miercuri, 23 februarie 2011

mirarea are ochi de copil

Ultimele zile din săptămâna trecută, am fost bunică.
O bunică activă.
Și , ca orice bunică  iubitoare,  am dus daruri.
Le aleg cu multă grijă!
În timp ce le caut, îmi imaginez reacția la vederea lor. Rar se întâmplă să greșesc.  
De cum intru, mezinul mă privește ștrengărește și râde cu toată fața.
Știe că i-am adus jucăria preferată- o mașină, un elicopter, o carte, un lego . Este atâta fericire pe fața lui,  iar eu sunt atât de fericită că pot aduce bucurie!
Îi plac poveștile, lumină difuză,  el,  încă în pătuțul din camera părinților, mă ține de mână, ca  nu cumva să plec înainte de a mai spune o dată și încă o dată povestea,  mă întrerupe, mă completează,  erau mai mulți pitici, nu doar șapte,  cel mai puternic este chiar puișorul de panteră, prietenul Albei ca Zăpada.
S-a lăsat cu greu convins  să i-o dea  de soție prințului, care, oricum, a trebuit, ca la nuntă,  să se mulțumească  cu un jalnic loc secund  .
 Împărăteasa cea rea,   cât este ea de panteră fioroasă, a  sfârșit spulberată  de sulița puișorului de panteră, echipat până-n dinți..

Nimic, sunt sigură de asta-  nimic nu poate egala  starea de mirare inocentă  din preajma copiilor!
Lumea lor, lipsită de griji , este limpede !


Nepoțelei  îmi place să-i găsesc hăinuțe frumoase, care să-i aducă zâmbetul  din zburdălnicia  ochilor , înflorindu-i fața!
 Ce poate fi mai frumos decât  o fețișoară umbrită de gene lungi, deschizându-se, treptat,  înfiorată?

Când ești părinte, ai multe, multe responsabilități, mereu te presează ceva, în fiecare ceas apare o problemă de rezolvat..poate  de aceea  bucuriile zboară , deseori, neobservate..

Cu nepotul cel mare, lucrurile se complică oarecum.
Când era mic, ceea ce aveam noi de făcut- el, surioara lui și eu, buni-  era să ne jucăm de-a v-ați ascunselea, la care adăugam  fularul babei –oarba. Mai totdeauna  lăsa să se vadă prin el locul ales drept ascunzătoare.
Cam de un an și ceva, venirea  bunicii înseamnă mai puține jucării și mai multe emoții , cu nume  nu chiar totdeauna  îndrăgite- pronume reflexive, metafore, conjugări, genuri literare.
Dacă genitiv- dativul  n-ar crea confuzii,  dacă ar fi  mai puține tipuri de pronume în gramatica românească și mai puține definiții la teoria literaturii, cu aplicații pe textele din prea stufosul manual de limba română,  toate ar fi bune!
Și dacă în birou , cineva ar face zilnic ordine.
Și dacă la școală nu s-ar da atâtea teste.
Și dacă n-ar exista tocilarele de colege, spaima băieților  de-a șasea, cam rebeli .
Ne străduim să le împăcăm pe toate, se mai supără el, mai zâmbesc eu, mai spunem una- alta..
În camera albastră, duminică seara a fost  mare concert-Santana este la mare căutare- un artist  și trei privitori- eu,  pe post de observator și cameraman,  plus doi spectatori, cam indisciplinați.//
Este, deja, miercuri.
Mă gândesc la cât de mult îmi place un proverb, pe care l-am adoptat , adaptându-l.- nu plânge că s-a terminat-prea repede săptămâna - zâmbește  că s-a întâmplat!
p.s.
care ipostază te reprezintă - nepot, părinte, bunic?

26 de comentarii:

  1. Ce zile intense ai avut,Gina!
    Ai o"varietate de nepoti",fiecare cu "mirarile" si bucuriile lui.Ce noroc ca te au ca bunica!
    Am citit si am zambit.
    Asa sunt eu ,dar in postura mamei care se joaca,invata,se bucura,citeste...alaturi de baieti,dar cateodata si de nepoti(ca matusa)
    Din clasa a VI-a au aparut si in casa noastra"tocilarele de fete!" ca termen de comparatie:).Sa vezi ca in a VIII-a intervin"baietii populari"...

    RăspundețiȘtergere
  2. Abia aştept să devin bunică, să-mi răsfăţ nepoţii! Te invidiez, să ştii! :D

    Ştiu, mai am de aşteptat, dar sunt nerăbdătoare! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. 3 nepoti, Gina?! Uite ca acum sunt de-a dreptul confuza... care dintre cei doi baieti este micul explorator? Inclin sa cred ca poznasul in pijamale. ;-) Sunt curioasa sa aflu ce s-a mai intamplat intre timp pe insula lui.
    Frumosi copii... sa-ti traiasca si sa fie sanatosi! Si, cu putin noroc, sa-si poata croi drum cat mai usor prin lumea asta nebuna!!

    RăspundețiȘtergere
  4. Foarte frumoase pozele!!!!
    Am devenit putin nostalgica privid la ele... mi-e dor de copilarie.
    Sa va traiasca nepoteii!

    RăspundețiȘtergere
  5. Angi,
    Când mă aflu printre ei , viața are dimensiuni noi- este ceva atât de diferit de restul zilelor!
    Mi-au plăcut totdeauna copiii, poate pentru asta mi-am ales meseria de profesoară.
    Nu știu dacă am fost mama cea mai bună.
    Vreau să fiu și cred că sunt o buni bună!

    RăspundețiȘtergere
  6. Arcadia,
    Toate la timpul lor!
    Nu trebuie să-i răsfeți, trebuie doar să te simtă de-a lor! Este extraordinar!

    RăspundețiȘtergere
  7. Ruxi,

    Nu știai?
    Exploratorul este Horică, cel mare- îl știi din”urme de ren”. Acum este în clasa a Vi-a, cântă la chitară și face tenis!
    Ceva mai greu cu gramatica, dar o învingem noi!!
    Mezinul este cu poveștile- le adaptează din mers.Este „problemă de familie- tatăl și unchiul lui ”au suferit „de aceeași fabuloasă „afecțiune„.
    Lumea asta nebună trebuie îmblânzită!!

    RăspundețiȘtergere
  8. Cati,

    Cred că în sufletul fiecăruia dintre noi se răsfață, nevăzut , copilul.
    De multe ori, reacțiile noastre sunt trăiri ținute acolo, în cămăruța (cea mai) tainică.
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  9. O postare de suflet, pentru copii frumoşi, pentru nepoţei care cresc încetul cu încetul şi pătrund cu zâmbetul pe buze în viaţă. Urez baftă multă chitaristului, sper ca acest insturment deosebit să fie o pasiune constantă pentru el şi să aibă rezultate cât mai frumoase de-a lungul timpului. Gânduri bune vouă, tuturor, şi zile în care să zâmbiţi permanent, într-o îmbrăţişare perpetuă.
    Să-ţi trăiască nepoţii, Gina, să fie sănătoşi. Numai bine tuturor!

    "Fericirea este în mod esenţial o stare de a merge undeva, cu toată inima, unidirecţional, fără regret sau reţinere." - William Sheldon

    RăspundețiȘtergere
  10. Of Doamne ce mari şi frumoşi sunt!
    Să le dea Dumnezeu sănătate şi ţie la fel, să-i poţi bucura mereu!

    RăspundețiȘtergere
  11. Aveam 12 ani şi soacra bunicii dinspre mama trăia; am făcut o trăsnaie ( secret ! ) … eram bănuit dar nimic sigur, până când am fost întrebat: „ Eşti autorul ? “ Nu am început să răspund că dumneaei a intervenit : „ Cum să facă aşa ceva, strănepotul învaţă carte ! “ . Bineînţeles , după regula bunului – simţ ( avea 108 ani ) a amuţit toată lumea . Nici azi nu ştie nimeni cine a făcut prostioara … aveam în intenţie să recunosc, însă a trece peste cuvântul unei asemenea vârste ar fi fost o neruşinare şi de frică să nu fac o greşeală mai mare --- am tăcut !
    Nepoţii mei sunt pentru mine Soarele în întreită imagine. Cine nu iubeşte roua cerului ?!
    Să fie numai bine !

    RăspundețiȘtergere
  12. http://aliosapopovici.wordpress.com23 februarie 2011, 20:06

    Frumosi nepoti, să vă trăiască
    Să-i cresteti mari si sănătosi
    Iar viata să vă dăruiască
    Si alti nepoti si mai frumosi !
    Eu am un singur nepotel
    Pe care-l văd odată-n an
    Căci năzdrăvanul de EMANUEL
    E-n primul rând italian .
    ( http://aliosapopovici.wordpress.com/2010/09/07/EMANUEL-iubitul-meu-nepotel-in-diferite-ipostaze ).
    Cu respect, Alioșa.

    RăspundețiȘtergere
  13. Cris,
    Ce pot spune este că-i place să cânte la chitară! Nu știu ce va fi ..
    Îmi place să-l ascult!
    Este serios și pune suflet!
    Mulțumesc frumos pentru gânduri și urări!
    Prin nepoței mi-am fixat, deja, țintele, știu ce am de făcut și-mi place!Sper să-mi ”iasă ”tot ce intenționez să fac.
    O seară bună!

    RăspundețiȘtergere
  14. Lucia!
    Știu că și tu ești bunicuță!
    Să ne trăiască nepoțeii și să aibă sănătate!

    RăspundețiȘtergere
  15. @GRIGORE ROTARU,
    Impresionantă experiență!!108 ani!!

    Creștem odată cu fiii noștri, prin nepoți ne descoperim ca-ntr-o oglindă propria copilărie.Avem în spate și în suflet experiența de-o viață.
    Și apoi, când tineri părinți eram, nu simțeam aripa necruțătoare a timpului.
    Acum dăm aripi viselor prin nepoței, îi ocrotim cu o și mai mare dragoste, îi protejăm cu mult mai mare grijă!
    Unii le lasă copiilor și nepoților averi materiale fabuloase.
    Eu aș vrea să-i învăț tot ce știu!
    Vă mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  16. Acum sunt si eu nelamurita :). Intelesesem ca ambii baieti sunt plecati din tara, dar cred ca am inteles gresit. :)

    In alta ordine de idei Gina, postul acesta mi-a luminat fata, citind cum o bunica scrie cu atata dragoste despre nepotii ei, stiu ca TOATE bunicile gandesc astfel. Foarte frumos, sa iti traiasca familia frumoasa si voi, bunici multi ani alaturi de ei.
    Cu drag.

    RăspundețiȘtergere
  17. Felicitari Gina, sa iti traiasca si sa aiba parte de zile fericite alaturi de toti cei care ii iubesc si-i rasfata!

    Bravo tie ca ai ajuns sa te bucuri si de aceasta dulce generatie de vlastare.

    RăspundețiȘtergere
  18. @Alioșa,
    Vă mulțumesc pentru dedicație!
    Mă bucur să aud așa gânduri frumoase!
    Să ne fie mereu bine, având în jur persoane dragi!

    RăspundețiȘtergere
  19. Salmi,
    Am doi fii-unul în țară, de la el am nepoțeii.
    Celălalt fiu este în Anglia,necăsătorit.
    Cred că toate bunicile sunt adevărate!
    Oricum, toți nepoțeii sunt adorați!//
    Gânduri bune!

    RăspundețiȘtergere
  20. Irina,
    Este ipostaza pe care orice femeie și-o dorește, după ce este mamă!
    Mulțumesc pentru gândurile frumoase!

    RăspundețiȘtergere
  21. Sa va traiasca! Intamplator sau nu, chiar astazi am intrat la o clasa de a 6-a, singura de altfel din liceu. M-a luat durerea de cap, din primele 5 minute. M-am obisnuit cu linistea unei ore, nu o pot percepe altfel. E greu cand profesorul nu poate sa ii stapaneasca... Mi-am focusat atentia asupra catorva mai linistiti si i-am analizat pret de cateva minute. Am avut o senzatie ciudata!

    RăspundețiȘtergere
  22. Cristina,
    Ești în perioada de practică pedagogică?
    Și s-au părut indisciplinați?
    Știi cum este? Trebuie să poți avea atenție sporită , să ai lecțiile foarte bine pregătite și să nu-i scapi din privire. Exact ce ai făcut cu câțiva.Doar că trebuie să lucrezi cu toți!
    Mult succes!

    RăspundețiȘtergere
  23. O oaza de normalitate.
    Va doresc sa va bucurati multi ani de cei dragi.

    Daurel

    RăspundețiȘtergere
  24. @Daurel,

    În preajma nepoților, poți fi copil , fără să te rușinezi!
    O zi frumoasă vă doresc!

    RăspundețiȘtergere
  25. Ce duios! Cata dragoste! Vrei sa fii, pentru o zi macar, si bunica noastra?

    RăspundețiȘtergere
  26. Cati,
    Eu îl iubesc pe Codrin, deși nu ne-am văzut.
    Așa că i-am și transmis mulți pupici!

    RăspundețiȘtergere