miercuri, 11 august 2010

sub același cer

Ca un furnicar.
 De dimineață până seara. In toate părțile. Buluc. Piciorul pe acceleratie, care pe care. Nu  contează vârsta mașinii, nici a șoferului. Nu mai conteaza nimic.
A dispărut poftiți! Ce să mai vorbim  de scuzați!
 Lumea este tot intr-o goană . Către?  Nu știu..
O fi știind cineva?//
Cum ieși din oraș, timpul se măsoară altfel.
Lanurile, unele de porumb, altele de floarea- soarelui, primesc liniștite, și arșița, și ploaia. Și vânturile dezlănțuite.
Omul speră.
Să-i fie cât de cât. Nu indraznește la mai bine. Trece din cand in cand să-si mai vadă locul lui.Rupe buruienile , se uită și la vecini, bombăne ceva, doar de el știut, și pleacă. Așa cum a venit.
Cu gânduri.
Fără vorbe.//
Câțiva ulmi inalți , croindu-și coroane umbroase, inconjoară curtea.
Primul, chiar langă poartă, ca un paznic. Nu stă la taifas. Strategic, si-a adunat ramurile intr-o boltă verde. Nici razele soarelui, cât sunt ele de ascuțite, nu pătrund. Il ocolesc. Se opresc printre flori.
Ceilalti, unul lângă altul, separă curtea., privind dincolo de gard.
Visinilor li s-a cam zdrențuit podoaba. Fără bobițele lor roșii sunt doar niste musafiri la spectacolul verii fierbinți. Doi aluni plăpânzi isi lovesc, discret, palmele de frunze.
Alături, un smochin, scăpat cu greu de vânturile primăverii, mult prea aspre pentru eleganța lui fragilă, si-a intins frunzele in evantai. Se uită in stânga, se uită in dreapta..peste tot flori.
Cu fuste crețe, pictate in toate culorile, cârciumăresele râd in soare! Una mai increzută decât alta. Le cam supăra buruienile care isi bagă coada printre ele, țesându-și perdeaua lor aspră.
Rozmarinul, creț si parfumat, se adună in pâlcuri pe lângă sora lui , in jupă galbenă, cu  bumbișori, levănțica.
Un piersic- copil si-a pus casa in mijlocul unei tufe de crin.
Ceva mai departe, rusinoase, in grupuri sau singurele, ferite sub pălăriuțe albe, stropite  cu  puncte roșii, inocentele impânzesc curtea.
Câta vreme infloresc,  mai există  puritate.//

Răsar in momente diferite.Rezistă   fiecare  in felul ei. Unele pier, altele cresc frumos.
Primesc baia ploilor de vară, adorm sub licărul stelelor. Se trezesc in zorii zilei. Cu gust de rouă.Și parfum discret.
Trăiesc .
Nu doar pentru ele.//
Se străduiesc  să-i convingă pe oameni  că pe pământ  e loc pentru toți.




22 de comentarii:

  1. Asa e, e loc pentru toti, dar ...

    http://www.scribd.com/doc/7829409/Daniel-Quinn-Ismael-Romanian

    RăspundețiȘtergere
  2. E loc pentru toţi pe pământul acesta, într-adevăr. Din păcate, nu reuşim să înţelegem nici măcar acum acest adevăr fundamental. Şi ne tot dăm la gioale...

    RăspundețiȘtergere
  3. Traim sub acelasi cer, dar avem orizonturi diferite.
    Cei cu orizontul mic incearca sa-si fac loc...

    RăspundețiȘtergere
  4. Adrian Stoica,

    Amân pentru mâine dimineață studiul.
    Am trecut, am văzut și am decis că este o treabă mult prea serioasă pentru ora asta.

    RăspundețiȘtergere
  5. Cris,
    Mai rău-mulți dau chiar la cap..

    RăspundețiȘtergere
  6. Arcadia,
    Nu știu cum se face, dar cei de care vorbești, odată ajunși la ”struguri” devin prea iuți la mânie..

    RăspundețiȘtergere
  7. Wow, cat de frumos ai scris!
    Asta-i off-ul omenirii, sa creada ca nu are loc!
    Si ideea de a avea! A avea ce au vecinii...

    Merg sa mai recitesc odata. Unge, ca o alifie buna :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Diana,

    Mă bucur că ți-ai făcut timp să poposești printre florile mele.
    Lumea este atât de grăbită, că nu mai are timp să vadă florile și copacii.
    Unii calcă nu doar pe iarbă, își pun bocancii chiar pe spatele semenilor.

    RăspundețiȘtergere
  9. astazi am primit niste flori ca cele descrise de tine, carciumarese sau poate ca altul e numele lor.de la o vecina de-a mamei, o femeie in varsta care n-are copii, bucuroasa ca ma mai opresc din cand in cand sa povestesc cu ea.
    Azi am facut si o fapta buna, ma laud cu asta. :)
    Nu e nici prima si nici ultima si parca ma simt mai bine sa vad ca inca exista oameni carora le pasa , oameni care daruiesc...

    RăspundețiȘtergere
  10. Este loc pentru fiecare desigur.Calitatea locului ne invrajbeste!

    RăspundețiȘtergere
  11. O reala placere, "povestile" tale. Linistitoare, seducatoare prin apropierea cuvintelor, optimiste prin asezarea "situatiilor". Loc pentru toi ar fi, Gina, numai ca unii nu fac altceva decat sa dea din coate pentru a reusi sa "cucereasca" macar un pic mai mult spatiu decat cel cuvenit. Ce conteaza ca fura de la celalalt!?

    RăspundețiȘtergere
  12. Găbița,
    te și văd..oamenii singuri și bătrâni au nevoie de mângâiere, cum toți , de altfel , tânjim după asta.
    Mă bucur să știu că gândești pozitiv!!

    RăspundețiȘtergere
  13. Elite,

    Asta ține de educație.
    Niciodată nu putem fi egali.Dacă, de exemplu, lumea ar fi plină doar pe președinți, pe cine ar conduce/ S-ar lupta intre ei să-ți impartă lumea..
    Dacă ar fi doar fraieri, tot s-ar bate, pentru că n-ar recunoaște niciunel că este cum este.
    Cred că trebuie să invățăm să ne intindem cât ne este plapuma.Părerea mea:

    RăspundețiȘtergere
  14. Cati,
    Tocmai ” vorbeam” cu Elite, profesoară de matematică, trebuie să invățăm cu toții și să-i invățăm și pe alții că primim ce ni se cuvine. Chestia este cine face impărțirea asta.
    Să nu fie tocmai leul din fabulă.
    Eu cred, incă, in câteva instituții- familia, școala și biserica.
    Nu in cele ce sunt, ci in cele ce ar trebui să fie.
    Ajungem , din nou, in același punct- cine le rostuiește?

    RăspundețiȘtergere
  15. Gina draga, lumea se indreapta spre nicaieri. Si cum nicaieriul asta n-are o tinta, nu e delimitat, n-are vise, bagaje, idealuri, vom innebuni treptat negasindu-ne punctul de sprijin pentru "a fi", "a exista", "a face", "a trai", "a crea"...

    RăspundețiȘtergere
  16. Shanti,
    Nu cred că lumea, ca lume, știe precis către ce se indreaptă. Sau , mă rog, nu intr-un mod fatalist. Sau și așa.A știut vreodată?
    Totuși , rămâne speranța. Cu cred in ea!

    RăspundețiȘtergere
  17. Intr-adevar - e loc pentru toti si cred ca e important e sa punem lucrurile in perspectiva, asa cum o faci, Gina in acest articol.

    Numai bine...
    Irina

    RăspundețiȘtergere
  18. Toti ma intreaba cand voi pava curtea; eu tot aman, poate reusesc un gazon din troscot si pir. Am observat ca daca le tund saptamanal se formeaza o tesatura uniforma...
    Cu arbustii si pomii, mai ales cei este

    RăspundețiȘtergere
  19. Irina,

    Poate că gândind așa, va fi mai bine pentru toți!

    RăspundețiȘtergere
  20. @ Daurel,
    Cunosc ambele plante, firoase.Troscotul este verde intens,creează o stare de sănătate- așa mi se pare.
    Nu-mi plac curțile cimentuite, sunt agresive.

    RăspundețiȘtergere
  21. Textul asta-i pe stil de ''Toparceanu extended''
    Foarte profund!
    Ne punem intrebari..

    RăspundețiȘtergere
  22. Strongvaleriana,

    Mă simt onorată!
    Mulțumesc mult!

    RăspundețiȘtergere