vineri, 29 octombrie 2010

la plural

Orice lucru se poate transforma în opusul său.  Octavian Paler
Aparent, avem multe în comun. În realitate, suntem unici.
Mă regăsesc, cu toată ființa,  în combinări , mereu proaspete noi, copiii,/ noi, liceenii/ , noi, studenții.
Într-o iubire care se reinventează.  Cred în ele, în reprezentările din spatele cuvintelor.
Pentru că  în vremea acelei vârste eram egali.
Aveam vise, idealuri, speranțe. Credeam în ele. În frumusețea lor. Fără invidie.

Nu cred,  am mai spus-o, în sintagme ca noi, profesorii..De ce? Simplu-fiecare este un anumit profesor, nu  se identifică, nicidecum, cu altul. Oricât de bine ar mima.
Și mai greu îmi vine să cred în  sintagmă, proverbială, de ceva timp, noi, pensionarii.
Sub umbra/umbrela acestei formulări, se bulucesc nenumărate și diverse  determinări, stări, expertize, situații, cauze, scopuri ( unii  chiar le confundă , la cauze și scopuri mă refer) .
Și dacă nu accept pluralul  noi, pensionarii, mult mai greu îmi este să accept cuvântul pensie și situația  socială pe care o reprezintă.
Nu din orgoliul de a ocoli o realitate, ci  din cauza percepției pe care  mulți o au ,  neînțelegând cum este să ajungi ca, în loc să fii retribuit să ți se dea
Bine ar fi , dacă  biologic și spiritual,  toți  ar prinde  șansa.
Că este o vorbă- ce sunteți voi eu am fost!   nu  este valabilă, obligatoriu,  și reciproca.

 Două domnișoare din spațiul acesta  în care ne intersectăm- cu una dintre ele chiar fac schimb de opinii-detestă  pensionarii.  Le-au declarat război.
Cred  că revolta fetelor are legătură cu jalea  instalată , de o bună bucată de vreme, pe  figurile lucrătorilor din   presă, televiziuni, politică, care nu se mai opresc , plângându-i pe  bieții pensionari .
Să fim serioși!
Nu sunt toți bieți, nici nu cred că persoanele  care scriu/vorbesc/deplâng sau își șterg lacrimi imaginare din colțul ochiului, când vorbesc  așa, chiar speră să fie crezute.
Domnișoarele  îi urăsc pe  medicii, profesorii, funcționarii ajunși la vârsta  când primesc bani, fără să mai muncească, din motive diferite.
Prima, pentru că  zilnic se împiedică de bătrâni, la tot pasul :în autobuz, pe stradă, în parc, în trenuri, pe trotuar, pe trecerea de pietoni.
 Mă întreb cum ar fi  dacă i-ar întâlni în  vreo discotecă..
Cealaltă domnișoară-   are vreo 24/25 de ani- (re)trăiește niște frustrări din liceu.
Chiar o înțeleg.
În fața copiilor, esențial   nu  este  să demonstrezi că  tu , profesorul, ești tobă de carte,  nici că poți să tai și să spânzuri, pentru că ai catalogul și stiloul sau  că, în orice clipă, poți  să-l faci praf  pe el, elevul.
Este mult mai complicat- trebuie să placi, să atragi, să știi carte, dar să te faci înțeles, să -i stimulezi atenția, gândirea, creativitatea.
Nu râsul. Nici plânsul.
De aceea, nu sunt de acord cu persoanele care, odată ajunse la vârsta cu pricina, insistă să rămână la catedră, în sala de operații,  pe scenă, chiar dacă mâna tremură, picioarele o iau anapoda, kilogramele apasă necruțător, vorbele șuieră. 
Sigur, totdeauna,  există excepții, mai ales , în lumea  artistică.
Ce nu accept ,însă, în atitudinea acestor  domnișoare bosumflate și a multor alți tineri, este atitudinea. 
Nu au dreptul să vorbească urât despre o categorie socială, despre o etapă a vieții , căreia  nu-i cunosc complexitatea, pentru că nu au cum. N-au trăit-o.
Le doresc  să  atingă frumusețea și  înțelepciunea  acestei vârste și,  aici  sau altundeva, să poată   vorbi cândva sine ira et studio.
p.s din muzica anilor, când noi, tinerii  de atunci, atingeam speranțele cu fruntea.



Nu știam că muzica , pentru mine, se va numi Andre Rieu.





29 de comentarii:

  1. Octavian Paler a fost un filozof ce a îmbrăcat mantia grea a societăţii aflată în plin proces de oxidare.

    RăspundețiȘtergere
  2. A detesta pensionarii, inseamna, cred eu, a ne detesta si pe noi insine. Caci, in fond, si datorita lor - profesori, parinti, rude, vecini etc. - suntem cine suntem. Cel putin, pana la un punct...

    In acelasi timp, atitudinea domnisoarelor despre care vorbesti, este de inteles. Intr-o tara fara repere, valori, modele si perspective, e poate cel mai simplu sa mergem in turma, blamandu-i la gramada si fara discernamant pe cei mai slabi si mai la indemana, privind in cu totul alte directii decat acelea de unde provin adevaratele probleme ale Romaniei...

    RăspundețiȘtergere
  3. Este intelept sa stii cand sa te retragi in asa fel incat sa o poti face cu fruntea sus. De cele mai multe ori insistam sa continuam pana la ultima picatura de energie, devenind inutilie. Si atunci vom fi indepartati, fara a avea demnitatea unei retrageri onorabile. Tine de o stiinta a echilibrului punerea in balanta a acestor secvente ale vietii...

    RăspundețiȘtergere
  4. Draga Gina, cata dreptate ai!
    "Este mult mai complicat- trebuie să placi, să atragi, să știi carte, dar să te faci înțeles, să -i stimulezi atenția, gândirea, creativitatea."
    Nu exista "noi, profesorii", "voi, profesorii"! Exista anumiti pofesori, care au aceasta menire, de a-i vraji pe copii si nu numai. Dascali care au talentul de a-i cuceri, de a le starni pasiunea pentru cunoastere si increderea in ei si in profesor. Gina, te detasezi de majoritatea profesorilor care mi-au predat sau mi-au fost colegi. Pentru ca intotdeauna ai ceva interesant de spus si transmiti aceste lucruri foarte inteligibil si atragator.
    Sa dau un exemplu...Am asteptat sa scrie cineva, care stapaneste bine arta cuvantului, despre cei care nu renunta la pozitia profesionala, nici atunci cand devin ridicoli: pe scena, in clinici, in orice domeniu. Exista o varsta la care trebuie sa te ocupi de ...varsta ta, nu-i asa? Sa lasi loc celor care se ocupa de ceilalti, dedicandu-ti acest minunat timp, al unei varste care cere mai multa atentie acordata sinelui. E vorba de stima de sine. Pacat ca unii nu cunosc sensul si valoarea acesteia. Si nu exclud latura materiala.(cam asta ar fi !)
    Gina, iti doresc o seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  5. Ce soc ar fi pe Domnisoare sa-i vada pe batrani la volan!? Si nu orice batran, ci stramosi, la 90-95 ani!
    Sau intr-un scaun cu rotile electric, mergand la piata cu sacosa atarnata pe maner!
    Ohooo, ar plesni inima-n ele!

    Pana la urma conteaza educatia de acasa, respectul pentru cei din jur, pentru mediu, pentru tot!

    RăspundețiȘtergere
  6. Zic si eu, dupa ce am ascultat ABBA:
    Se pare ca in tarile cu traditie monarhica varstnicii sunt mai respectati; in casele regale sunt multi varstnici care reusesc sa impuna prin decenta, maniere, discretie...

    RăspundețiȘtergere
  7. Interesant comentariu. Nu crezi ca spunand: noi, profesorii/ noi,tinerii/ noi,batranii/ noi, romanii/ noi, oamenii/ exprimam speranta, sau dorinta, sau nevoia solidaritatii, de multe ori clamata, de multe ori inexistenta, dar la care vom ajunge,totdeauna, in momente de durere, de spaima, de tristete?

    RăspundețiȘtergere
  8. Gina, e tare trist ce spui aici si foarte adevarat.
    Inteleg, stiu cum e, dar poate fiindca nu mai sunt la varsta tineretii si am devenit mi inteleapta?
    Nu uit ca la 24-25 de ani vedeam totul diferit, nu intelegeam multe...apoi a venit ziua cand am inteles.

    RăspundețiȘtergere
  9. Cei care încearcă izolarea bătrânilor sau îi arată cu degetul pentru că - vezi, Doamne - ar primi bani degeaba de la statul român - nu sunt decât nişte aiuriţi. Când cor atinge acea vârstă vor înţelege ceea ce acum li se pare imposibil de înţeles...

    RăspundețiȘtergere
  10. Gina, din păcate, există această opoziţie, această vasalitate prost înţeleasă, "noi-voi", indiferent de categoria socială în care se încadrează fiecare dintre pronumele personale. Dacă am învăţa să le coordonăm, să le sincronizăm - noi şi voi - poate, am trăi mai frumos, mai împăcaţi.

    RăspundețiȘtergere
  11. Gina, m-ai lasat fara cuvinte. Doamne, cat de lucid gandesti. Ai perfecta dreptate. Sa nu judeci pe nimeni pentru ca nu stii cand ajungi la randu-ti de judecat. Da, sunt de acord. Numai ca, acum, nu pot sa nu-i judec pe ziaristii de Bucuresti pentru ca, asa e, una dintre reactiile pe care le-au obtinut in urma lamentarilor interminabile, uneori nefondate, este cea a domnisoarelor de care vorbesti. Si sa stii ca pe alocuri le si dau dreptate, cand muncesti 10 ore pe zi pentru 6 milioane pe luna impozabil, e normal sa te infurii cand vezi ca unii cer neimpozitarea pensiilor pana in 20 de milioane.

    RăspundețiȘtergere
  12. Cred că nemulţumirile se pot revărsa pe anumite clase sociale. Din păcate. Şi Cioran a gîndit la fel, şi Eliade. Acum e mai grav, se acutizeză diferenţele între generaţii.

    RăspundețiȘtergere
  13. cine nu are bătrîni să-şi cumpere; iar cine îi are să şi-i prețuiască aşa cum se cuvine; cum îşi închipuie domnişoarele respective că ar putea creşte tinerele lăstare într-o pădure dacă nu ar fi copacii bătrîni care să le protejeze; probabil însă că nici nu au atîta imaginație, că de bun simț nici nu se pune problema; cele bune

    RăspundețiȘtergere
  14. Costea,

    Pentru mine, Maestrul este un reper.

    RăspundețiȘtergere
  15. Ruxi,

    Ce știu este că , de-a lungul anilor, i-am privit pe toși cei care își încheiau activitatea, cu mult respect.Cu mulți dintre ei , m-am tutuit, la îndemnul lor. Vârsta n-a fost niciodată un impediment în calea discuțiilor, mai ales profesionale.
    Nu s-a pus problema că ar fi mai bine dacă ar lipsi din” peisaj” cei care s-au născut mai devreme.
    Chiar nu știu care să fi fost momentul, când lumea a devenit , brusc, interesată de faptul că cei activi i-ar ” întreține” din munca lor pe ceilalți.
    Mă doare lipsa de respect.
    Da, ai dreptate, lipsesc reperele morale..

    RăspundețiȘtergere
  16. Eu chiar imi doresc sa ajung la pensie,iar pe atunci am multe,multe planuri.
    Acum ascult cu aceeasi placere muzica veche ca si cand eram copil.Pe atunci era fermatia mea preferata:).Si acum imi plac ,iar baietii mei asculta la randul lor muzica veche descoperind frumosul de atunci,comparandu-l cu cel de acum.
    Generatiile trebuie sa-si impleteasca existenta!

    RăspundețiȘtergere
  17. ŞI-ACUM, SĂ COLINDĂM BLOGURI!
    IOANBISTRIŢEANUL ( Acoperişul) ;
    CRISTIAN LISANDRU (Lup – Luat la întrebări);
    MARIA POSTU (Poeme impudice);

    INCERTITUDINI (la plural);



    Posted in Anunţuri, Concursuri, Ottilia Ardeleanu, Videoclipuri.

    RăspundețiȘtergere
  18. Florentin,
    Când am spus că nu sunt de acord cu insistența unora de a rămâne ”la post”, chiar dacă sunt neputincioși, la asta m-am gândit, la deteriorarea imaginii.
    Este bine să ai simțul măsurii.În toate!

    RăspundețiȘtergere
  19. Mirela,

    Cine a lucrat în școală, cu pasiune, știe că nu este simplu.
    Chiar cred că înainte de a deveni educator , trebuie să susții nițte probe de aptitudini. Nu oricine are talent, nu oricine se poate face înțeles.
    Dar, când vine vremea, locul se lasă liber. Pentru altcineva, care poate să fie foarte bun.
    Sau, din nefericire, poate să coboare mult stacheta. Cam așa se întâmplă.
    Sigur că vine o vreme, pentru fiecare, când trebuie să se ocupe mult mai mult de propriul suflet. De propria-i persoană!
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  20. Diana,

    Perfect ai spus- atitudinea are directă legătură cu educația- cine nu respectă nu se respectă..
    O zi frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  21. 2 Daurel,

    S-ar putea să fie cum ziceți!În cazul acesta ar fi vorba de modele.
    La noi, se cam simte lipsa reperelor morale.

    RăspundețiȘtergere
  22. Mircea,

    Sigur, cred că în ” adâncuri” toți simțim nevoia solidarității, doar că, oricât am spera, niciodată apartenența la o mulțime nu umple golul existent în sufletul fiecăruia.
    Eu cred în prietenie.Mult mai mult decât în „ noi, cei mulți..
    O zi frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  23. Gabi,

    Te-aș contrazice- că nu înțelegeam totul , te cred. Dar , categoric, relația cu cei mai în vârstă era bazată pe respect.
    Eu voi fi toată viața recunoscătoare persoanelor de la care am învățat, cât de puțin. Nu m-am gândit că vreuna ar primi pensie din munca mea. Știam că a cotizat pentru asta.

    RăspundețiȘtergere
  24. Cris,

    Din nefericire, va fi cam târziu.Pentru ambele părți.

    RăspundețiȘtergere
  25. Adele,

    Și eu cred că tuturor ne-ar fi mai9 bine!
    Ne plângem de egoismul multora..Cine mai este altruist? Sau cine judecă lucrurile pe îndelete?
    Poate că, dacă n-ar mai fi prezentate alambicat, chiar ne-ar fi mai bine.
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  26. Cati,


    Cum ai putea judeca, fără să înțelegi?
    În privința salariilor pe care le primesc unii tineri, sigur că le înțeleg frustrarea, dar asta nu înseamnă că muncesc pentru x sau y. Altundeva este vina.
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  27. I. B,

    Poate că asta este realitatea.
    Conflictele se dezvoltă în funcție de mulți factori pe care nu-i poate schimba cineva..decât în timp.

    RăspundețiȘtergere
  28. Doctorul,


    Bine și frumos grăiți!
    Da, lumea toată este o pădure- cu arbori seculari, uscați, puternici, fragezi..cine stă să mai filozofeze?

    RăspundețiȘtergere
  29. Mă bucur pentru tine, Angi!
    Și-ți doresc să-ți împlinești toate visele!
    Chiar ești o persoană deosebită!
    Tu vezi lucrurile în esența lor!

    RăspundețiȘtergere