vineri, 25 februarie 2011

simplificări

 Fiecare problemă pe care am rezolvat-o a devenit o regulă, care, pe urmă,  mi-a servit la rezolvarea altor probleme.   R. Descartes.

Într-o bună zi, măgarul unui țăran căzu într-o fântână.
Nefericitul animal  zbiera fără încetare. Neajutorat,  țăranul căuta să vadă ce e de făcut. Două zile, omul își bate mintea, fără să mănânce, fără să doarmă.
Nu-i venea nicio soluție salvatoare în minte, așa că, stând el pe o piatră și frământându-și  mintea,   îi vine un gând-  măgarul era prea bătrân, ca să-i mai fie de ajutor, cerea hrană și apă, fântâna era secată și trebuia  să fie acoperită, pentru ca să poată săpa alta nouă.
Își chemă vecinii să-l ajute.
Fiecare apucă câte o lopată, întrecându-se să arunce pământ în fântână.
Măgarul, cât era el de speriat, a priceput ce i se pregătește și a prins să zbiere și mai tare și să se zbată. El zbiera, țăranii aruncau lopeți de pământ.
Dintr-odată, ca prin minune, măgarul se oprește din zbierat.
Nedumerit, țăranul privește în fântână.
Rămâne uimit de ceea ce vede. Îi cheamă și pe vecini să se uite- după fiecare lopată de pământ aruncat, bătrânul măgar se scutura de noroi și pășea deasupra.
În curând, când țăranii obosiseră aruncând lopată după lopată,   măgarul, ajuns la  gura fântânii, sare peste ghizduri, se  scutură bine, trage aer în piept  și pleacă prin curte.
Țăranii privesc uimiți.//
Am citit demult povestioara, mi-a venit în minte, gândindu-mă la câte se întâmplă  în jur.
  Dacă  micul spectacol este alegoria , iar animalul și țăranii îți amintesc de cineva, înseamnă că putem găsi morala. 
p.s. ce spui?

16 comentarii:

  1. Faina poveste! As incerca o morala:
    Degeaba transpiri muncind ca un prost, daca profita de munca ta un magar destept!!!
    O duminica placuta!

    RăspundețiȘtergere
  2. Nea Costache,
    În legătură cu acest animal, există percepții diferite, de-a lungul vremii, țin de spații culturale diferite.
    Dacă, în general, îl categorisim ca simbol al neștiinței, în cultura veche, el era considerat un animal sacru.
    Copiii și nevasta lui Moise au călătorit călare pe un măgar.Măgarul a fost lângă ieslea lui Cristos și tot el l-a purtat în spate, la intrarea, în ziua de Florii, în Ierusalim.
    Este necuvântător, dar nu, neapărat, prost.
    Așadar, când vorbim despre el, ar trebui să avem chiar un sentiment de smerenie.
    Vă mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu orice lopată de pământ care cade peste tine te îngroapă! Trebuie doar să te scuturi. :D

    RăspundețiȘtergere
  4. Arcadia,
    Cam așa văd și eu lucrurile.
    Morala ar fi -viața aruncă peste noi, de multe ori, cu tot felul de situații grele.Putem ieși cu bine, doar dacă nu cedăm, nu ne dăm bătuți.
    Nimeni nu spune că este ușor.
    Este greu, dar nu imposibil.

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu mi-am amintit de un "proverb" după o altă poveste... Nu toțí care te bagă în bălegar îțí vor răul și nu toți care te scot îți vor binele :)

    RăspundețiȘtergere
  6. @CristianDima,
    Mulțumesc!

    Foarte interesant!
    Cum aș „traduce”eu maxima ta?
    Sunt oameni/situații/ întâmplări , care, chiar dacă te solicită enorm, sau chiar te sperie, te formează ca om!
    Dacă cineva te scoate din încurcături, de câte ori îți este greu, riști să devii dependent de ajutor!
    Vorbim de inițiere!

    RăspundețiȘtergere
  7. Înghesuiala nevoii îl învaţă până şi pe măgar !

    Nu avea de ales ( Buridan ) . Este bine că în prezent se încearcă reabilitarea acestui animal ( totuşi foarte încăpăţânat ) fiind aproape uitat cuvântul „ măgărie “ …. înlocuit cu unul mai puţin gingaş : „ mârlănie “ după tăria vremilor. Tragic este că mulţi caută animalul numit mârlan ca să-i citească în fizionomie.
    Mascul măgar + femela cal = catar şi mascul cal + femela măgar = asin.
    Isus a folosit un asin : nu are nici încăpăţânarea măgarului şi nici măreţia calului - scena are un anume simbol.
    De la măgarul pur-sânge avem noţiunile : tuse măgărească şi trânta măgarului. Faţă de unele apucături ale semenilor noştri – bietul animal dezvoltă gingăşii azurii !

    RăspundețiȘtergere
  8. Orice sut in ...spate e un pas inainte.

    RăspundețiȘtergere
  9. Cu cât încearcă unii să te afunde, să te respingă și să te marginalizeze, că atât mai mult trebuie să lupți pentru a scăpa, pentru a te ridica, pentru a demonstra că, dacă vrei, le poți dejuca planurile abjecte și poți ca, dintr-o condamnare nedreaptă, să faci saltul spre o nouă viață: mai bună, în care să știi că ești puternic! Eu așa văd lucrurile.
    Gina, ca de obicei, m-ai sedus cu poveștile tale pline de tâlc
    O sămbătă agreabilă! :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Nu mor caii cand vor cainii/nici cainii cand vor stapanii.

    PS.Doua doamne de pe strada mea duc zilnic mancare si medicamente unui caine batran, bolnav si nedorit de noii stapani ai casei...
    Acum sunt trei familii care-i asteapta decesul...
    Din cand in cand mai suna si fosta stapana mutata la bloc; nu stiu daca si ea doreste decesul animalului...

    Daurel

    RăspundețiȘtergere
  11. @GRIGORE ROTARU,
    Eu văd problema în câteva moduri-măgarul a fost și el „cineva”, dovadă că în ale lui ”Metamorfoze„, Apuleius,125-170 d.H. i-a dedicat un roman al inițierii- Măgarul de aur”.Profesorul meu de istoria literaturii universale, Ovidiu Râureanu, fie-i țărâna ușoară! ni-l cita de câte ori avea prilejul, obligându-ne să-l citim.
    Cu timpul, așa cum bine precizați, întâlnindu-se cu alte gingașe animale feminine, a mai pierdut din încăpățânare .A devenit asin.
    Și catâr.
    Despre el se spun multe. Poporul este generos, când vine vorba de analogii-„a ajunge din cal măgar„- a se umili,
    „a nu fi nici cal, nici măgar„-a avea o situație incertă,
    „a fi măgarul cuiva”a face pentru cineva servicii umilitoare.
    ”Când intri în turmă, sărută fruntea măgarului„.
    ”Măgarul duce povara altuia.”
    Prin zona mea- uite că nu m-am documentat de ce se întâmplă asta, dar se întâmplă, când treci din întâmplare , pe lângă un măgar, îl saluți.
    Cu veselie, bineînțeles.
    Eu îl consider pe măgar un animal afectuos, nu prea lovește, protejează turmele, suportă multe, cară poveri.
    Când se supără, rage destul de puternic, se aude până departe.
    p.s. mai nou, există un joc online cu acest simpatic animal.
    Vă mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  12. Anonim,
    Scurt, clar și precis!
    Ca-n viață!!

    O zi bună îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  13. Mirela,

    Așa este, astfel ne-au învățat părinții, așa ne creștem și noi copiii. Este ideal.
    Chestia asta prinde , în multe situații!
    Din păcate, nu chiar pentru toată lumea este valabil..sunt atâția factori externi care strică , de multe ori, schemele.
    Oricum, dacă ne gândim la ce ne învață Coșbuc- „o luptă-i viața !”
    O zi frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  14. @ Daurel,
    Tot la proverbe ajungem- mie îmi plac mult, cred că este ceea ce iubesc cu adevărat din înțelepciunea noastră străveche, indiferent de conotație.

    Despre doamnele cu inimă bună- să înțeleg că s-au plictisit de atâtea drumuri?
    Păi nu se gândeau că dacă îi dau medicamente bietului animal, îi și prelungesc viața? ( de câine)
    Acum trebuie să-l ajute să iasă din iarnă, zic și eu.

    RăspundețiȘtergere
  15. Interesant, alegoria poate fi inteleasa in mai multe feluri. Pana la urma m-am hotarat sa ma plasez pe mine, impreuna cu altii ca mine, in rolul magarului, destept cum scria cineva, si sa rad de cei care se straduie sa scape de noi ingropandu-ne in ceea ce se dovedeste a fi "prostie".

    RăspundețiȘtergere
  16. Mircea,
    Îți mulțumesc mult!
    Tocmai ai extras cea mai adevărată MORALĂ!!
    O zi bună și frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere