marți, 8 iunie 2010

un ochi plange,

zambim cu celalalt.
Rabdam, scrasnim, uitam, trecem, ne ascundem, o luam mereu de la capat, asteptam, privim uimiti in jur, traim, cadem, ne scuturam de praf, ratacim busola, si timpul, si locul, speram..


10 comentarii:

  1. Cred ca de fapt asta inseamna viata... numai ca de multe ori plangem sau radem cand nu ar trebui...

    RăspundețiȘtergere
  2. Completez si eu pe Denisa: rareori empatizam cu cei ce rad, cu cei ce plang...

    RăspundețiȘtergere
  3. Păi, cred că viaţa e chiar mai scurtă decât postarea ta :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Denisia, pentru ca suntem diferiti; sau poate doar surprinsi in momente nepotrivite.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Daurel, sa fie ceva care tine de egoism?

    RăspundețiȘtergere
  6. Diana, nu, nicidecum- viata este un spectacol permanent- aceleasi mari teme, jucate cu si fara spectatori.

    RăspundețiȘtergere
  7. viata este o suma de frecusuri, neimpliniri, dorinte, zbateri... uneori toate se dovedesc a fi inutile...

    vieti ratate, vieti inutile, vieti incredibile, vieti extraordinare, vieti ... si o singura moarte... pentru toti aceeasi, pentru toti irevocabila!

    nu-i asa ca-i trist?

    RăspundețiȘtergere
  8. Shanti,

    Cred ca este datul sortii- sa ne uzam facan multe prea multe lucruri anapoda.
    Nu stii cum se zice? oameni suntem- a gresi este omeneste..

    Toti egali in fata mortii.
    Multumesc pentru ganduri!

    RăspundețiȘtergere