luni, 23 mai 2011

laolată- fiecare în lumea lumea lui

Dincolo de câmp, orașul își arată  coamele blocurilor.
Și partea rămasă din combinat. 
Lăsate în voia lor, gândurile își iau lumea în cap , vezi, suntem norocoși, putem zbura! într-o clipă depășim  zeci, sute, poate chiar mii de kilometri.
La radio, emisiunea ce te deranjează?
Lumea se plânge- salarii mici, răsturnarea valorilor, mitocănia, gunoi peste tot, unghii lungi aruncă  din mașini luxoase resturi de țigări, cutii goale,  înșelăciune la tot pasul..
Lumea își spune oful, ca și cum  chiar i-ar păsa, cu adevărat , cuiva.
Ca și cum ce spune fiecare se notează undeva. //
Nu-mi amintesc să fi fost o zi anume, un moment special, când  cineva să-mi  fi spus-uite, vezi cum se face lucrul ăsta? 
Sau-  mătură casa, pentru că, altfel, ne înghit microbii...
 Am crescut muncind, fără să mi se pară că asta ar fi o corvoadă.
Nu mi-am pus niciodată problema,  că părinții m-ar exploata, dându-mi responsabilități.
Curtea era mare- puțină iarbă, pomi, frunze..
Odată, când  s-au întors părinții , puțin înainte de apusul soarelui, să tot fi avut eu  vreo opt ani, adormisem pe prispa bucătăriei. Alături, motanul dormea și el pe  mătura  căzută.//
Deunăzi, am deschis televizorul, afară ploua cu găleata. 
Pe un post, o zdrahoană- fostă tuciurie, devenită blondă- sandale verzi înalte, cu mărgele și ștrasuri, pedichiură impecabilă, îl bălăcărea pe  regele manelelor- tatăl multor copii cu tot atâtea mame, că nu-i oferă  suficienți bani – socoteala se făcea în euro- să-și ducă odrasla comună la o grădiniță particulară, unde merită- limba engleză, pian, gimnastică, copii aduși cu mașini luxoase, șoferi,   bone și căței de rasă...
Cât despre insultele care cădeau  în ritmul furtunii, fosta iubită a celui mai jinduit  cântăreț de manele , ea, blonda  cu rochie verde , gata să plesnească peste trupul  strâns în șnururi și mărgele, avea scuze- lasă, lasă, că se-njură ei, românii,  cu firme și avioane,  mai ceva ca noi, țiganii..//
Îmi vin în minte niște  scene dintr-o carte a Renatei Mohrmann,  despre inegalabila Ingrid Bergman-o ființă puternică, disciplinată, o mamă care a făcut greșeli grave, o femeie îndrăgostită și trădată de fiecare dată.
M-au  impresionat lucrurile simple din viata ei, ținea enorm la ele, freca podelele, făcându-le să strălucească, pentru că iubea să se vadă prezența ei   în cuibul iubit, gătea, cosea, luând-o mereu de la capăt.  
Mai în glumă, mai în serios, le sugera fiicelor sale  să nu iasă niciodată dintr-o cameră fără a lua ceva, orice lucru rătăcit- mereu este un lucru de pus la locul lui.
Când ea însăși s-a îmbolnăvit,  nu voia să împovăreze pe nimeni..//
Același soare ne dă lumină tuturor.
Nu din aceeași direcție..//
Dincolo de câmp lumea își duce veacul.
Cu toate ale ei.
p.s. tu cum zici?

18 comentarii:

  1. eu zic ca aceasta distinsa doamna Gina, care zice bine aici ce zice , vorbeste despre o lume care apune . Se ridica generatia rochiilor verzi cu pantofi scalambaiati care nu stiu sa faca o mamaliga fiarta bine .( Cand aveam 16 ani deja umpleam camara cu conserve ca mama era anchilozata de spate , si in timpul liber tricotam bluzite la colege ).....dar asta e deja TRECUT ,

    RăspundețiȘtergere
  2. Cum zic?Păi eu zic,dragă doamnă,că aveți un ochi ca o prismă care reușeste să vadă în toate părțile și filtrează prin această prismă,cu inteligență toate lucrușoarele ce se întâmplă...Iar eu nu pot decât să fac o plecăciune.

    RăspundețiȘtergere
  3. Sărut mâna Gina !
    Mă întreb câţi din copii noştri vor mai avea astfel de amintiri ? O altă lume un alt înţeles !
    Deasemenea şi eu în faţa a ce ai scris aici Mă înclin !

    RăspundețiȘtergere
  4. Alm,
    Te contrazic!
    Eu cred că lumea rămâne lume, doar oamenii sunt alții, alte deprinderi, alte atitudini.
    Sau -lumea tratează aceleași probleme altfel.
    Totdeauna vor fi femei iubitoare,harnice, stăpâne pe soarta lor, dar și altfel de femei !
    Cred că binele și răul vor continua să coexiste!părerea mea..
    Mulțumesc frumos pentru gânduri!

    RăspundețiȘtergere
  5. Vera,
    Aș vrea eu să fi avut calități paranormale!
    p.s
    lumea se vede mereu altfel!
    O seară frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  6. @Sorin,
    Da, ai dreptate, prezentul copiilor acestui secol se consumă în fața computerului.
    Lipsesc trăirile..
    Mulțumesc pentru gândurile frumoase!

    RăspundețiȘtergere
  7. Am ajuns la rochia verde cu mărgele pentru că pruncii cresc astăzi cu alte valori, cu alte aspiraţii. Băieţii vor să devină fotbalişti, fetele modele. A spăla podele e inacceptabil.

    S-a schimbat viziunea noastră asupra lumii şi lucrurilor.

    RăspundețiȘtergere
  8. Bună seara, Gina!
    "Când ea însăși s-a îmbolnăvit, nu voia să împovăreze pe nimeni..//
    Același soare ne dă lumină tuturor.
    Nu din aceeași direcție..//
    Dincolo de câmp lumea își duce veacul.
    Cu toate ale ei."

    Sunt puţine de spus după aceste ale tale. Ai strâns un adevăr dureros în patru cuvinte - "nu din aceeaşi direcţie". Or cât de mult înseamnă asta!

    RăspundețiȘtergere
  9. eu spun că niciodată nu m-am dat înapoi de la muncă, niciodată nu am stat cu mâinile în sân văzând cum alţii muncesc.
    şi, că dacă am fi toţi harnici şi viaţa noastră ar fi mai sănătoasă, mai armonioasă...
    este o temă profundă pe care se mai poate discuta...

    o seară bună!

    RăspundețiȘtergere
  10. Arcadia,
    Totdeauna vor fi lucruri de făcut, podelele se vor murdări, cămășile nu se pot îmbrăca necălcate.
    Viața a demonstrat că bogăția este trecătoare..vine o vreme, când nevoia ajunge regină în viața oricărui fost bogătaș.Părerea mea!

    RăspundețiȘtergere
  11. Cris,
    Soarele răsare totdeauna din același loc și apune tot după același număr de ore.
    Depinde pe unde se află fiecare..

    RăspundețiȘtergere
  12. Ottilia,
    Sunt convinsă de același lucru, despre care vorbești!
    Chestiunea este - câți(mai) muncesc??

    Seară frumoasă, draga mea!!

    RăspundețiȘtergere
  13. De asemenea și dvs o seară de neuitat!Eu am scris despre a mea...

    RăspundețiȘtergere
  14. Eu mai sper sa-mi gasesc o munca banoasa si placuta ...
    Blogareala este placuta,insa cam intarzie remunerarea...

    RăspundețiȘtergere
  15. Draga Gina:

    Totul e in flux, noi insine, generatii oranduite una dupa alta, fiecare cu ale ei.
    Cred ca e bine sa ne uitam in spate ca sa fim pregatiti (un fel de a zice) pentru ce e "in fata".

    Chiar, ce crezi ca e in fata?

    Numai bine.

    RăspundețiȘtergere
  16. Vera,
    Cred că multe seri ne seamănă, puține par a fi rupte de altundeva..

    RăspundețiȘtergere
  17. @Daurel,
    Dacă este să rămânem, vorba poetului, „ce -am fost„, există și activități neremunerate.
    Răsplătite cu gânduri bune!

    RăspundețiȘtergere
  18. Irina,
    Și eu spun că toate curg, mereu , într-un sens, o repetare de lumi, fiecare cu propriile-i sensuri.
    Ce este în spate , știm.
    Ce va fi?
    Cine știe?
    De ce am ști?
    Nu avem dreptul să știrbim corola de minuni a lumii..
    O zi frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere