miercuri, 8 septembrie 2010

Cabo da Roca

La capătul unui drum intortocheat, printre păduri de eucalipți, tăpșane pârjolite de soare, presărate cu vegetație săracă, pietre si stânci, coborâm din autocarul lui Enrique  .
  Vântul bate puternic.
Emoția îți oprește răsuflarea. Dintr-odată , lumea capătă alte dimensiuni.
Totul este altfel.
 Tu ești altfel.
Albastrul cerului se unește cu nemărginirea mișcătoare. 
Pământul și nesfârșitul oceanului se pierd intr-o indelungă îmbrățișare. Infinitul, albastru si rece, sărută , cu brațe grele, ultima palmă de pământ.Timpul își picură  lejer clipele. In curgere blândă.
 Printre fire lungi de ierburi, garoafa atlantică se  deschide în  plete galbene.

Intr-un mic magazin de suveniruri, vânzătoare amabile îți oferă, la prețuri mai mari decât in Sintra sau in Cascais - cocoși roșii, iconițe cu Sfânta Maria, Fatima, Isus, regele, prosopele purtând inscripționat,  in roșu  sau în  albastru, duiosul nume Portugal, poșete, covorașe, fețe de masă, lucrate manual, mărgele, cărți de joc, semne de carte. Toate  cu marca Cabo da Roca.
Daca nu ai provizii de apă , găsești in restaurantul din mijlocul curtii, cu un euro bidonelul. 
Ceva mai la dreapta, într-o incăpere strâmtă, un functionar, care   nu se mai  oprește din scris , îți completează rapid hârtia care atestă că ai atins 38 , 47 grade latitudine N, 9, 30 grade longitudine W și altitudinea de 140 m.   Trebuie doar sa completezi intr-un formular numele tău si al țării de unde vii.
Luni, 30 august, puțin inainte de prânz,  în schimbul a 10 euro, am primit Certificatul cu sigiliul Primăriei din Sintra. Dovadă a strădaniei de a fi ajuns , vorba poetului portughez Luis de  Camoes, in acel loc”unde se termină pământul și începe marea.” 
 

28 de comentarii:

  1. Minunata povestea ta!
    parca as fi fost si eu acolo, am simtit caldura sufocanta, iar gura mi s-a uscat de sete.nu-mi ajunge un bidonas de apa si as vrea sa am o cismea langa mine sau un izvor. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. O istorisire minunată. Mă simt de parca aş fi acolo. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Minunata apa scrierii tale. Mai vreau un bidonel!

    RăspundețiȘtergere
  4. Cat de frumos suna "locul unde se termina pamantul si incepe marea"! Imi aminteste de copilarie si de marea mea draga...

    RăspundețiȘtergere
  5. ...ca un gand de armoniii lusitane dintr-o poezie de Blaga...minunata amintire...

    RăspundețiȘtergere
  6. Găbița,

    Știi cum e?
    Îți place mult ceva, vrei să prinzi toate clipele, dar, în același timp, conștientizezi că este imposibil..

    RăspundețiȘtergere
  7. Costea,

    Dacă am reușit să te transpun este o bucurie!

    RăspundețiȘtergere
  8. @Mircea Suman,
    Promit, mai am ceva provizii!

    RăspundețiȘtergere
  9. Ruxi,

    Da, tu ai mereu cu tine , marea!
    Este tulburător sentimentul nemărginirii.
    Sunt clipe unice in care conștientizezi că ești un firicel infim in Univers.

    RăspundețiȘtergere
  10. Irina, mulțumesc!
    Tu pictezi mereu poeme în cuvinte!!

    RăspundețiȘtergere
  11. Frumoasa descrierea! Atmosfera lusitana se pare ca ti-a priit si te-a energizat suplimentar. Pe acolo nu era criza????

    RăspundețiȘtergere
  12. Florentin,

    Chiar am intrebat-o pe ghidă cum stau lucrurile la ei.Li se pare ceva firesc, nu , nicidecum nu este ca la noi, viața curge altfel.
    Cred că avem, ca neam , mari deficiențe în abordarea fenomenelor de toate felurile..ceva îmi scapă.

    RăspundețiȘtergere
  13. COLINDĂM BLOGURI – IOANBISTRIŢEANUL (evoluţia); CRISTIAN LISANDRU (Iubire); MARIA POSTU (cel mai frumos dar al copilăriei mele); INCERTITUDINI (Cabo da Roca); DEJA-VU (Iubeşte-ma azi ))

    Posted in Anunţuri, Liviu-Ioan Mureşan, Ottilia Ardeleanu, Poezie, Prieteni, Videoclipuri.

    RăspundețiȘtergere
  14. Ottilia,
    Gestul tău este un privilegiu!!

    RăspundețiȘtergere
  15. Pentru Cabo da Roca te invidiez. De fapt, mă bucur că ai ajuns acolo unde eu doar visez să ajung ... De vreo treizeci de ani îmi e pe lista de dorinţe. Poate că în următorii treizeci de ani ...

    RăspundețiȘtergere
  16. Îmi dau seama ce senzație de plinătate ai avut! Pe mine m-a dat gata (acum mulți, mulți ani...) Praia Da Rocha...ceva de neimaginat, păcat că apa oceanului era rece și a trebuit să o privim doar. O senzație asemănătoare am avut când m-am întâlnit cu Adriatica, anul acesta. O imensitate de cel mai pur albastru turcoaz, limpede, transparentă și magnifică. Există locuri greu de descris. Tu ai descris foarte plastic acest superb loc. Frumoasă excursie!

    RăspundețiȘtergere
  17. Faină ideea cu certificatul :)
    Înlocuieşte cu succes pozele de tip YOLA ( io la Fatima, io la marginea pământului..io la începutul mării...)

    RăspundețiȘtergere
  18. Zamfir de Turda,

    Eu îți doresc să ajungi!
    Niciodată nu se poate ști ce urmează!

    RăspundețiȘtergere
  19. Mirela P,

    Da, locul este uluitor! Și starea pe care ți-o dă vederea lui.
    Este ceva care vine din adâncul sufletului, simți că te contopești cu nesfârșitul, că ești un firicel într-o imensitate.

    RăspundețiȘtergere
  20. Sebra,

    Este o chestie simpatică. Ei scot bani, noi avem amintiri..

    RăspundețiȘtergere
  21. Propun ca tuturor celor care povestesc frumos, sa le fie facilitate excursii...

    RăspundețiȘtergere
  22. @ Daurel,

    Cui propuneți?
    Dacă e ce cred eu, propunerea sună bine!

    RăspundețiȘtergere
  23. Abia acum ma gandesc...
    Deoarece bugetul consolidat este subred, poate Academia sau Patriarhia.

    RăspundețiȘtergere