marți, 21 iunie 2011

dacă părinții tăi

 n-au avut niciun copil, există șansa ca nici tu  să nu ai..//
La o ședință cu părinții, un tip tuciuriu, halat verde, burtos, fugise de la serviciu.
Se așază în ultima bancă, ascultă, fiul lui are note mici, el își rupe o unghie, n-o scapă nici pe a doua.
-Grea meseria de părinte, doamna dirigintă, nicio facultate nu te pregătește pentru ea..//
Era trecut de miezul nopții. Nu-l putem liniști- cum de sunt mai mult de șaizeci de copii din școală, cu medie mai mare decât a lui?
Să mai repetăm schița, ba nu, basmul, ce zici de pastel?
Astea-s vorbele mamei. 
Absolventă a Universității de matematică, prosperă femeie de afaceri. 
Se întâlnește cu cei doi copii, seara. Sau sâmbăta, când se poate.
O rudă apropiată zice că, de fapt, copilul voia să doarmă, a doua zi era primul mare examen din viața lui..cine să aleagă?
Examenul a mers bine, noaptea a reușit să pună pleoapă peste pleoapă câteva ore.
S-a concentrat, hai că n-a fost chiar greu , basmul, știți că mi-ați dat și dumneavoastră lucrare, am făcut bine1
Vineri se afișează rezultatele!
Doamna- mamă trece prin toate stările- de la bucurie la deznădejde. El , de! viitor bărbat, le duce pe toate. //
O prietenă bună mi-a trimis un material.
L-am citit cu atenție. Poate, zic eu, n-ar fi rău să-l vedeți.
Fără grabă!
Vine vacanța!
Scrisoare către părinți
Părinți din lumea întreagă , nu uitati sa fiti parinti!
Intrupati in fiecare clipa definitia si insemnatatea omeneasca a cuvantului "parinte" - inglobati dragostea, grija, iubirea, atentia si bucuria in cresterea copilului vostru. Din aceste valori infloreste copilul tau, din ele se hraneste si isi extrage seva necesara pentru a deveni un matur responsabil si capabil.
W. Livingston Larned, autor american, a conceput, intr-un moment de sinceritate, o scrisoare numita "Tata uita", care evoca cele mai pure si sincere sentimente ale unui tata fata de propriul fiu. 
Este un moment de reflectie si de "martusire a greselilor spre iertarea pacatelor... de parinte!" Reprezinta o constientizare a greselilor de abordare in cresterea copilului, un indreptar util si practic pentru toti parintii care inca nu isi dau seama ca nu copilul este cauza tuturor problemelor lor.

Traim vremuri in care copilul este o copie miniaturala a unui adult: nu are voie sa greseasca, trebuie sa studieze pe rupte, sa fie responsabil, sa munceasca pentru a obtine si sa-si dezvolte cat mai multe abilitati pentru a reusi in viata. In plus, este criticat, judecat si condamnat pentru comportamentele sale nepotrivite de multe ori in stil barbar sau care lasa de dorit. Nu ajuta cu nimic sa ii spui "ai aruncat cu jucaria in mine, acum iei bataie". Fii un indrumar pentru copilul tau, lasandu-l sa se caleasca atat fizic, cat si emotional, indreata-i pasii cand sta sa pice in gol si nu in ultimul rand, iubeste-l orice ar face.

Nu uita sa ii spui si sa ii demonstrezi mereu asta si sa il lasi sa se bucure de copilarie. 
Incearca sa iti intelegi pruncul in loc sa il acuzi, pedepsesti sau certi, poate e timpul sa il incurajezi si lauzi mai mult in loc sa il critici si sa il inveti in loc sa il judeci ca nu stie - fii mana lui dreapta in incercarea de a-si "scrie" copilaria.
Fii pentru el, asa cum spune autorul nostru, un prieten de nadejde atunci cand are nevoie de tine, sufera alaturi de el si fii un parinte adevarat. Nu il trata ca pe un adult si nu iti varsa nervii pe el, atunci cand seful ti-a anuntat reducerea de salariu. Nu are nicio vina.

Vorba lui Larned "Nu e decat un pusti - un baietel si nimic mai mult". Musca-ti limba inainte de a tipa, cum indruma autorul, si inceteaza sa il mai tratezi pe ca pe un obiect creat si manipulat de tine. Nu merge niciodata pe premisa "eu te-am facut, eu te omor" si nu incerca sa iti impui punctele de vedere in alegerile lui. Lasa-l sa greseasca, cine nu o face? Lasa-l sa fure mai mult timp pe terenul de joaca, chiar daca pe tine te asteapta un maldar de vase si masina de spalat rufe plina.

Lasa copilaria sa se desfasoare in toate formele ei!

Nu cele 5 cursuri la care il inscrii, 3 meditatori, o bona si multiplele palme verbale sau fizice cu scop disciplinar iti transforma in timp copilul intr-un adult puternic, sanatos, fericit si de succes. Nu daca il trimiti in Elvetia sau SUA sa invete il vei forma.

Ofera-i dragoste si dedica-i timp si oportunitati si vei "coace" cel mai frumos, capabil si reusit produs al vietii tale!

Cearta-l parinteste atunci cand merita, iar cand o faci, marturiseste-i dragostea. Educa-l pastrand mereu in manecuta cartea dragostei, a intelegerii si a cuvintelor potrivite!

"Tata uita" - W. Livingston Larned


"Asculta-ma fiule: iti vorbesc in timp ce dormi, cu o manuta pe obraz si cu buclele tale blonde si umede adunate pe fruntea plina de sudoare. M-am strecurat singur in camera ta. Acum doar cateva minute, pe cand citeam ziarul in biblioteca, am fost inabusit de remuscari.

Am venit langa patul tau cu un profund sentiment al vinei. Iata la ce ma gandeam, fiule: am fost mereu suparat pe tine, te-am certat pe cand te imbracai pentru scoala pentru ca te-ai sters prea repede cu prosopul pe fata. Te-am condamnat pentru ca nu ti-ai curatat pantofii. Am strigat nervos la tine pentru ca ai aruncat pe jos cateva din lucrurile tale. Te-am considerat vinovat si la micul dejun. Varsai bautura,infulecai mancarea, iti puneai coatele pe masa. Iti ungeai painea cu prea mult unt.

Si cand te-ai dus la joaca si eu am plecat la slujba, te-ai intors, mi-ai facut cu mana si mi-ai spus: "Pa, tati!", iar eu m-am incruntat si ti-am raspuns: "Indreapta-ti umerii!". Apoi a reinceput totul in aceeasi dupa-amiaza. Intorcandu-ma de la serviciu, te-am spionat; stateai in genunchi si te jucai cu bilutele. Sosetele iti erau gaurite. Te-am umilit in fata prietenilor tai aducandu-te acasa cu forta. Sosetele costau bani - si daca ar fi trebuit sa le cumperi, ai fi fost mai atent! Inchipuie-ti, fiule, asa se poarta un tata! Iti amintesti, mai tarziu, cum eu citeam in biblioteca, iar tu ai intrat tiptil, cu o umbra de durere in priviri? Cand mi-am ridicat ochii din hartie, enervat din cauza intreruperii, ai sovait in pragul usii. "Ce vrei?", m-am rastit. N-ai spus nimic, dar ai venit in fuga si te-ai aruncat in bratele mele si m-ai sarutat, cu manutele mici incolacite in jurul gatului meu cu atata dragoste, pe care Dumnezeu insusi ti-a daruit-o si pe care nici nepasarea n-o putea ucide. Si apoi ai plecat tropaind usor pe scari.

Ei bine, fiule, cateva clipe mai tarziu, hartia mi-a alunecat din maini si am fost patruns de o groaza cumplita. Ce facuse din mine obiceiul? Prostul obicei de a cauta nod in papura, de a certa - asta era rasplata pe care o primeai fiindca erai baiat. Nu ca nu te iubeam, dar ceream prea multe de la anii tai fragezi. Imi stabilisem drept criteriu propria-mi varsta. Si era atata bunatate, frumusete si adevar in sufletul tau.

Micuta ta inima era la fel de desarvarsita ca zorii ce invaluie triumfator dealurile domoale. Toate astea se adunasera in impulsul tau de moment de a te naspusti sa ma saruti si sa-mi urezi noapte buna. Nimic altceva nu conteaza in aceasta seara. Am venit la capataiul tau pe intuneric si am ingenuncheat acolo, rusinat! E o ispasire palida, stiu ca n-ai intelege toate acestea daca ti le-as spune cand esti treaz.
Dar maine o sa fiu un tatic adevarat! O sa-ti fiu prieten de nadejde, voi suferi cot la cot cu tine si voi rade cand razi si tu. O sa-mi musc limba inainte sa te cert. O sa repet mereu, ca intr-un ritual: "Nu e decat un pusti - un baietel si nimic mai mult" Mi-e teama ca te-am tratat ca pe un barbat. 
Si totusi, fiule, acum ca te vad ghemuit si ostenit in patutul tau de copil, imi dau seama ca nu esti decat un copilas. Pana mai ieri te purta mama in brate si iti odihneai capsorul pe umarul ei. 
Ti-am cerut prea mult, mult prea mult."

p.s. ai ajuns aici? ce spui? 

24 de comentarii:

  1. părinţii trebuie să fie cei mai devotaţi prieteni ai copiilor - lucru ce presupune mult mai mult decât statutul de părinte.
    este o temă care merită dezbătută pe larg.

    succes tuturor părinţilor!

    RăspundețiȘtergere
  2. Doamne ,cata dreptate e in vorba: "meseria cea mai grea e cea de parinte!"
    uni am simtit pentru prima data in viata mea un sentiment aparte,un fel de emotie nemaintalnia pana acum.Era primul examen in calitate de parinte.Prin cate examene am trecut pana acum nu amm avut acest gen de emotie.Dimineata,pe masina,in drum spre scoala,incercam sa nu fiu stresanta,dar totusi ii mai spuneam ultimele "dadaciri",la care Tudor cu vocea calma imi spunea:"Bine ,mami,ca doar nu sunt asa de mic sa nu stiu !"Avea dreptate.E chiar mare.
    Dupa ce a iesit din sala de examen,l-am vazut pe geam,cum mi-a facut semn cu mana,iar pe fata avea un zambet larg.A fost bine.Am rasuflat usurata,desi timp de doua ore,acolo in curtea liceului,am stat si m-am gandit ca asa si trebuie sa fie...BINE.
    Maine ne mai asteapta o zi mare.Sper sa fie tot bine :),sa-i vad zambetul larg si semnul cu mana care sa ma linisteasca.
    Stau sa ma gandesc,Gina,ca mai am exact patru ani in care o sa-l am aproape.Apoi va pleca pe drumul sau.O sa-mi fie tare dor de asemenea emotii!

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu cunosteam aceasta scrisoare, insa este impresionanta tocmai pentru ca vorbeste despre dificutatea de a pastra echilibrul intre ceea ce iti doresti pentru copilul tau si ceea ce el chiar poate sa realizeze.

    RăspundețiȘtergere
  4. Parintii sunt cei care dispera de la prima lacrima si pana la 41 de grade Celsius, de la primul dinte si primul a, pana la primul cuvant si pana la ultima lor suflare ca parinti. Dragostea asta, nu trebuie sa o spun, fiindca am constatat, o stiti, o traiesti toata viata, indiferent de varsta!

    RăspundețiȘtergere
  5. Deocamdată, nu am avut copii. Însă - ascultaţi-l pe Lisandru - nu este timpul pierdut. Şi atunci voi face tot posibilul să fiu chiar cel mai bun prieten al copilului meu, nu numai tată. Mai ales că el va veni, totuşi, la o vârstă la care unii prieteni de-ai mei, de aceeaşi vârstă, se pregătesc să devină socri. Aşa este viaţa, eu am aşteptat-o pe Geanina...
    Voi spune că am citit cu interes mare.
    Gânduri bune, Gina!

    RăspundețiȘtergere
  6. Lipsa unei realiste cunoaşteri a propriului copil, a unei reale comunicări duc, de cele mai multe ori la astfel de ...neajunsuri, atât în realizarea datoriei de părinte, cât şi în dezvoltarea firească a copilului. Realizarea unui compromis bine dirijat, matur şi echilibrat, liber şi de comun acord consimţit, ar rezolva, în mare parte, problema.
    Părintele nu uită numai că al său copil nu e decât un pui de om, ci şi faptul că nu este el, părintele, visând să se realizeze pe sine prin intermediul copilului...
    De ani buni sunt "părinte" pentru atâţia copii, încât mi-e dooor să fiu copil! şi propru-mi părinte.

    PS: facem ce facem noi două şi ne tot "atingem" la teme. Vreau va-can-ţă!!!

    RăspundețiȘtergere
  7. Ottilia,
    Nu știu de ce, dar mi-a venit în minte o întrebare-câți părinți sunt în stare să-ți primească copiii eșuați?

    RăspundețiȘtergere
  8. Angi,
    Te văd, te înțeleg, asta este mama!O să-ți povestesc ceva- când fiul cel mare a susținut examenul de admitere în colegiu, a plouat mult.
    Începuseră să iasă, eu așteptam . M-am cocoțat pe gard, sub umbrelă. Un vecin, tatăl colegei fiului meu , m-a văzut- dați-vă jos, băiatul a ieșit demult. Este pe stradă..
    A trecut mult de atunci, peste doi ani, el va sta pe la porțile colegiului.
    Așa este viața! Trebuie să-i învățăm că ea este diversă. Asta este lupta!
    Mult succes vă doresc!

    RăspundețiȘtergere
  9. Kid,
    Nu te-am mai văzut demult!!
    Știi ceva? aș începe cu ceea ce își dorește el- tu vrei ca lui să-i fie foarte bine!
    seară bună!

    RăspundețiȘtergere
  10. Ionelmuscalu,
    Știu o vorbă- două categorii de ființe dorm în picioare- caii și părinții copiilor sub un an!
    Îți amintești, da?

    RăspundețiȘtergere
  11. Cris,
    Mi-ai adus cea mai frumoasă veste!
    Să fie într-un ceas bun!!
    Să fiți fericiți!

    RăspundețiȘtergere
  12. Danielle,
    Îi poți sfătui, poți încerca să corijezi, îi poți îndruma, nu te poți transpune în locul lor.
    Copiii au propria lor viață, pe care o trăiesc cum decid ei.
    Și mai trebuie, zic , ceva- să-i înveți să te iubească, altfel relația este o luptă pierdută..
    Vine vacanța!!

    RăspundețiȘtergere
  13. Servus Gina:
    Cred ca datoria de parinte e cea mai importanta in viata...vine inainte de orice alta datorie fata de noi insine...dar fireste...nimic nou aici!


    :o)...

    Cu drag.

    irina

    RăspundețiȘtergere
  14. Mă gândesc la mama mea şi la bunica mea, mă gândesc la mine ca mamă, mă gândesc la atâţia părinţi pe care i-am cunoscut în cariera mea de dascăl... Ne limităm prea adesea la nivelul verbal (ce îi spunem copilului, cum îi spunem copilului), ori la nivelul gesturilor faţă de copil ( să nu îl lovim, să îl îmbrăţişăm).
    Rareori spune câte cineva că noi înşine trebuie să ne purtăm exemplar în viaţă, ca să fim o lecţie vie pentru copil. Dacă îi spunem "nu chiuli" şi noi lipsim de la slujbă fiindcă nu am avut chef de muncă într-o zi, dacă îi spunem "nu fuma,nu bea, nu înjura", iar noi le facem pe toate astea, nu va învăţa decât să fie un ipocrit...

    RăspundețiȘtergere
  15. Sarut mana, Gina! Postarea aceasta mi-a adus aminte de atitudinea mea, ca parinte, fata de copiii mei. Nu stiu de ce, n-am putut niciodata sa le spun cat de mult ii iubesc. Credeam ca trebuie sa simta asta, din ceea ce faceam pentru ei, clipa de clipa. Si totusi, odata, undeva in timpul unei vacante petrecute impreuna, in pauza unui joc de fotbal improvizat, fetita mea, ajunsa atunci la varsta de 10 ani, m-a intrebat cat de mult ii iubesc eu pe ei. Adica pe ea si pe fratele ei. Am ramas surprins. Credeam ca o asemenea intrebare nu-si are rostul. Dar daca mi-a fost adresata, insemna ca are unele dubii, nu? I-am chemat pe amandoi si le-am raspuns ca, in mod normal, o asemenea intrebare n-ar trebui pusa pentru ca, parintii trebuie sa-si iubeasca neconditionat copiii. Alfel, de ce si i-ar mai dori? Apoi, ca sa inteleaga ei la varsta de atunci cam ce voiam eu sa le spun, am facut precizarea ca, pentru a putea aprecia cat de mult ii iubesc, sa-si imagineze ca, daca Dumnezeu mi-ar cere sa aleg intre viata mea si viata lor, nu as avea nicio clipa de ezitare sa-i spun ca viata mea nu ar avea niciun rost fara ei. Le-am spus-o sincer, fara ezitare, ca sa inteleaga ca un asemenea raspuns nu poate fi dat "in gluma"! De atunci, aceasta intrebare nu mi-a mai fost pusa niciodata. Cred ca atunci s-au lamurit. Concluzia? Daca iti doresti copii, ai gija de ei toata viata! IUBESTE-I NECONDITIONAT!

    RăspundețiȘtergere
  16. Irina,
    Dacă am presupune că toți copiii se nasc din dragoste, lumea ar deveni un fel de paradis terestru.Noi toți am fi fericiți laolaltă.
    Din nefericire pentru mulți, lucrurile nu stau așa..sau , și dacă se nasc copiii din dragoste , iar cei care i-au adus pe lume nu sunt pregătiți să devină părinți sau nu știu să -și asume tot ce derivă de aici, se complică totul.
    Copiii cresc..dar viața capătă peste tot chipul ei amputări.
    Este o temă, cred, pe care nimeni nu poate s=o lămurească. Sau să o rezolve perfect.
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  17. Zine,
    M-aș opri la ipocrizie..am cunoscut atâția părinți..cu mulți dintre ei sunt prietenă și astăzi. Sunt și câțiva care mă ocolesc.
    Unii erau recunoscuți ca oameni răi, , prin atitudine, comportament cu lumea și cu familia, dar voiau copii perfecți.
    Eu ajung totdeauna cam de unde plec în problema asta- meseria de părinte este cea mai frumoasă, dar și cea mai grea!
    O zi bună îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  18. @Victor,
    Îmi amintesc o vorbă, nu știu cine a rostit-o- pe copil să-l săruți doar în somn. Mă intrigă..de ce așa?
    Cred că oeicui, copilului în special, îi face bine să-i declari iubire.
    O singură discuție nu este suficientă, după părerea mea.Și mai știu ceva- copiii rămân toată viața copii, așa că au nevoie de iubirea noastră necondiționată, singura și adevărata iubire.
    Și ar mai fi ceva- dacă nu-i spui copilului iubirea, într-o zi, cred, s-ar putea să nu -i mai fie prea aproape de suflet.
    Gândește-te la copilul din sufletul tău, nu-i așa că tânjește după mângâierile părintești?
    Eu așa simt de multe ori..
    O zi frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  19. @INCERTITUDINI:
    Este foarte adevarat ca am tot mai putin timp. Programul este tot mai incarcat, mai ales ca pregatim o surpriza pentru toti prietenii din blogosfera. Daca ne ajuta Dumnezeu, o sa organizam o tabara de blogging in Vama Veche si o alta la Ibanesti, in judetul Mures.
    Poate ca atunci o sa avem un progam putin mai tihnit...

    RăspundețiȘtergere
  20. Kid,
    Ca de obicei, mă uimești!!
    Mult succes vă doresc!

    RăspundețiȘtergere
  21. Sper ca nu o sa vi se para o mare indrazneala daca am sa va rog sa ne dati o mana de ajutor la promovarea evenimentelor noastre. Am reusit sa mobilizam un numar destul de mare de entuziasti (bloggeri) dispusi sa puna umarul.

    Suntem precum David in fata lui Goliat, dar stim ca o sa reusim. Cu Dumnezeu inainte!

    RăspundețiȘtergere
  22. Kid,
    Sigur că da! Cu mare plăcere!
    Doar să-mi dai detaliile!

    RăspundețiȘtergere
  23. @Daurel,
    Toată viața rămânem părinți, chiar dacă, deseori, ajutorul ne este refuzat..
    Mie îmi place meseria de părinte! Chiar și cea de buni!!

    RăspundețiȘtergere