joi, 21 aprilie 2011

cel încet la mânie

prețuiește mai mult decât un viteaz;  cine este stăpân  pe sine prețuiește mai  mult decât cine cucerește cetăți.”
 Solii către tineret, Ellen G. White

Nu avem răgaz deloc, prea ne presează toate. 
 Uite, eu îmi încep ziua cu o poveste,  îți faci vreme  să asculți?
 Se zice că  era odată un băiat rău, atât de rău, că tatăl lui nu știa  cum să-l mai aducă pe drumul cel bun.
Într-o dimineață, i-a dat fiului  o cutie, în care  pusese multe cuie. Băiatul nu prea înțelegea  ce  ar trebui să facă.
 Privindu-l în ochi, tatăl i-a spus că,   de  fiecare dată când   își va pierde cumpătul,   să bată câte un cui în ușa dinspre  grădină..
În prima zi, treizeci și șapte de cuie au fost înfipte în ușă. Au urmat zile în care tânărul tot bătea, cu îndârjire,  piroane  în lemn.
După  un timp, ceva s-a schimbat în atitudinea lui- de la o zi la alta, numărul cuielor  bătute în ușă  a început să scadă. 
A înțeles, fără  să-i spună cineva, că  nu este  chiar imposibil  să-și controleze pornirile agresive.
Într-una  din zile, n-a mai bătut niciun cui.
Mândru, i-a spus tatălui  că în ziua respectivă  n-a mai simțit   ură și revoltă, că  a putut să se controleze,  fără să se manifeste în vreun fel .
Bătrânul l-a ascultat și, arătându-i  ușa , i-a cerut  ca în fiecare zi, în care nu-și mai iese din fire, să scoată câte un cui.
 A trecut vremea,  cuiele au dispărut, unul câte unul.
Tatăl s-a bucurat. Și când fiul aștepta laude, i-a spus:
-Te porți din ce în ce mai bine, dar,  uită-te la ușa asta, vezi câte răni are?
Niciodată nu va mai fi ca înainte.
Când faci cuiva un rău,  lași  în urmă o rană adâncă
Poți înfige, voit sau din întâmplare, un cuțit în sufletul oricui. Îl poți scoate imediat, poți să ceri iertare, totuși , rana rămâne.
Care ar fi morala?
Cuvintele pot răni la fel ca lovitura de  cuțit.

p.s. ai (fost) rănit  prin  forța cuvintelor?

34 de comentarii:

  1. Cuvintele, faptele, lovesc si dor de multe ori mai rau decat lovitura in sine. Bine ar fi daca am sti sa ne oprim la timp.

    RăspundețiȘtergere
  2. Rănile se pot vindeca , urmele rămân , mai dureroase căteodată , mai vizibile alteori dar de multe ori se pot uita .

    RăspundețiȘtergere
  3. Sarut-mana, buna dimineata, Gina!
    Intrebi daca am fost ranit prin cuvinte? O, Doamne, de cate ori! Nenorocirea e ca la astfel de jigniri, sa le spunem, eu am reactionat de fiecare data, violent.
    Nu suport, n-am suportat niciodata,sa fiu jignit! Mama, mi-ar fi spus sa intorc celalalt obraz. "Mandria merge inaintea caderii" , imi spunea ea vazindu-ma de multe ori in postura de a riposta oricarei persoane care ma "deranja". Am platit, cu varf si indesat aceasta mandrie. De fapt, eu i-as zice demnitate. S-o pastrezi ca militar, inseamna sa duci un razboi permanent de aparare a ei! Am sa postez mai tarziu, poate saptamana viitoare, o poveste despre acest subiect, prin care voi arata nenorocirile abatute asupra mea, dupa o "replica" adresata unui colonel, care m-a jignit. Eu aveam atunci gradul de locotenent-major!
    S-auzim numai de bine!

    RăspundețiȘtergere
  4. Imi amintesc povestea asemanatoare..parca de la scoala..se termina cu "-Dar gaurile?"..mi s-a intiparit bine in minte morala ei :)
    Sarbatori luminoase sa ai! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Incep cu o scuza- nu-mi mai ies diacriticele, chiar nu stiu de ce.

    RăspundețiȘtergere
  6. Cati,
    Ce fiinte ciudate suntem si noi, oamenii- citim, tocim, invatam atatea , dar, la o adica , reactionam tot cum ne-a lasat mama natura.

    De ce nu avem simtul masurii?

    RăspundețiȘtergere
  7. SoriN,
    Ce ne-am face daca n-am fi daruiti cu uitarea?
    cred ca lumea ar arata ca un vesnic camp de lupta..

    RăspundețiȘtergere
  8. fly2,
    Da, cam asta ar fi morala adevarata.
    Zile frumoase sa ai!!

    RăspundețiȘtergere
  9. Povestirea cu tâlc mi-a plăcut nespus!Cât despre întrebare,deisgur că s-a întâmplat prin cuvinte să fiu rănită și poate să rănesc la rândul meu...Eu mă întreb cum pot fi umplute acele găuri în ușă?Chiar nu există nici o cale?

    RăspundețiȘtergere
  10. O usa fara gauri, fara semne, nu poate fi decat o usa noua. Iar o usa noua, oricat de frumoasa ar fi estetic vorbind, nu are de spus nici o poveste deocamdata...
    Gaurile isi au rostul lor. Ele sunt marturia faptului ca fiul a reusit sa inteleaga si sa invete ceva despre el insusi, a reusit sa mai faca un pas inainte.
    Pentru mine, cel putin, ele nu sunt dureroase, ci sunt precum o rana din care ai scos ciobul iar apoi ai curatat-o. O plaga curata nu mai doare, urmeaza sa se vindece, iar semnul care va ramane in loc imi va aminti mereu de circumstantele in care m-am ranit(si din care, ideal ar fi, sa fi invatat ceva!).
    Mania, furia, agresivitatea... nu trebuie tinute sub control, ci constientizate si transcense. Altfel, cu cat controlul va fi mai mare, presiunea din interior va fi pe masura si, ulterior, va izbucni pe o alta parte mult mai violent.

    RăspundețiȘtergere
  11. Morala?

    Nici ca poate fi alta mai potrivita.
    BTW, ai spus-o in titlu, doamna.

    RăspundețiȘtergere
  12. @Victor,
    Suntem diferiti, de aceea, si reactionam diferit chiar fata de acelasi eveniment.
    Pentru voi , cred ca demnitatea este esenta !
    Cand copiii mei erau mici, daca se intampla sa fie afectati sufleteste de ceva sau cineva, reactionam ca o leoaica.
    Amandoi imi seamana, o fi bine, o fi rau..
    Tatal meu avea o vorba- capul plecat de sabie nu este taiat. I-am ascultat smerita multe sfaturi si indemnuri, pe acesta nu, niciodata n-am acceptat sa -mi fie lezata demnitatea.
    Cu vremea, invatam multe, schimbam cate ceva, oameni suntem, toate le purtam cu noi.
    Timpul isi pune pecetea, ne face mai intelepti, mai toleranti ..
    O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  13. Vera,
    Cred ca si fizic si sufleteste, gaurile se acopera, de la sine.
    Raman doar semnele.
    Adica experienta, care ne face mai prudenti, ne si caleste.
    Este o vorba- ceea nu te distruge te face mai puternic!

    RăspundețiȘtergere
  14. O spui atat de limpede, Ruxi!
    Usa despre care vorbim, in plan metaforic extins , ar fi lumea, in infinita ei dimensiune.
    Pe ea se tes toate- razboiae, boli, cataclisme, dar si victorii, reusite.
    Timpul duce mai departe viata. Gaurile, adanciturile, ridurile sunt semnul stradaniei!
    Da, ai dreptate- din experienta mea de diriginta stiu cat de mult gresesc parintii care isi monitorizeaza strict copiii, fara sa stie cauzele revoltei unora. Fara sa le constientizeze, ca apoi sa caute solutii.
    Frustrarile tasnesc atunci cand nimeni nu se asteapta..
    Multumesc mult!

    RăspundețiȘtergere
  15. Anonim,
    Desi autoarea se adreseaza tinerilor, teza ei - ai dreptate- ne ajuta si noua, cei care ne-am pregatit lectia vietii din mers.
    Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  16. Mulţumesc pentru această postare plină de tâlc. Am reţinut un detaliu: era vorba de uşa dinspre grădină şi mi-a plăcut ideea, bineînţeles nu e uşa din faţă, dar e un simbol spre trecerea către o lume calmă, armonioasă.
    Şi eu am fost rănită de cuvintele altora, dar cred totuşi că alte răni din viaţă sunt mult mai profunde şi uneori există cuvinte care le pot vindeca, dar mai greu.
    Mi se pare o postare potrivită cu spiritul Săptămânii Patimilor şi cu ideea iertării aproapelui, dar şi a iertării de sine. Oamenii care greşesc şi apoi se îndreaptă ar trebui să îşi găsească şi pacea sufletească, dincolo de urmele adânci din memoria lor, să astupe găurile, altfel drumul spre grădină nu se va deschide cu adevărat.
    Sărbători pline de lumină îţi doresc!

    RăspundețiȘtergere
  17. Sarbatori fericite, cu toti cei dragi!

    RăspundețiȘtergere
  18. Cristina,
    Buna si frumoasa observatie- usa separa doua lumi- cea interioara , casa, unde se intampla multe. tatal este cel care cauta si sugereaza modul prin care fiul afla calea dreapta.
    Corectia se aplica in CASA!
    Dincolo de usa dosnica, se deschide gradina- viata adevarata , in care tanarul nu putea sa plece nepregatit.

    Am ales povestea pentru noi toti.
    Raniti sau vanatori, avem, mereu, nevoie de lectii.
    Multumesc mult!
    Sarbatori frumoase!

    RăspundețiȘtergere
  19. @CEZAR,
    Mulțumesc frumos!
    Sa ne fie bine tuturor!

    RăspundețiȘtergere
  20. Poate ca nu-i momentul,dar daca vreti sa va distrati si sa vedeti ..sulite nu gluma intrati pe Infomondo militar(de la mine) . Sunt si Io pe acolo,dar acum deja mai rar si nu stiu care-s

    RăspundețiȘtergere
  21. Gina, cuvintele ranesc mai tare decat o lovitura.Am ranit si eu cu cuvinte si-mi pare rau.
    Deseori am fost ranita cu vorbe grele si am suferit, am plans.Nedreptatea si rautatea ma ranesc intotdeauna, ins am invatat sa ma apar, sa lupt.

    RăspundețiȘtergere
  22. De foarte multe ori,evident, nici nu se putea altfel, într-o asemenea conjunctură modernă. Bine, trebuie să recunosc că nici n-am întors obrazul celălalt, ci am ripostat. Cuvintele mele au durut, la rândul lor. Dar riposta este necesară atunci când vezi că unii oameni nu greşesc, ci premeditează un atac murdar la adresa ta...

    Gândurile mele bune, Gina, numai bine în toate, ţie şi cititorilor tăi.

    RăspundețiȘtergere
  23. @Cezar,
    Mulțumesc, astăzi, mâine nu prea am timp, dar găsesc eu!
    p.s. sper să nu fiu martora vreunui duel adevărat!
    O zi bună!

    RăspundețiȘtergere
  24. Gabi,
    Așa este- trecem prin toate, primim, ripostăm , altfel n-am fi oameni.
    Cred că important este să învățăm din fiecare întâmplare, eu așa îmi tot propun..
    O zi bună îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  25. Cris,
    Cred că ne călim în schimbul ăsta de situații. Bine ar fi dacă n-ar exista răniri cu urmări dezastruoase, pentru că , uite, chiar sunt.
    Cine să poată duce lumea în același mod de abordare a situațiilor? Nimeni.
    Fiecare este , până la urmă, responsabilul propriilor fapte.
    O zi bună!

    RăspundețiȘtergere
  26. Unii se complac in situatia de-a fi porcaiti, insultati; citesc comentarii la articolele lui CTP, Hera, Plesu...;
    cred ca au stofa de politicieni !

    RăspundețiȘtergere
  27. Sarut-mana, bine te-am gasit Gina!
    Spuneai ca-ti seamana baietii. (Sa-ti traiasca sanatosi in pace, fericire si armonie!)Eu iti spun ca si copiii mei imi seamana si fizic si ca atitudine. Educatia pe care au primit-o, dar si ceva din gena lor, cred, ii fac sa-mi semene!
    Nu stiu daca pentru timpurile pe care le traim este bine sau rau!
    Oricum , indiferent de consecinte, ii voi incuraja mereu sa ramana demni. Sper ca odata, poate intr-o suta, poate intr-o mie de ani, sa dispara din gena umana, rautatea si prostia! Daca aceste doua tare n-ar exista,n-ar mai fi in lume "boli" care deriva din aceestea (hotia, mitocania, ingamfarea, aroganta, invidia, etc).
    Sa speram ca va fi mai bine!
    Daca nu ne mai "vedem" pana la Paste, iti urez tie, celor dragi si prietenilor tai virtuali, sa aveti SARBATORI PASCALE FERICITE, IN LUMINA INVIERII MANTUITORULUI!
    S-auzim numai de bine!

    RăspundețiȘtergere
  28. @Daurel,
    „S-a întors mașina lumii„..
    chiar și Hera?

    RăspundețiȘtergere
  29. E o poveste care apare in cartea mea de Lb.si lit.romana de cls a IV,iar dupa ce e citita,ramane o liniste aparte in clasa.Copiii pot medita la aceasta poveste,iar in ochii lor vad cateodata "umbre".Ecoul unor cuvinte se strecoara in sufletele lor.
    Auzind aceasta poveste cat mai des,poate ar creste fara sa bata cuie,fara sa lase urme.
    Dar oare altii stiu povestea?

    RăspundețiȘtergere
  30. foarte pilduitoare şi binevenită în zilele acestea ale Patimilor.

    Gina, eşti nemaipomenită!

    îţi doresc să ai zile minunate, inspirate şi fără mânie!

    o îmbrăţişare!

    Ottilia

    RăspundețiȘtergere
  31. Victor,
    Cine mai știe cum va arăta în viitor lumea?
    Perfecțiunea nu ne aparține, așa că, probabil, binele și răul vor coexista totdeauna, fără a se exclude. O veșnică luptă, prin care lumea își duce cursul.
    Stă în puterea fiecăruia să aleagă, există liberul arbitru..
    Îți mulțumesc pentru urări!
    Să ai Paște fericit împreună cu toți cei iubiți!

    RăspundețiȘtergere
  32. Angi,
    Cred că este un câștig dacă o asemenea poveste se citește și se răstălmăcește cu micuții. Mesajul este complex! Dacă îl pătrund învață să se autoevalueze, învață legile echilibrului.
    O zi bună îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  33. Ottilia,
    Recunosc că n-am ales povestea întâmplător, nu vezi cât de mult se complică viața!
    Mă gândesc și eu, ca tot omul interesat de ”un pic mai bine„ ce am putea face să mai reducem din forța răului.

    p.s. Mânioasă nu prea sunt, poate doar, din când în când dezamăgită, am, totuși, rezerve de optimism( moderat).
    O zi bună și frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  34. It is not my first time to pay a quick visit this site, i am
    visiting this site dailly and take pleasant facts from here every
    day.
    Also see my website: european soccer transfer news

    RăspundețiȘtergere