joi, 18 noiembrie 2010

pe cine hrănim?

Auzi tot mai des- oameni suntem-  și nimic din ce este omenesc nu ne este străin, completa gânditorul.
Sau total străin, cred eu.
Fiecare știe că trebuie să facă bine ce face.  În interiorul lui chiar asta vrea.dar  intervin atâția factori , într-o singură clipă.   Așa că omul simte și celălalt impuls. Acela de a face doar ceea ce îi place, chiar dacă , astfel, acționează împotriva binelui.Împotriva aproapelui.
Suntem suma tuturor lucrurilor pe care le facem, dar, cred eu, și a celor pe care le gândim, și , dintr-un motiv sau altul,  nu le spunem.
Ajungem suma  voinței proprii și a expresiei de a face bine.
Constatăm asta zi de zi, clipă de clipă.
Blaise Pascal vorbea de  a doua natură, care ar face ca omul să perceapă  răul, ca fiind  normal pentru om.
Până unde ajungem cu înțelegerea?
Cât putem îndrepta?
Suntem în stare să îndreptăm?
De ce spunem,  tot mai des,  adevărul este, totdeauna, la mijloc?
Antica idee cum că ar fi  două principii, independente- binele și răul- pare depășită.Ființa noastră nu este , pur și simplu,  bună. Nu este, pur și simplu, rea.
Este, spun evoluționiștii,  deschisă spre bine, deschisă spre rău.
Spre Lumină. 
Dar și spre întuneric.
Citeam cândva, nu mai știu sigur, dacă în Confesiuni sau într-o prefață că Rouseau zicea că am fi egali de la Dumnezeu
.Biblia zice că Dumnezeu ne-a creat după chipul și asemănarea sa.
Deci ființa este bună. Adică a fi, a exista este  bine.
Apare, imediat, tăgada..
Sunt amândouă, binele și răul, logice?
Sau răul, întunericul este ilogic?

Și dacă aici, în lumea noastră nu avem totdeauna răspunsuri, în povești găsim, cel puțin pentru o vreme, dacă nu răspunsuri, cel puțin idei.
Se povestește că o bătrână indiancă Cherokee discuta cu nepotul ei tocmai despre lupta asta din sufletul omului- dintre bine și rău.
Și pentru ca a fi înțeleasă  o compară cu o luptă dintre doi lupi.

 -Unul este rău: se înfurie, invidiază, regretă, se  lăcomeşte, e arogant, gelos, orgolios, minte, îşi plânge de milă, se simte inferior, vinovat, e plin de mânie
- Și?..întreabă, uimit, copilul..
-Celălalt e bun: e vesel, calm, iubitor, umil, binevoitor, generos, încrezător, optimist, plin de compasiune şi credinţă, recunoscător…
Copilul ascultă, se uită în zare , către păduri, acolo unde știa că  se ascund lupii, și o întreabă pe  bătrână:
-Cine o să câștige, bunico?
Răspunsul vine imediat:-
Cel pe care îl vom hrăni.



19 comentarii:

  1. "Și dacă aici, în lumea noastră nu avem totdeauna răspunsuri, în povești găsim, cel puțin pentru o vreme, dacă nu răspunsuri, cel puțin idei."

    Da, cel puţin idei. Semnele de întrebare pe care ni le tot punem nu au întotdeauna răspunsuri. Iar când le au, nici nu ne plac, uneori...

    RăspundețiȘtergere
  2. cine are 'lumina', încă, de a-şi pune întrebări a răspuns la cele mai dureroase dintre ele
    cum ?
    că nu vom şti, sigur, răspunsul
    nu-i adevărul relativ ?
    al fiecăruia dintre noi

    RăspundețiȘtergere
  3. Se pare ca gandul dominant, cel bine hranit, determina actiuni...
    Bine se spunea candva; "MUTA_TI GANDUL !"

    RăspundețiȘtergere
  4. Imi place judecata simpla a indienilor Cheroke.Au mereu raspunsuri directe la toate intrebarile puse.Problema lor e ca nu prea au facut fata "atacurilor"albilor fara raspunsuri...

    RăspundețiȘtergere
  5. Da, omul e fiinţă duală. De aici alegerea, de aici iadul şi raiul. Sau invers?

    RăspundețiȘtergere
  6. Cris,

    Poveștile au fost totdeauna o variantă metaforică a realității.Un loc în care orice dorință poate fi posibil de îndeplinit!
    Ele sunt rezerva noastră de optimism!

    RăspundețiȘtergere
  7. @ Daurel,

    de unde și vorba- cu gândul, poți muta munții!

    RăspundețiȘtergere
  8. Angi,

    Poate pentru că judecata lor este limitată la experiența proprie.

    RăspundețiȘtergere
  9. CELLA,
    Toate pe lumea asta sunt supuse schimbării, deci și adevărul.
    El este susceptibil de perfecțiune.
    Ajungem sau nu la el doar prin cunoaștere.
    Ce și cât putem cunoaște din lumea în care suntem niște firișoare?

    RăspundețiȘtergere
  10. I.B.

    Poate că tocmai de asta există omul - pentru a oscila între bine și rău.

    RăspundețiȘtergere
  11. Concluzia e minunata. Spune practic tot. Mestesugita ca si titlul.

    RăspundețiȘtergere
  12. Am observat ca raul castiga de cele mai multe ori.
    Cred ca cei buni sau care se cred buni, nu il hranesc suficient pe cel bun.:(

    RăspundețiȘtergere
  13. Irina,

    Îmi place vorba gânditorului- suntem niște trestii gânditoare.
    Mulțumesc pentru că te știu!!!

    RăspundețiȘtergere
  14. Gabi,
    Mare adevăr grăiești! o zi mai bună decât ieri îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  15. Fa bine, daca vrei sa ti se raspunda cu bine. Iubeste, daca vrei sa fii iubit. Daruieste, daca vrei sa iti alini sufletul. Bucura-i pe altii, daca vrei sa fii fericit.
    Nu intotdeauna reusim. Da, pentru ca suntem oameni, pentru ca suntem supusi pacatului, pentru ca ne lasam usor luati de val, pentru ca avem ambitii, orgolii. Iar viata ne pune la tot felul de incercari.

    RăspundețiȘtergere
  16. Cati,

    De altruisți nu prea se mai vorbește.De egoiști, auzim peste tot.

    RăspundețiȘtergere
  17. Saptamana trecuta am fost la un comunicat de presa al domnului Gabriel Liiceanu '' De ce e bine sa faci binele''?
    Inainte sa ajung la Brasov si inainte sa fiu informata ca marti are loc aceea conferinta de presa, eu citeam de Duminica ''Pe culmile disperarii'' dar, am ajuns intr-o ora jumate doar la mijolucul cartii caci aveam nevoie de multa liniste ca sa inteleg tot si am zis ca citesc si luni, dar inainte sa dorm, am primit un mail despre acel Comunicat de Presa. Era fix ce-mi trebuia in acel moment, iar tema mi se parea perfecta. In sfarsit ceva interesant, cu toate ca era atat de incarcat pentru mine din cauza scolii.. dar, nu m-am dat batuta si am citit in continuare cartea pe care mi-o doream sa o citesc pana la capat. Ei bine, am sarit 108, 111 si 114 (pag) si am luat repde un pix in mana , dupa ce imi facusem niste notite din carte si am ajuns unde vroiam sa ajung cat mai repede ca sa termin de scris articolul despre '' De ce e bine sa faci binele?'' din moment ce marti trebuia sa fiu la 3 la Bv, tema m-a facut totusi sa scriu fix atunci si sa numai astept alte zile.

    Pe foaie, dupa tot ce am citit, am inceput prin a scrie cu pixul: Cel mai adevarat in legatura cu binele!
    '' In lumea aceasta inca n-a murit nimeni de suferinta altuia. Iar acela care a zis ca moarte pentru noi n-a murit, ci a fost omorat''.

    Astfel, dupa atatea vorbe dezordonate imi permit sa spun ca lupii vor ajunge sa se hraneasca cu noi insine, daca binele se va lasa prada mereu..

    '' Imi inchipui o lume de fantezie si vis, crescuta in lumini portocalii, si unde nu s-ar mai vorbi de bine si rau, unde intreaga aceasta discutie in jurul valabilitatii normelor n-ar mai avea nici un sens.''(Eternitate si Morala)

    Frumos post!:)

    RăspundețiȘtergere
  18. LFTF::,

    Pe care tu l-ai completat minunat!
    Mult succes îți doresc!

    RăspundețiȘtergere