miercuri, 17 noiembrie 2010

nu plânge

 fără motiv.Și , mai ales, nu plânge când ai motive.Tudor Mușatescu.

Tocmai descoperisem într-o carte niște vorbe , absolut fabuloase” acolo, polițiștii chiar poartă flori la ureche”.
Locul cu două ceruri- unul sus, mult râvnitul Rai și altul jos, dat , pe gratis, muritorilor, care se trezesc  în corul inimitabil de canto păsăresc, când nenumărate finaliste tropicale își adună, în dimineți pure, premiile printre pâlcuri de  orhidee-se numește , ați ghicit, Bali.
Lumea cu elegante buzunare nevăzute se duce pe insulă din multe motive.
Pentru a culege energie pozitivă.
Și, mai ales,  pentru gustul libertății absolute.//

Visam cu ochii deschiși ,încercând  să-mi închipui cum ar fi să apară, tam- nisam de după colț, domnul în uniformă,  cu un buchețel de albăstrele , aninat, ștrengărește, nu departe de obraz.
Atunci s-a întâmplat minunea, am deschis televizorul.
Dumnealui lăcrima, își atingea, cald, genele, povestea, sala era împărțită, unii aplaudau, ceilalți, scormonitorii,se înghesuiau, cu microfoane și întrebări.
Plâns în direct. Ca pe scenă.
La urma urmei, uite , chiar Poetul îndeamnă:
”Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul și pe patru,
Totuși tu ghici-vei chipu-i,
Și de plânge, de se ceartă,
Tu în colț petreci în tine
Și-ntelegi din a lor artă
Ce e rău și ce e bine.”
p.s. cred că, la cererea spectatorilor, se va relua momentul , pe pe toate canalele de știri senzaționale.

14 comentarii:

  1. O altă postare frumoasă. Şi o alegere muzicală deosebită. Băieţii ăştia de Nightloosers cântă bine de tot...

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumoasa postarea. Ai ales si muzica potrivita... Se considera ca lacrimile sunt semn de slabiciune. Eu as zice ca sunt dovada da omenie! Daca am suferi impreuna cu altii poate ca am plange mai des! Cu folos...

    RăspundețiȘtergere
  3. Suntem sentimentali; Stolo, Basescu, Patriciu...
    Numai ca la unii este un sentimentalism blegos, deci sincer, la altii este teatru.

    RăspundețiȘtergere
  4. tocmai mi-am luat la revedere de la un prieten care s-a mutat definitiv în Bali, LULU, a scris şi o carte pe care am semnalat-o de cîteva ori despre experienţa lui şi prima întîlnire cu minunea care e chiar reală:)
    mie, pe lîngă scrisul tău mereu minunat, asta mi-a rămas: o tresărire printre lacrimi
    de surîs:)
    lacrima în surîs se admite, da?

    RăspundețiȘtergere
  5. Cris,

    Poate pentru că a rezultat din gândul către un loc, unde frumusețea este la ea acasă.
    Și din fiorul că există , totuși, și tristețe..

    RăspundețiȘtergere
  6. Florentin,
    Cred că suntem mai frumoși, mai curași sufletește, când plângem. Oricărui bărbat îi stă bine cu o lacrimă sinceră în colțul ochiului.
    Cât despre omenie, mă abțin.

    RăspundețiȘtergere
  7. @ Daurel,
    Aș zice că a fi sentimental este minunat!
    Despre ” artiștii” de ocazie nu zic nimic, e treaba lor.

    RăspundețiȘtergere
  8. CELLA,

    În cartea mea, Bali este paradisul însuși.Cred că a trăi acolo este cel mai minunat lucru care i se poate întâmpla cuiva.

    Da, ai dreptate, o lacrimă ce se vrea surâs, mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  9. Gina, tocmai citeam comentariul tău, lăsat cu generozitate la mine. Atât de ”a la Gina”...atât de niembrie devine vara târzie în acel „ toamnă incoloră, autentică, austeră, ca o doamnă sobră, care își caută umbrela.”
    Bali, iată un vis perfect și ușor realizabil pentru unii. Cât de ușor putem visa, în schimb, noi...Acei visători care știu că, dacă Venezia sau Lisboa pot deveni realitate (și chiar au devenit), cu Bali lucrurile se complică. Dar nu e imposibil!
    Până atunci, să ne luăm umbrelele!

    RăspundețiȘtergere
  10. Mirela,

    Dacă am fi lipsiți de vise, nu ne-am deosebi de alte ființe. Visele ne dau șansa de a privi înainte. , indiferent că noiembrie se comportă primăvăratic, ori își zburlește țepii ca un arici surprins fără apărare.
    O seară frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  11. Locuri de vis,lacrimi adevarate...asa vad si eu viata pe care merita s-o traim.

    RăspundețiȘtergere
  12. Angi!
    Chiar!
    Esența asta e- să trăiești frumos, să visezi, să-ți poți transforma vesele în realitate, să plângi, de bucurie și de durere, să fii tu!

    RăspundețiȘtergere
  13. Multi vor plange in iarna asta cu lacrimi adevarate sau cu lacrimi de crocodil.
    Nightlooser imi plac mult, nu i-am mai ascultat si vazut de multa vreme.
    Multumim, Gina.

    RăspundețiȘtergere
  14. Gabi,

    Până la iarnă, mai avem astăzi .Și mâine..

    RăspundețiȘtergere