vineri, 12 noiembrie 2010

se spune

   că  viața fiecăruia este un fel de galop, o acrobație, în care  tălpile se sprijină pe spinările a doi    cai nărăvași, alergători neobosiți. Identici, în marea cursă.
Unul este destinul.
Celălalt este liberul arbitru.
Tu, eu, noi trebuie să alegem. Clipă de clipă.
Mai ales, când ne îndoim.
Pe care îl lăsăm în pace?
Pe care îl strunim cum putem mai bine pentru binele propriu?

În povești, orice este posibil.
Un chinez bătrân , cu barba până către pământ, se trezea , zilnic, înainte de răsăritul soarelui  și urca , din greu, pe muntele  din apropierea casei lui. Privea râul , care își susura mersul domol printre ierburi , lua o pietricică și o arunca în valuri.
Fiii lui nu l-au întrebat niciodată nimic. Au făcut la fel.
Nici copiii fiilor n-au pus întrebări.
Fiecare se trezea în zori, urca muntele, privea râul, lua o piatră și o arunca în râu.
S-au născut și strănepoți. Toți păstrau tradiția.
 Într-o dimineață, s-au întâlnit toți la adunat de pietricele.
Cel mai mic , văzându-l pe bătrân doar piele și os, a ridicat ochii spre el și  i-a spus:
- Bunicule, cărăm de ani de zile pietre, le aruncăm în râu. Muntele nu s-a urnit. Nici râul n-a secat.Niciunul dintre noi nu va mai fi viu, când  muntele ăsta va fi urnit.
Bătrânul și-a mângâiat strănepotul  și- i-a spus:
- Ai dreptate astăzi.
Eu tot cred că odată și odată, muntele  ăsta va fi urnit.

p.s.
Suntem în stare să perseverăm, crezând în miracole?


17 comentarii:

  1. DACĂ TOT VISĂM, SĂ O FACEM CU LUCIDITATE, vorba lui Cati. Și dacă ne agățăm de miracole, măcar să fie realizabile, fie și într-un viitor aparent incert. Nu cred că societatea trebuie să-și încetinească mersul, doar că ascensiunea trebuie să fie într-o direcție benefică și aparatul de zbor, sănătos. Dacă nu, adunăm preț de încă vreo 10 generații pietricele și ne minunăm că muntele nici vorbă să se clintească!

    RăspundețiȘtergere
  2. În '93, am primit o invitaţie pentru o mare reuniune internaţională programată pentru '95. Ştiam de la bun început că nu-mi voi putea să merg la Londra. În oct. '95, am trimis un mesaj de salut reuniunii. În '98, am primit o invitaţie pentru o mare reuniune internaţională programată pentru 2000. Ştiam de la bun început că nu-mi voi putea să merg la Londra. În oct. 2000, am trimis un mesaj de salut reuniunii. În 2003, am primit o invitaţie pentru o mare reuniune internaţională programată pentru 2005. Ştiam de la bun început că nu-mi voi putea să merg la Londra. În oct. 2005, am trimis un mesaj de salut reuniunii ... Acum, reuniunea nu s-a mai organizat din motive lesne de înţeles: nici alţii nu-şi mai permit să meargă la Londra pentru o reuniune internaţională a ... colecţionarilor de cutii de chibrituri!

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu știu, Mirela, așa o fi.. visători lucizi, parcă ar fi un oximoron, stilistic zic, în realitate s-ar putea să ai dreptate.

    Povestea mea nu se vrea cu o conotație socială, nicidecum.
    Vorbeam de tenacitate, pe puterea de schimba ceva, care , aparent pare de neclintit.

    RăspundețiȘtergere
  4. Gina, am înțeles, era o vreme când poveștile chinezești, extrem orientale în general, mă atrăgeau pentru mesaj și simbol. Și învățăture lor, înțelepciunea. Astăzi încerc să fiu în ton cu realitățile, fără a-mi pierde doza de romantism despre care am mai vorbit și nici optimismul care mă caracterizează. Suntem ”scalvii” conotațiilor, asta-i lumea de azi...
    O seară frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  5. @Zamfir de Turda!
    Înțeleg că n-ai renunțat!
    Cred că este esențial să lupți, nu doar pentru o idee, ci pentru un ideal!
    p.s.
    Știam că ești colecționar! Chiar înfocat!
    Cine știe? este o vorbă- nu aduce anul cât poate schimba clipa!

    RăspundețiȘtergere
  6. Dintre toate virtuţile omeneşti, răbdarea îmi pare cea mai rară în zilele noastre.
    Absolvim doi ani de studii într-unul şcolar, avem două servicii, bem cafea 2 in 1, vrem să fim în două locuri deodată, deci alergăm, claxonăm, ne ignorăm, ne încăierăm...

    RăspundețiȘtergere
  7. Care este, oare, proportia intre "destin" si "liber arbitru"? Care dintre cei doi cai este mai puternic? Ma tem ca voi cadea intre ei.

    RăspundețiȘtergere
  8. Din blogosfera,supravieșuitor, blog.
    Daurel.“Crãciunu’ vine,…

    Gina.se spune
    Înregistrat sub Romania, aniversari, calendarul zilei, evenimente, imagini, istorie Tagged with 12 noiembrie, cap de bour, I.L. Caragiale, iluminatul electric al străzilor, La multi ani!, Nadia Comaneci!, O noapte furtunoasă, Timișoara

    RăspundețiȘtergere
  9. Mirela,
    Sigur că lumea se schimbă și , odată cu ea, și stilul, modul de abordare a problemelor și temelor esențiale.
    Mesajul poveștii mele , așa cum îl văd eu, se referă la acea parte din noi, care nu renunță la a crede în ceva special.
    Miracolul văzut dintr-o perspectivă proprie, pur personală, interioară.

    12 noiembrie 2010, 21:42

    RăspundețiȘtergere
  10. Arcadia,

    Bine și răspicat grăiești-
    toate par a fi prinse într-o cursă contra cronometru. Poate că este și motivul pentru care, avem atât de puțin timp și grijă unii pentru alții.
    ”Timpul nu mai are răbdare..”

    RăspundețiȘtergere
  11. @Mircea,

    Spui ceva tragic..să se întâmple, oare asta, cu noi toți?
    Să pierdem cursa..poate, dar , oricum, aproape de finalul ei, cred.
    Nu putem fi toți câștigători..

    p.s. Îmi dă mult de gândit ce spui.

    RăspundețiȘtergere
  12. Unul mai realist si mai intreprinzator i-ar spune chinezului:
    -decat sa muncesti degeaba mai bine stai degeaba.
    -Unii lucreaza pentru un scop imediat, altii pentru pentru o idee al carei rezultat final nu se intrezareste.

    RăspundețiȘtergere
  13. Kaunis passi valokuva sinusta, minä pidän siitä.

    Teuvo

    Finald

    RăspundețiȘtergere
  14. @ Plană 10,
    ”Quot capita, tot sententiae„.

    RăspundețiȘtergere
  15. Ar trebui sa fim mai practici; cumva precum chinezii, care nu-si bat capul cu filozofia noastra iudeo-crestina; sa nu ne batem nici noi capul ca tot nu vom intelege ciudateniile chinezesti...

    RăspundețiȘtergere
  16. @ Daurel,
    Cam așa!
    adevărul este totdeauna pe la mijloc!

    RăspundețiȘtergere
  17. @ Teuvo Vehkalahti!
    Bine ați venit!
    După ce m-am ” documentat ” cât de cât, am dedus că e ceva de bine..
    p.s. am citit câteva cărți finlandeze, dar nu știu nicio boabă.
    Poate-mi spune Moș Crăciun!

    RăspundețiȘtergere