duminică, 12 septembrie 2010

aș da vremea înapoi..

 Emoțiile încep din clipa în care aflu că vine în țară.. 
Cresc, se adună, simt  că  nu-mi mai găsesc locul..Sosește la timp avionul?  Îi rămâne timp să vină și acasă? Să treacă și pe la fratele lui?
  Ne vedem de două ori pe an.  De sărbători sau în trecere, printre probleme de serviciu.
Dimineață rece.
Inceput de toamnă. Ne întâlnim în oraș, să mai rezolvăm din probleme.

Îi văd.
Este prea mare bucuria!!  Ce  extraordinară surpriză!
Se întâmplă atât de rar, in ultimii ani, ca băieții mei să vină în același timp acasă.
Din nou acasă!
Ca ieri. Ca atunci  când  toamna avea  gust  de mere galbene și roșii în pagini de abecedar, în stol de bastonașe, cârlige și mulțimi colorate..
Ca-ntr-o carte nescrisă, îmi trec prin minte  secvențe dragi- albastrul cernelii de pe degetele  palmelor mici. Poveștile spuse . Sau   doar gândite.  Ghidușii cu duiumul, teme scrise noaptea  târziu, din cine știe ce motive,  intârzieri care cândva mă supărau,   ședințele cu părinții  a căror dată o aflam cu un ceas înainte, examenele lor și  emoțiile mele.
   Veri petrecute impreună și  mult prea repede separat..

Timpul zboară. 
Ne spunem atât de puține. Rămân  atâtea intrebări.
Despărțirea  doare. Începe încet.. de cu seară. Noaptea e lungă. Albă și apăsătoare.
Dimineața vine cu zvon de vorbe șoptite. Greu  mă hotărăsc să  să bat în ușă.
Mai lasă-mă puțin, mami. ..

De câteva ore este din nou la el acasă.
Alt acasă.


28 de comentarii:

  1. ce inseamna sa fii mama!
    dar bucura-te ca sunt realizati si oameni capabili si bine cotati.

    fii mandra de ei. te poarta in sufletele lor! sunt convinsa!

    sa fie sanatosi si sa te bucuree tot mai mult!

    ganduri senine iti spun cu lacrimi in ochi de emotie!

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumoasa e revederea celor dragi, dar si mai trista e luarea la revedere.
    Ne alina speranta unei noi revederi!

    RăspundețiȘtergere
  3. "Ca ieri. Ca atunci când toamna avea gust de mere galbene și roșii în pagini de abecedar, în stol de bastonașe, cârlige și mulțimi colorate..
    Ca-ntr-o carte nescrisă, prin minte îmi trec secvențe dragi- albastrul cerneleii de pe degetele palmelor mici. Poveștile spuse . Sau doar gândite"

    Mi-a plăcut foarte mult acest pasaj. Gust de copilărie. Şi mirosul inconfundabiul al copilăriei...

    RăspundețiȘtergere
  4. DoarEu,
    De data asta, tu mă emoționezi!
    Îți mulțumesc pentru gândurile bune!

    RăspundețiȘtergere
  5. Cris,
    Dintotdeauna mi-a plăcut intr-un fel anume luna septembrie.. mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  6. Chiar mă gândeam la dumneavoastră atunci când aveam o dilemă de gramatică la ultimul articol din seara asta. Am reuşit să o rezolv până la urmă.

    RăspundețiȘtergere
  7. Ca de obicei, vin cu problemele mele...
    Vazandu-i pe tinerii sositi acasa, in cele cateva momente de relaxare,de dinainte de-a despacheta, parca inteleg ce ar insemna Patria...

    RăspundețiȘtergere
  8. Cat de emotionant trebuie sa fie pentru o mama momentul revederii dupa atata timp! Noi, copiii, poate nu apreciem totul la adevarata valoare, desi ne iubim parintii foarte mult, insa dragostea de mama si emotia din fiecare secunda a ei, sunt inegalabile. Imi revin in minte multe momente in care mama pur si simplu ma strangea in brate si era muta de bucurie; nu mai stia ce sa faca pentru a-si potoli acea stare euforica pe care orium nu si-o poate potoli niciodata. Sunt sentimente pe care le inteleg, dar pe care cu siguranta nu le voi intelege cu adevarat decat in ziua in care voi deveni si eu mama!
    Multe bucurii va doresc! Si copiilor dumneavoastra la fel!

    RăspundețiȘtergere
  9. Costea,
    Oricând, cu mare plăcere, nu ezita, te rog!

    RăspundețiȘtergere
  10. @Daurel,

    Da, este profundă și complexă problema.
    Ca mamă, o văd sau încerc s-o văd nu doar din punctul meu de vedere.
    Doar că emoțiile revederii sunt atât de puternice, iar trăirile în clipa despărțirii atât de intense, că Patria îmi vine în minte doar după o vreme.
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  11. Vezi tu, Ancuța, ca fată ești conșientă cât de greu îi este mamei fără tine.
    Cum o fi în sufletele băieților doar intuiesc, pentru că , din nu știu ce motive nu discutăm asta niciodată. Adică știu bine din ce motive, doar că, de teama profunzimii afective, ne prefacem că nu știm.
    Știi ceva? Sentimentul de mamă este unic.
    Poate de aceea, fiecare ființă are una singură.
    O singură mamă.

    RăspundețiȘtergere
  12. Ma gandesc la biata mama, ma gandesc la mine peste ani... Ma gandesc la tine, ma gandesc la fii tai... cred ca nici lor nu le e usor... viata...

    RăspundețiȘtergere
  13. Nimănui nu-i este ușor, Cati, este legea firii.
    Doar că, din când în când, o fi de vină toamna, mamelor le cad din suflete stropi de iubire , rostogoliți pe obrajii arși de amintiri.

    RăspundețiȘtergere
  14. Intotdeauna am spus ca parintii mei au fost singurii care m-au iubit neconditionat, fara sa-mi ceara nimic in schimb si pregatiti sa-mi ierte orice; dragostea de mama nu se ostoieste nicodata, bucura-te de prezenta lor ca de un elixir pretios...sa aveti parte de clipe minunate impreuna, nu conteaza ca sunt rare, conteaza ca sunt intense.

    RăspundețiȘtergere
  15. Danagib,

    Spui cel mai frumos și adevărat lucru- părinții, mamele mai ales, iubesc necondiționat.
    Iubirea lor micșorează distanțele, învinge greutățile..
    Ce să zic? Nu este simplu chiar totdeauna.
    Mulțumesc pentru gânduri!

    RăspundețiȘtergere
  16. Vai ce ma bucur Ginoi!
    Cred ca astepti mult astfel de momente. Daca sunt rare sunt mai dense mai concentrate pentru ca fac plinul pâna la urmatoarea întâlnire :).

    Amintirile apa nu se fac niciodata.

    RăspundețiȘtergere
  17. Le retour fait aimer l'adieu.
    Când mă întorceam în ţară, după o lipsă de vreo cincizeci de zile, şi mi s-au înmuiat genunchi la gândul că, în curnd, voi citi pe o gară: Curtici, am înseles sensul noţiunii de patriotism.

    RăspundețiȘtergere
  18. Manon,

    Zilele astea am fost mahmură. Așa sunt înainte și după venirea copiilor.
    Tu m-ai trezit!
    ” Ginoi” este cea mai simpatică mângâiere!
    Mi-e dor de ” șezătorile” noastre!

    RăspundețiȘtergere
  19. Zamfir de Turda,

    Fără să vă flatez- voi, ardelenii sunteți altfel.
    Și Daurel vorbea cam în același registru de atitudine!

    RăspundețiȘtergere
  20. ma bucur atat de mult ca ti-ai revazut baietii, impreuna, la "voi" acasa, prin parfum de amintiri si nostalgii! fie si pentru un timp atat de scurt!...

    as vrea sa pot spune ceva si despre reintoarcerile acasa, insa mi-e tare greu sa ma adun si sa cuprind totul intr-o imagine clara. e si durere, e si furie, e si bucurie, e multa amaraciune... sunt multe de spus!

    RăspundețiȘtergere
  21. Ma gandeam, ma intrebam, intreb: nu cumva statul un de sunt parintii devine patria tinerilor? Daca parintii se muta in alta tara, diferita de cea in care s-au stabilit tinerii?
    Ar putea fi a doua sau a treia patrie?
    Ubi patria...
    Am gasit si "ubi jus, ibi patria'
    PS. Ardelenii '' e '' de mai multe feluri...

    RăspundețiȘtergere
  22. OOOf, ce greu e sa ii stii departe...sa ramai numai cu amintirile...oare si mama mea e la fel? Acum nu, ca e la mine...dar peste cateva zile pleaca la ea, apoi de sarbatori la sora mea si in primavara vine iar la mine...se plimba caci ce altceva sa faca? Macar isi vede nepoatele crescand...
    Te imbratisez Gina, m-ai emotionat...

    RăspundețiȘtergere
  23. Ruxi,

    Zilele în care eu m-am întâlnit cu băieții mei au fost darul pe care l-am primit la sfârșit de vacanță!
    Sunt momente unice!

    Te înțeleg atât de bine!

    RăspundețiȘtergere
  24. @Daurel,

    Copiii noștri vin să-și vadă , întâi de toate, părinții, casa, copilăria adunată în amintiri.
    Cine știe ce este în sufletele lor?

    P.s.Am părerea mea despre ardeleni!

    RăspundețiȘtergere
  25. Salmi,

    Asta este soarta mamei..pentru ea, fiii rămân toată viața copii!

    RăspundețiȘtergere
  26. Acum ii pun sa munceasca,iar mai tarziu (sper)o sa-mi fie dor de ei!
    Asa suntem noi,mamele, de baieti!Eu inca ieri aveam pete de cerneala pe degete.la fel si Mark.Maine o sa vad si eu o valiza gata de duca?
    Astept si ma sperie acele momente...

    RăspundețiȘtergere
  27. Angi,


    Meseria de mamă mi se pare , toată viața grea.
    Dar , minunată!!
    Cu bucurii și cu multe lacrimi!
    p.s. nu cred că se poate fără exigență, dublată de iubire!

    RăspundețiȘtergere