luni, 13 septembrie 2010

le desparte drumul,

 acoperit cu pietricele, rămase după  ce  s-a turnat asfalt  pe șoseaua principală.
Vin aici cam o dată pe săptămână. De câțiva  ani buni. 15 minute cu mașina, de la ieșirea din oraș.

N-am zărit niciodată copii în curte, nici vreo doamnă cu catalog,  pentru că  fiind școală primară , se  învață intr-un singur schimb.
 Gardul  s-a prăpădit cam din primăvara trecută. Pereții poartă urma iernii lungi . Și a ploilor dese și zbicite.. Buruienile  s-au luat la intrecere cu   pomișorii de peste pe drum.

 In fața bufetului , vecin  cu biserica , un soldat verde, cu mâna la chipiu de când l-a șlefuit artistul, ține  la gât coroana cu frunze uscate, agățată de cineva , prin iunie, când lumea a  petrecut de Ziua satului.
Nici  cârciuma  nu avea gard  cu  vreo lună în urmă.
Clienților nu le pasă . Stau  câte trei-patru , in jurul meselor roșii. Când intru să cumpăr apă,  mă feresc de ochii lor, cătând chiorâș.
Par mereu supărați, de aia își domolesc revolta in paharele   prea repede golite.

A venit toamna!
 Bălăriile,  rușinate de atâta ședere, s-au mai ofilit. Frunze galbene  cad din castanii de peste stradă.
Școala și cârciuma au garduri noi. Croite după același tipar. Aceeași firmă, îmi zic în gând. Așa sunt eu, caut scenarii. Nu facem toți la fel?
  S-a dus vacanța..
 Cu gard nou  și poartă, copiii sunt feriți de cîinii  pribegi.
Școala  arată la fel  ca atunci când  a început vacanța.  Bucăți mari de  tencuială se țin  in coajă, de anul trecut,  când  s-au pus geamuri termopan
Nu știu cine conduce primăria, este o scăpare, nu știu  nici dacă  cineva de la școală  o fi simțit  că ar  s-ar fi putut vărui pereții chiar  cu bani ceva mai puțini, dacă toți se plâng că bugetul  este sărac.Și tot vorbim de solidaritate.
Ce știu este că  astăzi este în 13 septembrie 2010.
 Începe școala.

31 de comentarii:

  1. Imi amintiti de copilarie... Off ce vremuri!
    Multumesc pentru portia de nostalgie!

    RăspundețiȘtergere
  2. Din păcate niciodată nu e pregătit noul an aşa cum se cuvine.

    RăspundețiȘtergere
  3. Simion Cristian,

    Adică nu prea sunt schimbări?

    RăspundețiȘtergere
  4. mi-e greu sa accept, ma doare sufletul sa vad cum an de an, invatamantul se degradeaza.

    RăspundețiȘtergere
  5. Doar Eu,

    Da, din prea multă nepricepere a unora, din dezinteresul altora, școala cu care ne-am fălit ani de-a rândul este în declin.
    Eram optimistă, recunosc - mi-a cam pierit speranța că lucrurile ar mai putea fi puse pe făgașul firesc.

    RăspundețiȘtergere
  6. s-ar puteea, doar daca ne-am uni fortele si am face fiecare cate ceva util. inclusiv elevii.

    uneori ma intreb daca nu sunt nebuna cu atata optimism!

    RăspundețiȘtergere
  7. DoarEu,

    ” Util” are , pentru fiecare, altă conotație.
    Uite, citește un blog al unui profesor de istorie- pro.atitudine.
    El are vocație de lider. Știe ce spune. Are forță, este un gânditor pragmatic, dacă pot spune așa.

    RăspundețiȘtergere
  8. Niciodata pana acum n-am simtit teama la inceputul anului scolar.Dimineata voiam din tot sufletul sa aud glas de copii mergand la scoala, mai ales ca peste drum de blocul meu este o scoala.nimic n-am auzit.mai tarziu am iesit si deja copiii plecasera de la scoala, insa am vazut cateva profesoare, invatatoare cu buchete de flori si m-am bucurat putin.

    RăspundețiȘtergere
  9. Gabi,
    Să spun că este trist? Ar fi poetic.
    Este de neconceput
    Și totuși, se întâmplă în secolul XXI, când unii își cumpără iahturi, domenii, avioane, în timp ce mulți copii talentați , inteligenți se pierd, pentru că au nenorocul de a se fi născut în zone afectate crunt de sărăcie..

    RăspundețiȘtergere
  10. asta nu pot sa inteleg si tot intreb... "unde esti Tu Doamne? de ce nu ai grija de ei?"

    da, copiii, din toata saracia lor, aduc flori... si eu am o clasa de copii cu situatii precare... i-as lua acasa pe unii....

    RăspundețiȘtergere
  11. Cata trsitete in aceasta immagine...Ce sanse la egalitate si educatie mai au sarmanii copii?

    RăspundețiȘtergere
  12. Clasele primare am fost obligati sa le facem, fratele meu si cu mine, intr-un orasel de provincie, unde parintii mei primisera acele repatitii obligatorii (mama era studenta la medicina cand m-a nascut). Si a fost cea mai frumoasa perioada din viata mea: un vis, un aproape castel, cu o gradina imensa, cu zmeura, cu veri toride, reverberate pe zidurile imense si roșul florilor scăldat in auriul soarelui, care dadea reflexe mov liliachiu cerului...era asa sau eram eu foarte fericită? La școală am avut o învatoare in varsta, mare, masiva...dar atat de calda si cu un suflet atat de frumos, incat nu se compara cu nici o juna silfida! Am iubit-o.
    Scoala avea un singur nivel, patru sali de clasa si o cancelarie, de pe vremuri. Era cea mai veche scoala din orasel. Alte licee se construiau in jur! In clasa a V-a am revenit cu familia in Clujul natal. Dar, cand le-am facut, dupa un an, o vizita prietenilor din Câmpia-Turzii (asa se numeste oraselul) nu am mai gasit scoala. Era demolata...in locul ei se construia un bloc cu magazine la parter. As fi plans toata ziua, daca nu m-as fi intalnit cu "tovarasa" invatatoare, care mi-a explicat ca e firesc sa ne modernizam si sa avem sali de clasa mari si aerisite. Apoi i s-au umezit ochii: inca nu stiu de ce! Pentru ca scoala dumneaei nu mai era, sau pentru ca eu, cu clasele primare terminate in provincie, sub bagheta dumneaei, luasem Premiul I cu media 10 in marele oraș, Cluj?! Tu ce crezi, dragă Gina? O seară senină!

    RăspundețiȘtergere
  13. DoarEu,
    Se întâmplă.
    Unii își pot permite să-și trimită copiii la școli superioare.
    Alți copii nu au bani pentru caiete. Haine sau pantofi.
    Așa este croită lumea..
    Îți înțeleg gândurile!

    RăspundețiȘtergere
  14. Maria,

    Egalitatea de șanse rămâne un aforism. Din păcate.

    RăspundețiȘtergere
  15. Mirela,

    Sunt școli în sate depărtate unde se făcea carte, cu adevărat.
    Sunt școli în centru orașelor , unde persoane care au ajuns întâmplător profesori sunt cel mai nefericite ” modele ” pentru tineri.
    Atâtea schimbări..inutile,unele greșite, altele, de mântuială.

    Dascălii adevărați nu se uită!!

    RăspundețiȘtergere
  16. Mai mult decat am scris pe blog imi este greu sa scriu. Incerc sa imi pastrez o doza de optimism pe care nu stiu de unde sa o mai iau. Acum cateva clipe a vorbit Funeriu mentionand ca invatamantul este de calitate, in ciuda unor defectiuni existente. Ce ciudat este sa fii politician! Si sa refuzi sa te privesti in oglinda! Mai ca i-as fi sugerat sa se apuce de o Hora a Unirii de atata bucurie...

    RăspundețiȘtergere
  17. Florentin,

    Faci mult, foarte mult!
    Este rândul celor de lângă tine să înțeleagă. Să se schimbe.
    Dacă nu înțeleg, chiar nu știu ce se poate face.
    Eu mai am ceva incredere.Și speranță că școala noastră își va recăpăta locul . Și rostul.

    RăspundețiȘtergere
  18. COLINDĂM BLOGURI – IOANBISTRIŢEANUL (Legile lui Murphy); CRISTIAN LISANDRU (Berceanu, rezervă de lux la echipa guvernamentală Avântul Prăbuşirea); MARIA POSTU (Ca de la barbat la un fost barbat…); INCERTITUDINI (le desparte drumul); DEJA-VU (Iubeşte-ma azi );
    Ottilia Ardeleanu, poezieromânească

    RăspundețiȘtergere
  19. Am ascultat azi un interesant reportaj despre invatamantul ptrivat din Romania. Eate frecventat de 65000 de copii ai unor parinti care pot plati taxe de 5000, 10000, 20000 de euro anual. Acesti copii vor continua la Universitati din strainatate. In acest timp dl Funeriu, folosind stilul guvernamental, incearca sa ne incante cu adevaruri trucate. Scoala pe care o descrii, cu mult talent, este mostenita de la o perioada indepartata. Cei putini, care-si mai pot aminti, stiu ca invatamantul romanesc era unul bine construit.

    RăspundețiȘtergere
  20. Astazi a inceput scoala. Dar oare cum se va sfarsi si anul acesta scolar?...
    Ma tot intreb de-o vreme cat depind lucrurile astea de noi, de fiecare in parte, si cat de reguli, reforme, reglementari...
    Raspunsul nu l-am gasit inca.

    O noapte buna, Gina!

    RăspundețiȘtergere
  21. sa fie toata toamna ca azi ar fi super ;)
    la ora 22 eram pe-afara (de fapt atunci am iesit de la servici :D) in tricou ;) - asa toamna da !

    RăspundețiȘtergere
  22. pentru unii copii începe, într-adevăr, şcoala; pentru alții în schimb ... (http://desprecancer.wordpress.com/2010/09/13/clopoțelul-suna-pentru-altcineva/)

    RăspundețiȘtergere
  23. Mircea,
    Dureros este că asistăm la prăbușirea învățământului nostru, altădată recunoscut, bine construit cum spui..
    Vinovații? Cine îi mai știe?

    RăspundețiȘtergere
  24. Ruxi,

    Din nou ai dreptate! Toate depind de noi- laolaltă și fiecare, în parte.
    Reguli, rigoare, atitudine, muncă! Câți sunt dispuși să le respecte?

    RăspundețiȘtergere
  25. Manu,

    Ești un copil mare și vesel!!
    Mie îmi place felul în care tu vezi viața!!!

    RăspundețiȘtergere
  26. @ doctorultău,
    Da, este dureros că viața este nedreaptă cu mulți copii..am citit articolul tău.

    RăspundețiȘtergere
  27. Este bine ca scoala si carciuma si-au delimitat zonele de interes; culoarea pisicii nu conteaza, important este sa prinda soareci...

    RăspundețiȘtergere
  28. @Daurel,

    Pe la cârciumă , s-ar putea să fie curse( de prins șoareci).
    În școală, îi sperie copiii.

    RăspundețiȘtergere
  29. viata-i frumoasa :D ;) desi e grea :| ...dar trece ea :))))))

    RăspundețiȘtergere
  30. Îți convine să te joci cu vorbele despre viață, tinere Manu!

    RăspundețiȘtergere