a fructifica asemenea momente. De relaxare si....uitare. Acum cred ca vom avea nevoie de momnete similare cat mai multe si cat mai dese...

    RăspundețiȘtergere
  16. Angi, cred ca trebuie sa gandesti pozitiv. Nici nu-ti poti inchpui cat de greu mi-a fost in primii 10 ani de meserie- naveta( chiar la 50 de km. de casa), grade, examene, suplinire, pentru ca nu m-am prezentat la post, avand copil mic.
    Cand am reusit, printr-un concurs foarte greu sa intru in oras a fost ca si cum m-am nascut a doua oara. Toate trec, daca nu cedezi.

    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  17. Florentin( ATP), iti inteleg tristetea, dar cum ii spuneam lui Angi , mereu este nevoie de optimism Si de incredere in tine.
    Invidie? Fiecare dorim , mereu, altceva.

    O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  18. Cred ca primul meu comentariu n-a ajuns unde trebuia,lol...Spuneam ca iubesc muzica clasica si mi-este dor de un concert. Aici nu exista iubitorii genului si vin destul de rar cvartete sau orchestre restranse, care tin concerte intr-una dintre catedrale sau in pestera St. Michael, pentru acustica deosebita de acolo. Din pacate biletele nu sunt ieftine.

    RăspundețiȘtergere
  19. Imi pare rau ca acolo nu ai parte de muzica dorita, Danagib.
    Concert in pestera? Trebuie sa fie extraordinar, dar daca biletele sunt mult prea scumpe, imi pare si mai rau pentru tine..

    RăspundețiȘtergere
  20. 7 mai 2007, Paler parca ar fi plecat astazi...

    RăspundețiȘtergere
  21. mii de vorbe, ce surpriza, bine ai venit!
    Da, trece mult prea repede timpul..

    RăspundețiȘtergere
  22. Frumos post, si trairi-sclipiri prinse aici pentru mult timp dupa ce s-a risipit aureola momentului. Mi-e cel mai mult imi place momentul imediat precedent concertelor cand orchestra si acordeaza instrumentele..un bazait familiar, care de fiecare data ma readuce in pragul emotiilot muzicale.
    Avem nevoie de astfel de trairi.
    O duminica placuta, Gina

    RăspundețiȘtergere
  23. Irina, multumesc pentru frumoasele ganduri!

    Stiu bazaitul acela simpatic. Imi place , cum imi plac atunci figurile artistilor. Sunt ca niste copii, care isi verifica jucarioarele.

    Si tie o duminica placuta!

    RăspundețiȘtergere