sâmbătă, 8 ianuarie 2011

vom ( mai ) face altul mai trainic..

Nu se folosea cuvântul manual.
Nu auzisem de el.Toate erau cărți. Subțirele, cu file gălbui, foșnitoare.
Nu-mi amintesc să mă fi plâns  vreodată de greutatea  ghiozdanului de carton, învelit în pânză bleumarin, prins în curele, pe spate( sărut mâna mătușii mele din București, vânzătoare într-o librărie).
Pentru că nu aveam motive,  era ușor.. Eram în clasa a IV-a
Caiete pentru teme, aveam la limba română- citire-, caligrafie și matematică.1,10 lei fiecare, cu tabla înmulțirii pe copertă. Sau cu suprafețele figurilor geometrice. Unele erau colorate, cu scene din povești. Sau cu proverbe..la celelalte materii- maculatoare-0,65 lei, cu reguli de igienă comentate.
Din cartea de istorie, am aflat de Burebista, Decebal, Traian  și de podul lui Apolodor din Damasc,  de toți cnezii și voievozii, de domni și domnițe, de lupte, victorii și înfrângeri.
Despre regalitate și monarhie  am auzit destul de târziu.
Cunoștințele de istorie s-au reluat, amplificat, în clasele a VII-a și a XI-a. Chiar și în anul V de facultate am avut un examen, obligatoriu,  de Istoria României.
 Aproape  nimic din ce am învățat în clasa a IV-a, n-am uitat.
.Nu știu cum se face,  că am străbătut multe meleaguri, dar n-am ajuns să văd  podul de peste Dunăre, nici  tulburătoarea insulă  Ada Kaleh, era și un cântec...
Am rămas cu tristețea unui vis înghițit de ape. Despre Dunărea la Cazane, despre Baziaș  știu doar din cărți  și documentare..poate, cine știe?
Într-un manual de literatură pentru clasa a VI-a era un fragment din romanul Desculț, al lui Zaharia Stancu  Dunăre! Dunăre! 
Știu că sunt mulți care  nici nu vor să-i audă numele. Cum să treci, totuși,  peste o pagină ca aceasta? Chiar dacă tu, Dunăre, te-ai face neagră cerneală. și, eu, ca un vrăjitor dintr-o necrezută poveste, aș avea putere să strâng nesfârșita pânză albastră a cerului și s-o schimb  în fâșii de hârtie și să mă așez aici, pe malul tău, și aș ști să scriu.și aș scrie întruna o mie și mai bine  de nopți, întingându-mi pana în cerneala ta, tot n-aș reuși să povestesc oamenilor ce am de povestit...nu mai păstrez manualul, am găsit fragmentul într-o culegere de exerciții  de gramatică aplicată, de Ștefania Popescu./
Astăzi, pentru că un alt mare pod de peste Dunăre se închide, pentru reconstrucție, cu fonduri europene,  mi-am amintit de podul de la Drobeta.
 Și de un articol   primit de la o prietenă, prin care un anonim ne învață să gândim pozitiv.
 Să aflăm  că  privind , fără sfială,  înapoi, am  putea învăța de la Dunăre,să cautăm drumul fără pulbere…//
Podul lui Traian ? Mă îndoiesc ! (Cogito, ergo sum) 

  „ Toată lumea a învăţat la şcoală (atât în clasele primare, cât şi în liceu), la capitolul antichitatea românilor, că în răstimpul 103-105 arhitectul Apollodor din Damasc a construit un pod peste Dunăre, graţie căruia Traian a reuşit să-şi treacă armatele în Dacia şi să o transforme în provincie romană ! Faină chestia, mai ales că este vorba de o minune a antichităţii în această parte a lumii, fiind considerat cel mai lung pod din Imperiul Roman ! Numai că informaţia nu prea pare în regulă, mai ales că nici nu are "acte" ! O să mă întrebaţi:
"Cum adică nu pare în regulă ?"
Foarte simplu. Pentru construcţia acestui pod de către romani nu există niciun document. Nici măcar unul ! Nici de factură folclorică, nici epigrafică şi nici literară ! Apoi trebuie să vă atrag atenţia că istoria este o materie de studiu logică. Ori, această acţiune de construire a podului de la Drobeta de către Traian, prin intermediul arhitectului Apollodor din Damasc, este absolut ilogică ! Să vorbim întâi despre documente.
   Este cunoscut faptul că monumentul triumfal, ridicat de Traian în urma victoriei împotriva dacilor şi cunoscut sub numele de Columna lui Traian, este o cronică în piatră care relatează pas cu pas cucerirea Daciei. Pe un asemenea monument, mai ales că este construit de acelaşi arhitect care se presupune că a ridicat şi Podul de la Drobeta, Apollodor din Damasc, este practic imposibil să nu apară o asemenea realizare !
Fie și numai pentru satisfacerea orgoliului împărătesc  al celui ce l-a construit., fără a mai pune la socoteală faptul că fără existenţa acestui pod, poate că Dacia nu ar fi putut fi ocupată. Cu toate acestea dacă întrebăm documentele în legătură cu acest pod, ele tac, nu există dovezi literare sau epigrafice care să ateste construcţia podului de către romani!  Există însă în folclorul aromân o baladă
populară care vorbeşte despre construcţia acestui pod. O să vă spun imediat despre ce este vorba. Până atunci însă să vorbim puţin despre logica acestei afirmaţii tratată de specialişti ca "bătută în cuie". De ce ?
1. În primul rând este absolut ilogic ca romanii să fi putut construi podul de la Drobeta într-un răstimp atât de scurt (numai 2 ani) în condiţiile în care unul dintre maluri se afla încă în stăpânirea dacilor !
2. În al doilea rând este absolut ilogic ca Decebal, pentru care libertatea poporului său era mai presus de orice altceva, să stea cu mâinile în sân şi să privească cum se construieşte un pod care punea în pericol însăşi existenţa statului dac !
3. În al treilea rând, afirmaţia este ilogică, întrucât cercetările efectuate de către ingineri au pus în evidenţă faptul că, cu tehnica actuală şi pe vreme de pace, sunt necesari cca. 5 ani pentru finalizarea unei asemenea construcţii ! Atunci era război ! Iar Traian nu era un copil care se juca de-a războiul să nu-şi dea seama că-şi decimează armata în van urmărind finalizarea acestui proiect. Tocmai de aceea pe Columnă armata romană trece PE UN POD DE VASE !
 Acestea fiind spuse să vedem, totuşi, ce este cu Podul "buclucaş".

Cine a construit podul de piatră de peste Dunăre ?

Mi se pare mult mai verosimil şi mai logic din punct de vedere istoric ca Podul de la Drobeta să fi fost construit cu ceva timp înaintea războaielor daco-romane, pe timp de pace, climat mult mai propice pentru realizarea unei asemenea construcţii. Cine şi de ce să fi construit această "perlă" a ultimei provincii cucerite de romani ? Dacii stăpâneau, înainte vreme, ambele maluri ale Dunării. Prin urmare este verosimil faptul ca Podul să fi fost construit de ei ! Faptul apare cu totul logic după ce-l citim pe Strabon:" Burebista stăpâneşte peste tot teritoriul de pe ambele maluri ale Dunării". Acelaşi autor ne spune: "(Burebista) trecea fluviul când dorea", însă Dacia nu era putere navală la acea vreme ! Dacă iarna, Dunărea putea fi traversată pe gheaţă, cum se întâmplă în cazul atacului lui Decebal în Moesia, care era modalitatea de a trece Dunărea, vara nu se putea trece decât pe un pod ! Aceasta având în vedere că Burebista, cum spuneam, nu dispunea de o flotă din care să facă pod de vase. Mai mult, pentru această afirmaţie, există chiar şi documentaţie ! O baladă populară aromână, intitulată "Puntea din artă" ne vorbeşte, valorificând probabil o legendă mai veche, despre trei meşteri, constructori iscusiţi care au lucrat la construcţia unui pod peste Dunăre vreme de şase ani ! A se observa că cifra concordă cu cercetările moderne. Având în vedere că Burebista stăpânea peste ambele maluri ale Dunării este de la sine înţeleasă necesitatea geo-strategică a construirii acestui pod peste care Burebista "trecea fluviul când dorea". Necesitate care se impunea având în vedere faptul că Imperiul Roman încerca să-şi extindă dominaţia în sudul Dunării ! Prin urmare, este logic şi de bun simţ să conchidem că, Burebista este constructorul podului de la Drobeta. Apollodor doar a refăcut partea de lemnărie a podului pentru ca Traian să poată avea o cale mai facilă pentru a jefui Dacia de toate bogăţiile ei ! Dar ce se întâmplase cu podul în ajunul ocupaţiei romane ? Decebal, strateg vestit, surprins de atacul romanilor, distruge lemnăria podului. Faptul pare a fi atestat de bucăţile de bârne arse aflate la fata locului. Deci, pentru a frâna în oarecare măsură invazia romană, Decebal, din necesităţi de strategie militară, distruge opera înaintaşului său, Burebista. Aceasta va fi refăcută de un alt DAC, de această dată împărat al Bizanţului, anume CONSTANTIN CEL MARE, născut în oraşul Niş, aflat azi în Bulgaria !
Când, oare, vom înceta a mai ridica elogii cuceritorilor şi vom trece sub semnul ignoranţei realizările strămoşilor noştri ?„









25 de comentarii:

  1. Am deschis pagina, am vazut o noua postare. V-am "gustat" cu zambetul pe buze versurile pana am ajuns la "Burebista, Decebal, Traian si ...." istoria. Si am citit pana la capat. Interesant. Dreptate- nu sunt informatii in carte despre cum s-a construit podul. Am citit asta la etnogeneza romaneasca, capitol.
    Imi dau seama ca nu e degeaba materia, citiindu-va postarea, simt si eu dorinta de cunoastere. Informatii pe care nu le gasesc in carte. Pana la urma, din stramosi se povesteste, nu cred ca se va termina asa usor. Dar daca lumea o sa-si piarda din interes...
    noi inca mai traiam in trecut.

    RăspundețiȘtergere
  2. Şi eu am nostalgia anilor de şcoală, a cărţilor citite cu pasiune, a caietelor care simţeam de fiecare dată că au prea puţine file. Despre manualul de istorie ştiu doar că este construit, în vremurile acestea, după cum bate vântul în politică. Nici podurile, dar nici bătăliile nu mai sunt ce au fost. Simţim nevoia schimbărilor aberante doar de dragul schimbării, aşa ne place să trăim, să simţim...

    Eşti revoltată de tot ceea ce se întâmplă, nu mă întreba pe mine cum sunt...

    Te îmbrăţişez peste normă!

    RăspundețiȘtergere
  3. Subiect incitant. Şi un semn de întrebare, care rămâne. Poate trece Florentin Lehaci şi ne lămureşte un pic, din acest punct de vedere...

    Gânduri bune, Gina!

    RăspundețiȘtergere
  4. Excelenta postare, extrem de interesanta !!!

    RăspundețiȘtergere
  5. Gina, ciudat e că noi am inventat povestea, dacă spui că nu xistă dovezi, însemnări și interes din patea cuceritorilor! Se numește ”lucru manual”! Ei, asta e o altă materie dispărută din școli, dar care făcea mai mult decât Tehnologia de azi, o mare pierdere de vreme, după cum spun elevii. Și au dreptate!

    RăspundețiȘtergere
  6. Lav,
    Cred ca este nevoie de timp.Și de documentare.Poate trece pe aici vreun cunoscător și ne lămurește, asta sper!
    p.s. nu ne putem rupe de trecut.

    RăspundețiȘtergere
  7. Geanina,
    Ieri am tot vorbit cu Cati, poate ai văzut, ea scrie despre Legea asta a învățământului și se oprește la istorie.
    Am încercat un fel de trimitere în timp.
    Mă doare că persoanele astea care tot promit că vor face ”schimbarea schimbărilor”, că tot ne plac tautologiile, nu stau de vorbă, când iau decizii care ar trebui să facă bine , nu doar copiilor, ci viitorului, cu specialiști, cu profesori de vârste/ pregătire/ specialități, cât mai diverse.
    Nu știu cine este cu adevărat implicat ca schimbările să producă bine.
    Nu sunt nervoasă, sunt dezamăgită.

    RăspundețiȘtergere
  8. Cris,
    O să-i dau de veste lui Florentin.
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  9. Dana,
    Nu este meritul meu.
    Doar am adus în discuție o temă, la care cineva meditează de multă vreme.

    RăspundețiȘtergere
  10. Mirela,
    Eu nu spun, doar transmit.
    Tehnologia? ce nume pompos , pentru un ”obiect de studiu”, la care titularii sunt multe persoane certate cu scris-cititul..știu că nu se face nimic- timp pierdut, salarii degeaba, copii plictisiți, rubrică inutilă în catalog.

    RăspundețiȘtergere
  11. Gina,
    Multumesc pentru invitatie. Nu imi permite timpul sa scriu in mod exhaustiv, insa voi incerca sa ofer anumite lamuriri scurte> Sper sa nu te superi dac iti voi infirma ipotezele>
    1. trebuie sa avem curajul sa privim realitatile istorice in fata. Nostalgia istorica nu este constructiva. Acea istorie pe care ai invatat-o a fost politizata. Am construit in timp foarte multe mituri care, in timp, din nefericire, ne-au provocat mult rau fiindca au mistificat trecutul nostru.
    2. ipoteza ta se incadreaza pe linia filonului dacologic care incearca sa exagereze rolul jucat de daci in construirea civilizatiei europene. Este multa fantezie nationalista in supozitiile dacologice.
    3. podul de la Drobeta a fost construit dupa primul razboi daco-roman incheiat in anul 102. In urma pacii dacii se obligau sa cedeze intreg tinutul subcarpatic, inclusiv sa darame toate zidurile cetatilor. Drept urmare, malul drept, ca si cel stang al Dunarii apartineau romanilor.
    4. Constructia nu apare ilustrata pe Columna deoarece nu a facut parte din perioada razboaielor.Este o creatie a momentelor de pace.
    5. Nu cred ca trebuie sa fim indignati de contributia strainilor. Constituie o realitate. Romanii si austriecii mai tarziu au avut un rol determinant in dezvoltarea civilizatiei romanesti. Altii ne-au tras in jos.
    6. Nu castigam nimic in pereptuarea unui sentimentalism national. Cred ca avem nevoie de realism in redescopeirrea istorie. Oricat de socant ar fi procesul. Eu insumi ma aflu intr-o asemenea perioada de reconfigurare a paradigmelor istorice. Si cred ca demitizarea poate fi constructiva daca stim cum sa o facem. Nu vom iesi din criza cu o imagine falsa despre noi insine. De aceea nu trebuie sa fortam istoria sa spuna ce am vrea noi sa spuna. Suferim acum fiindca istoria a fost prea mult un joc politic si acest fapt ne-a dus in deruta. Insa, daca avem vointa de a o recupera poate reusim sa o purificam si sa avenm astfel sansa de a ne privi in mod constructiv in oglinda....

    RăspundețiȘtergere
  12. Florentin
    Să ne înțelegem- articolul nu-mi aparține, l-am primit de la o prietenă, mi l-a transmis fără semnătură, am căutat pe net, am găsit undeva ceva, dar nu suficient cât să mă conving.
    Am adus în discuție tema, tocmai pentru ca specialiști ca tine să vină cu lămuriri.
    Nu pot nega istoria pe care am învățat-o. Păstrez în suflet amintirea domnilor din ale căror fapte s-au construit povești, unii devenind eroi de baladă.
    Sigur că anii care au urmat au adus lumină în multe hățișuri.
    Este nevoie de oameni ca tine, care să-i învețe pe copii să deslușească adevărul de mit.

    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  13. Frumos..., dar ce folos ?
    Finlandezii, rusii, ungurii, turcii au aparut in istorie la sute de ani dupa daci si au fapte memorabile; nu ca zic ei, dar le recunosc si altii...

    RăspundețiȘtergere
  14. Secretul paternităţii este ascuns în miezul fiecărui picior. Traian avea bani abia să treacă podul spre Dacia ( puhoiul ridicat trebuia hrănit ! ) – dar să construiască aşa ceva din temelii ! După jaf – e adevărat – era posibil să facă pod pe toată lungimea Dunării ( din aur şi argint).
    Chiar dacă este comentat – trecutul nu se modifică; e bine să ştim adevărul !

    RăspundețiȘtergere
  15. Gina,
    Imi cer scuze ca am scris poate prea incisiv reiesind ca opiniile ar fi fost ale tale. Am facut afirmatii la general, incercand sa evit a jigni pe cineva.

    Este adevarat ceea ce spui ca ai invata o imagine legendara a voievozilor, asezata in balade. Ea suna frumos, insa aceasta nu este istorie. DIn pacate, tocmai aceste mituri ne-au deformat perceptia si au avut o contributie decisiva in formarea mentalitatilor noastre. Istoriografia comunista a incercat sa ne convinga ca noi suntem cei mai tari, cei mai viteji, cei mai blanzi, etc. AU reusit! Fiindca dupa 20 de ani nu reusim sa revenim la realitate. Pare frumos, insa nu aceasta este istoria noastra. Nu suntem nici cei mai salbatici din lume, insa nici cei mai buni.

    Trebuie sa avem curajul de a accepta lucurile bune, dar si cele mai putin reusite in constructia noastra istorica, atat din punct de vedere politic, psihologic sau religios. Daca o facem mai avem sanse sa iesim onorabil din criza, daca nu putem sa ne pregatim de urmatoarea. In acest sens, ma straduiesc sa scriu pe blogul meu, ca sa ajut si pe altii sa inteleaga cum ar trebui sa se raporteze la evenimentele prezentului folosindu-se de interpretarea trecutului. Chiar daca doare! Insa, poate fi o operatie reusita!!!

    RăspundețiȘtergere
  16. Vorba lui Daurel, dar ce folos?
    În legătură cu manualele şi materiile de studiu, Educaţia tehnologică şi Educaţia civică, poate intenţia celor ce le-au introdus în programă a fost bună, dar rezultatul e prost.

    RăspundețiȘtergere
  17. @Daurel,
    Poate că un răspuns, metaforic, doar , găsim în ”România pitorească”, a lui Alexandru Vlahuță
    ”Il urmaresc cu gandul de-a lungul veacurilor, il vad cu pieptul dezvalit in zloata si-n batalii, muncind ca sa plateasca darile tarii, luptand ca sa-si apere pamantul, cazand si ridicandu-se iar, murind in ses si renascand in munti, pururea tanar, pururea mandru, cu toate nevoile ce-au dat sa-l rapuie, si ma-ntreb: ce popor a avut pe lume o soarta mai apriga si mai zbuciumata, ce neam de oameni a stat mai viteaz si mai intreg in fata atator dureri!
    Unde-ar fi ajuns el astazi dac-ar fi fost lasat in pace!”

    RăspundețiȘtergere
  18. Podul lui Traian este pe Columna lui Traian, prezentat intr-o forma stilizata.
    Ase vedea:
    http://ro.wikipedia.org/wiki/Podul_lui_Traian
    Podurile se construiesc in timp de pace si se arunca in aer cand se iveste pericolul unei agresiuni.In succesiunea razboaielor romano-dacice din primul secol al erei noastre e greu de spus cine a pus primul pilon al podului de la Drobeta. Ce e sigur? Apolodor din Damasc a construit sau a reconstruit acest pod.
    Pentru continuitatea unei natiuni miturile care innobileaza sunt necesare.
    Din pacate, unii, sub masca demitizarii, lucraza la demolarea ideii de continuitate a romanilor in acest spatiu geografic.

    RăspundețiȘtergere
  19. @GRIGORE ROTARU,
    Cred că lucrurile nu sunt deloc limpezi în legătură cu paternitatea construcției Podului , de îndată ce in Wikipedia , însemnările sunt următoarele:
    ”Ruinele podului au fost studiate amănunțit în perioada modernă în 1689 de către ofițerul de geniu austriac Luigi Ferdinando, conte de Marsigli, care, ținând seama de expansiunea Imperiului Habsburgic, dorea (fără sa reușească) construirea unui alt pod alături de rămășițele podului..”

    RăspundețiȘtergere
  20. Sebra,
    Fiecare dintre cele două obiecte de studiu și-ar găsi locul și rolul, dacă responsabilii cu aplicarea și, hai să folosesc și eu termenul atât de utilizat, că s-a uzat, înainte de vreme -implementarea conceptelor- și-ar face datoria.
    Suntem deficitari deopotrivă la ambele capitole- educație civică și educație tehnologică, mă refer la tineri.
    Cunosc manualele, sunt slabe.
    Dar, la fel de lipsite de substanță și de implicare sunt, din nefericire, lecțiile celor mai mulți dintre titularii obiectelor de studiu despre care vorbim.

    RăspundețiȘtergere
  21. @Plano10,
    Nu știu câtă știință este în descifrarea trecutului istoric, al nostru sau al altora.
    Poate că undeva, consemnările sunt literatură. Miturile, poveștile și baladele sunt mijloace de educare. Eu cred în substanța și mesajul lor .
    ”Vijelii cumplite-au trecut peste noi, la toate-am tinut piept, si nu ne-am dat, s-aici am stat. Ca trestia ne-am indoit sub vant, dar nu ne-am rupt. Si-am ramas stapani pe mosioara noastra. Stie numai bunul Dumnezeu cu cat sange ne-am platit noi pamantul acesta, scump tuturor romanilor, scump pentru frumusetile si bogatiile lui, scump pentru faptele marete si inaltatoare care s-au petrecut pe el”

    RăspundețiȘtergere
  22. Frumoasa lectie de istorie si de viata!

    Azi si istoria clasei a IV-a sta buimacita de atata reforma...sa se spuna sau sa nu se spuna despre...
    Ai dreptate,Gina.Era odata continuitate.Ce se invata in clasa a IV-a,in a VIII-a se completa si se aprofunda,iar in a XI-a,a XII-a prindea contur si amploare.Cel putin asa am invatat eu,dar am si predat catorva generatii.
    Acum e ...istorie.Ramanem doar cu amintirile trecutului apropiat sau departat!

    Sincer,mie imi plac popoarele care,desi au cucerit multe teritorii prin razboie sangeroase-asta nu-mi place,au lasat in urma lor ,popoarelor cucerite un dram de civilizatie,un dram de cultura.

    RăspundețiȘtergere
  23. Angi,
    Tu, ca învățătoare, chiar știi cum arată manualul de istorie.
    Și cât material suplimentar trebuie să cauți și să aduci, pentru a-i ajuta pe copii să înțeleagă mersul lumii!
    Mult succes îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  24. Stia Vlahuta ce popoare erau la fel de viteze precum dacii.
    Un popor 'pretin' sunt francezii; a se vedea http://ro.wikipedia.org/wiki/Vercingetorix: stramosii lor s-au batut cu romanii cu 150 de ani mai inaintea dacilor; problema este alta: romanii au venit prea tarziu si n-au stat mult...
    Oricum, romanii sunt vinovati ! Cam la fel ca americanii, care nu si-au trimis tinerii sa ne scoata de sub rusi...

    RăspundețiȘtergere
  25. @Daurel,
    Bunicul meu i-a așteptat pe americani toată viața.
    Îl surprindeam , deseori, cu ochii pe cer. Într-o zi, l-am întrebat ce-l preocupă, așa am aflat care era dorința lui cea mai mare.
    S-a stins înainte de a-și fi văzut visul împlinit.

    RăspundețiȘtergere