duminică, 5 septembrie 2010

de ce Portugalia?

Când am acceptat provocarea, aveam mai multe motive, toate laolaltă, și fiecare in parte.
Poate că voiam  să văd cu ochii mei locul unde pământul și nesfârșitul albastru se pierd intr-o indelungă îmbrățișare , oceanul sărutând cu buze involburate talpa iberică, atât de mângâios rostită, Portugal.
Visam să ascult intr-o superbă seară de septembrie, intr-un decor, sobru și romantic in același timp, tânguirea fără disperare , tragică și sublimă, a chitarei, acompaniind ritmul de  fado, rătăcit și regăsit in atât de tulburătoare voci , amintind de inegalabila Amalia Rodriques.
Poate că voiam să simt atingerea rece ca gheața a valurilor Oceanului. Sau să culeg de pe malul lui garoafa atlantica.
Poate că voiam să văd Fatima, să ascult legenda ei, chiar in sanctuarul către care mii de suflete se adună in verile de ani  sfinți, implorând-o  ,in genunchi, pe Sfânta Maria, să le aducă miraculoasa vindecare de suferință.
Poate că mă voi fi gândit , cumva, la Coimbra , unde s-a născut cea mai frumoasă poveste de dragoste, unică, absolută, prin nefirescul intâmplărilor, dintre regele Pedro și frumoasa  lui , Ines.
Sau la Monumentul Descoperitorilor,  conduși de către  temerarurul Vasco  da Gama, la raiul superb, cum povestea Byron despre Sintra.
Și la câte altele...
Acum , după ce  am văzut câte puțin din fiecare, bătând cu piciorul peste o sută de kilometri,   pot spune că Portugalia , oamenii ei, limba vorbită, care , oricum , nu romanică mi s-a părut, zilele și nopțile strălucitoare, străzile inguste și intortocheate, pădurile de eucalipți, foșnetul de valuri albastre , amintind de pirații din poveștile marinărești, urcușul zilnic cu tramvaiul galben , scârțâind obosit din toate incheieturile, uriașa Universitate de la Coimbra, la vederea căreia mi-am dorit să prind , fie măcar pentru o clipă timpul când pentru mine toamna avea culoarea inceputului, cred că am gustat un strop dintr-o lume neobișnuită , fascinantă tocmai prin simplitatea neșteptată , prin varietatea    simbolurilor, prin   mister și profunzime.

24 de comentarii:

  1. Un voiaj plin de vraja, dupa cate imi dau seama...iti doresc ca impresiile sa se sedimenteze in clipe la fel de placute ca si trairile in sine.

    Numai bine,

    RăspundețiȘtergere
  2. Bine ai revenit! Mi-a fost dor de postarile tale, abia astept detalii despre Portugalia...ce locuri frumoase ai vazut!

    RăspundețiȘtergere
  3. Te-ai întors? Întreb şi eu cum eram întrebat la fiecare pas după călătoria din '87-'88 prin RFG şi alte ţări!
    Ai fost la Cabo de la Roca (Capătul Pământului)? Mi se pare că e aproape de Sintra.

    RăspundețiȘtergere
  4. Bine ai revenit ,GIna!Ti-am simtit lipsa!Sunt sigura ca ai descoperit povesti frumoase peste tot unde ai trecut!Abia astept sa le citesc!

    RăspundețiȘtergere
  5. Bine ai revenit ,GIna!Ti-am simtit lipsa!Sunt sigura ca ai descoperit povesti frumoase peste tot unde ai trecut!Abia astept sa le citesc!

    RăspundețiȘtergere
  6. Frumoasa si simpla chintesenta a Portugaliei vazute prin ochii tai! Probabil "ghemul Ariadnei" va continua sa-si desfasoare povestea si in zilele urmatoare... Abia astept!

    Bine-ai revenit, draga Gina, te-am asteptat cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  7. Bună dimineața, dragii mei prieteni!!- deși este cam târzior pentru o așa urare..
    Am tot scris, adică am răspuns comentariilor de la postul meu anterior. A durat aproape o oră.
    Tocmai când credeam că am spus in cuvinte tot ce am simțit mai frumos, calculatorul mi-a ” aruncat” toată strădania. O iau de la capăt.

    RăspundețiȘtergere
  8. Irina, am atâtea in gând! Doar să-mi treacă oboseala.
    Mulțumesc mult pentru gânduri!

    RăspundețiȘtergere
  9. Salmi, o să le povestesc pe toate!
    Și mie mi-a fost dor de tine!

    RăspundețiȘtergere
  10. @Zamfir de Turda,

    Da, am ajuns până la Capo da Roca! Am cules ” garoafa atlantica” și am ” primit” hârtia parafată, care atestă strădania mea!

    RăspundețiȘtergere
  11. Maria, draga mea prietenă, mi-a fost dor de tine!
    Am multe povești frumoase!

    RăspundețiȘtergere
  12. Ruxi,

    Și mie mi-a fost tare dor de tine!
    Da, am multe povești, doar că trebuie să scap, mai intâi , de oboseală.

    RăspundețiȘtergere
  13. Bine ai revenit acasa, draga Gina!
    N-am stiut unde ai fost plecata, aflasem de pe blogul lui Daurel ca esti in concediu.
    Nu cunosc foarte multe despre portugalia, acum m-ai facut curioasa sa citescsi sa vad poze cu locurile frumoase de acolo.
    Sper ca ne vei aduce aici si poze facute de tine. :)

    RăspundețiȘtergere
  14. wow !!!
    bun (re)venit:)

    am tot trecut p-aici şi abia azi, de la Daurel şi Flavius am aflat

    poţi începe poveştile cu cea de dragoste? ;)

    şi fotografii...

    RăspundețiȘtergere
  15. Frumoasa experienta! Ma bucur ca ai trait-o si ne-ai impartasit din ea!

    RăspundețiȘtergere
  16. Gabi,

    Nici eu nu eram prea convinsă că voi trăi experiența asta.
    Am multe poze.
    O să le vezi!

    RăspundețiȘtergere
  17. CELLA,
    Sigur, deși , altfel gândisem. Dacă așa vrei tu, așa voi face. Este, totuși ,o poveste tragică, așa cum sunt marile iubiri.
    O zi bună îți doresc!!

    RăspundețiȘtergere
  18. DoarEu,
    mulțumesc pentru gândurile bune!

    RăspundețiȘtergere
  19. Ai avut o vacanta de vis! :)
    Portugal... cand eram in ultimul an de facultate, am fost pe tarmul ei fierbinte, racorit de ocean.
    Ma bucur mult pentru tine, am citit tot si astept cu drag continuarea si, poate, poze!

    RăspundețiȘtergere
  20. Dracula lor este mai credibil decat al nostru...

    RăspundețiȘtergere
  21. @ Daurel,

    Dracula al lor țtia să iubească!

    RăspundețiȘtergere