luni, 22 noiembrie 2010

pe termen scurt

O știi sigur!
Fie chiar  doar din Rapsodiile lui Topârceanu” a adus o veste-n goană /și-a făcut senzație.
O cunoaște   toată lumea- fâșneață,  neserioasă, hoață chiar.
Cu vreo doi- trei ani în urmă, primăvara, i-am descoperit  prezența în curtea căsuței de la țară. Din șirul de ulmi, aliniați lângă gardul dinspre câmp, și l-a ales pe cel mai înalt.
N-are gusturi rele!
Și-a făcut un cuib cât o căciulă.
Nici n-am intrat bine în curte, că a și apărut, cu o falcă în cer și  cu una în pământ,  vecina, pe care o știam din vedere.
Ce, mai! Supărată foc!
Chiriașa mea îi fură ouăle de prin cuibare,  ba chiar i-a  șterpelit câțiva pui de curcă,mai tofologi.
Am calmat-o pe războinică și i-am promis că , sigur, o să găsesc o soluție..
 Cuibul părea gol, proprietara lui plecase , probabil, după provizii. Am luat o scară și, înarmată cu un băț, am început atacul.
Casă în toată regula!
Grea treabă!
 L-am împuns din toate părțile. Ce n-am găsit în  el-sârmulițe,  cuie, rădăcini  de plante, lut, fire de sfoară.
Pricepută  ființa asta!
În sfârșit, cu oarecare tristețe că n-am făcut o faptă prea bună,am mulțumit-o pe guraliva de vecină, care promite să mai tragă cu ochiul prin gospodărie în cursul săptămânilor de iarnă, când nu trece nimeni pe acolo.
Vorbă să fie! Au dat iama hoții de două ori…căutători de metale.Vecina își păzea cuibarele.

Vărgata a reapărut..
Prevăzătoare, și-a construit altă casă, tot într-un ulm..și mie îmi plac ulmii.
Altă muncă, mai multe zile. Era în vacanță. Am tot urmărit-o.
Într-o dimineață, ca prin nu știu ce minune- să fi lipsit eu cam juma de oră- a dispărut o linguriță de pe masa de sub vișini. Știam că am lăsat-o acolo.
Tot vecina  m-a luminat- coțofana fură orice, aveți grijă,  nu lăsați ceva de preț, ceva metalic, pe aici, pe afară, că imediat îl înhață parșiva asta.
Într-o zi, am zărit-o pe doamna pestriță, n-o să-ți vină să crezi, e treaba ta, eu doar spun ce am văzut- dând ocol ceșcuței  mele de cafea, aflată pe masa de sub vișini.
Nu m-am supărat deloc.Voiam să-i fac o poză, dar și-a luat zborul într-o clipă.
 Săptămâna trecută au fost niște zile  cum rar se poate întâmplă în noiembrie.Vara, nu alta!
Doar că toți pomii sunt  lipsiți de podoabă...
Ulmii își arată vrând- nevrând goliciunea.
Cuibul  se vede din orice parte a curții.N-o să-ți vină să crezi, i-a făcut și acoperiș !Cum l-o fi încropit, ea știe.
Am tot așteptat-o. 
N-a venit.  La plecare, se auzea  doar cârâitul  puilor, așteptând  mâncare.


16 comentarii:

  1. :)) Interesanta vecina ta! Sper sa "convietuiti" totusi bine impreuna, sa nu "te fure" cu prea multe :).

    RăspundețiȘtergere
  2. vecina ta, draga Gina, ar merita o "cura" de cateva luni in buricul targului numit Bucuresti. daca pasarile si natura nu ii plac, poate se va simti mai bine printre betoane, masini si semenii ei...

    stiu ca nerusinatele de cotofene fura oua sau chiar pui abia iesiti din ou. dar... asta e viata la tara! cred ca se pot gasi, oricand, solutii mai fericite la probleme de acest gen. imi amintesc ca la bunicii de la tara, oamenii din sat descoperisera niste... onomatopee ciudate si ingenioase, asemanatoare tipatului pasarilor de prada, care le speriau si le puneau pe fuga pe motate. si asta fara sa stea toata ziua cu ochii pe cuibare!

    mie asta mi se pare lacomie. stiu ca odata, demult, era o regula nescrisa printre tarani: sa nu stranga chiar tot de pe camp, pentru ca ce ramane in urma sa poata hrani pasarile cerului ori salbaticiunile de prin paduri, pe timp de iarna. acum, vrem totul numai pentru noi!... :(

    RăspundețiȘtergere
  3. trebuie sa convietuim dincolo de gaini si cuibare!, uneori din pacate cu unii mai sireti decat cotofenele si vulpile...

    RăspundețiȘtergere
  4. Salmi,

    Doar dacă o mai găsesc la primăvară!
    Mie îmi este simpatică!

    RăspundețiȘtergere
  5. Ruxi,

    Mult adevăr pui în vorbe! Știu că așa procedau lucrătorii ogoarelor , pe când eram copil/Păsările aveau totdeauna hrană.
    O să râzi, dar în orașe, nu în București, aici, la mine, am văzut cuiburi de coțofene.
    Pe ele nu le-am zărit.S-or fi jenând..poate că ies doar noaptea.
    O seară frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  6. Ionelmuslu,
    Da, pe pământ este loc pentru toate viețuitoarele.
    Unele atacă pe întuneric, altele sunt de-a dreptul feroce.
    Trebuie să ”supraviețuim” printre ele, învățând regula apărării.
    O seară bună!

    RăspundețiȘtergere
  7. Bag de seamă că este probşemă serioasă cu Vărgata. "Conflictul" continuă şi sunt curios să aflu dacă se va ajuge cumva la un armistiţiu...

    RăspundețiȘtergere
  8. Da, o cunosc pe "fasneata" asta indrazneata, mie mi se pare un personaj oarecum pozitiv, e capabila sa supravietuiasca multor adversitati, ca sa nu mai pun la socoteala ca apare in poezia lui Toparceanu - circumstante atenuante dupa parerea mea la potentiale capete de acuzare.

    Noi avem ratoni/racooni
    - niste creaturi nocturne extrem de simpatice,care sant bine adaptate la habitatul de oras & beton, si ale caror ochi licaresc interesant,in amurg, pe gardul vreunei casei. Pot fi vazuti traversand tacticos strazile dimineata devreme, la inganarea cu noaptea. Cateodata, dupa ce rastoarna lazile de gunoi in cautare de hrana isi pierd brusc din popularitate!

    RăspundețiȘtergere
  9. Cris,
    În ce mă privește, chiar nu este un conflict, este ceva simpatic- o admir , pentru că știe ce vrea.
    S-a cocoțat cât mai sus, să nu-i mai deterioreze cineva ” construcția”, are grijă de puișori.Și vrea și ea câte ceva- un inel, o cafea.
    Dacă eu sau altcineva nu suntem prea atenți, vărgata se folosește, cu iuțeală de moment.Și acționează.

    RăspundețiȘtergere
  10. Irina,
    Eu aș contesta epitetul pe care i-l atribuie Topârceanu- fără ocupație..respectiva dungată chiar are ocupație- urmărește neatenția unora. Trebuie să trăiască și ea, într-un fel, nu?
    Și apoi, „femeie „ fiind, sigur că-i plac e strălucirea, de asta ” subtilizează obiecte” uitate„ pe afară- un inel, o linguriță..Și de ce n-ar avea și ea dreptul la o cafea?

    Cât despre ratonii voștri, da, ai dreptate- sunt simpatici , câtă vreme nu răstoarnă containerele. După aceea, se schimbă lucrurile..
    Știi ce zic? Cu aceste animăluțe în preajmă, viața noastră nu este monotonă!

    O zi bună îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  11. eu zic sa-i faci o cafeluta si s-o pui intr-o cescuta mai mica, s-o poata apuca

    RăspundețiȘtergere
  12. Uite, vezi tu, prințesă?
    Chiar mi-ai dat o soluție!

    RăspundețiȘtergere
  13. Ale noastre vin şi fură din mâncarea câinelui, care se isterizează de-a dreptul. Ele ţipă, el latră, făcând o hărmălaie de-ţi vine să fugi :D

    RăspundețiȘtergere
  14. Arcadia,

    ce simpatici trebuie să fie!Mai știi fabula „Bivolul și coțofana?

    RăspundețiȘtergere
  15. Cum as putea s-o uit? Odată cu ea am învăţat că lucrurile trebuie să aibă un rost :)

    RăspundețiȘtergere
  16. Arcadia,

    Toate lucrurile mărunte au , așa văd eu, o filozofie adâncă. Ne presează timpul, ne azvîrle viața, mereu în direcții necunoscute..uităm să ne întoarcem către latura plăcută, măruntă aparent , a vieții.
    Uite , în clipa asta, îmi este tare dor de cântecele pe toate tonurile, dintr-un zăvoi.
    L-ai ascultat vreodată?
    Este magnific!!!
    Nu are legătură cu eroina mea.Este, însă, o parte din mine.Din ceea ce sunt eu cu adevărat.
    p.s. n-am luat-o razna, doar visez!!!

    RăspundețiȘtergere