Dragul meu copil,

voi avea grijă de tine, te voi apăra până vei fi pe picioarele tale. Apoi te voi  lăsa să pleci. Dar de iubit te voi iubi mereu.
Nu scriu numele autorului.
Cuvintele lui  exprimă crezul meu de mamă.//

Voia un frățior!
Vorbeam tot timpul despre cum vor fi ei, doi băieți, despre  câte o să-l învețe el, fratele cel mare.

Ningea liniștit.

În ziua aceea, întorcându-se de la școală, a necăjit-o rău pe colega lui de clasă și vecină de bloc.I-a ascuns ghiozdanul undeva, în zăpadă, probabil.

Supărat foc, tatăl Lulucăi m-a sunat cerându-mi ghiozdanul fetei. M-am necăjit, am plâns, m-am împiedicat în șnurul telefonului, care a amuțit.

Simțeam că am nevoie de salvare. Cu greu, am ajuns la ușa vecinei.

M-au dus repede la spital.

S-a înnoptat.

Vărsătorul meu a venit pe lume  cu nota 10..

Acasă, telefonul fusese reparat.

Țipetele lui  de bun venit  pe lume  au răsunat în toată casa.


La patru ani, întreba de unde vine lumina. I s-a explicat. Într-un fel care nu l-a convins.

De unde vine apa? 

De ce se încălzește caloriferul?

Nu se găseau jucării.

Am cunoscut pe cineva, un merceolog, la o librărie.

Astăzi ne-am amintit de el- domnu' Frâncu. Așa i-am cumpărat cele mai frumoase animăluțe, mașini, soldăței, jocuri și cărți . 

În clasa I desena cu mare plăcere. Umpluse câteva caiete. . 

În prima clasa de gimnaziu , a devenit fan Freddie Mercury. Înrăit. În fiecare seară de vineri, de la școală, mergeam direct la singurul magazin din oraș ‚ kodak, unde, într-o cămăruță îmbâcsită de fum, pentru că ambele vânzătoare fumau ca niște șerpoaice, găseam casetele. 

A vrut haine ca ale idolului. 

O iarnă întreagă, domnu’ Preda, un croitor foarte bun, fostul nostru vecin, stabilit la țară, a proiectat cele mai năstrușnice modele . La care nu visase vreodată.
Brățări de piele, sucite, decupate, epoleți de mătase, cu franjuri. 

Colegiul, facultatea, masteratul!  Aici și, mai mult,  printre străini.

A ales să  lucreze într-o mare metropolă europeană.

A fugit în grabă vremea!
Treizeci de ani!  Nu-mi vine să cred.

Fizic,  este departe.

Eu îl simt foarte aproape. Cu toate ghidușiile, deloc puține.
Cu toate emoțiile tezelor, examenelor, venirilor, plecărilor..

Este atât de iubitor, are mereu cuvinte potrivite pentru toți.

Se mai schimbă lucrurile- eu întreb, el vorbește, ascult, mă întreabă, răspund, ne mai și contrazicem. Mereu are dreptate.

Ieri i-am cumpărat daruri, mi-a promis că vine.

Îmi place  să-i văd luminițele din ochii de copil, în mijlocul sufrageriei, desfăcând nerăbdător pachetele.

La mulți ani, băiatul mamei!