miercuri, 8 iunie 2011

în fânul de curând cosit..

Miercurea ( târzie) fără cuvinte; Carmen are o rețetă specială

43 de comentarii:

  1. 1100 euro/luna primeste un cosas in Austria; cu motocositoare...

    RăspundețiȘtergere
  2. Mirosul fanului, vara fanului, vacanta, atunci cand vara e atat e vara, ca permite fanului sa stea linistit la soare si sa respire mireasma!

    RăspundețiȘtergere
  3. ce mult mi-am dorit sa stau si eu in fan :)

    RăspundețiȘtergere
  4. unul din farmecele verii- iarba cosita si mirosul ei.
    O zi deosebita!

    RăspundețiȘtergere
  5. A fost cândva în viaţa mea o vreme când mâ îmbătam cu mireasma fânului, lucernei sau trifoiului proaspăt cosite.

    RăspundețiȘtergere
  6. miroase a vacanţă! (pentru unii... :) )

    un tablou care pare că se deteriorează în timp!

    o zi frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  7. Frumos tablou ...de poveste ...când eram copil am avut şansa să merg în vârful fânului cosit într-o căruţă ...este ceva ce nu uiţi niciodată şi de câte ori vezi o mână deiarbă taiată îţi vine simţi în aer acea mireasmă ...trebuie pastrate cu sfinţenie aceste amintiri căci ele vor dispărea si nu le vom mai şti !!

    RăspundețiȘtergere
  8. @Daurel,
    La noi trebuie să-l duci acasă ( gratis)celui care nu are, altfel crește cât casa.
    Diferență de opțiuni..

    RăspundețiȘtergere
  9. Mirela, vara asta are prea mult fân..

    RăspundețiȘtergere
  10. @pandhora,
    cel din imagine nu-mi aparține, dar ești invitata mea!!

    RăspundețiȘtergere
  11. @Sophie,
    Condiția este să fie „ridicat„ la timp.

    RăspundețiȘtergere
  12. @abbilbal,
    Nu cred că era chiar rău, așa-i?

    RăspundețiȘtergere
  13. @Cristina,
    N-am avut curajul de a mă cocoța ..
    Poza de față este făcută sâmbătă, în timp ce eram la pescuit..adică de jos în sus!

    RăspundețiȘtergere
  14. @Ottilia,
    Să știi că la doi pași de București , cositul este o activitate „în floare„!

    RăspundețiȘtergere
  15. @SoriN,
    Cred că trebuie să fie ceva extraordinar- miros îmbătător , lumea văzută de sus!!

    RăspundețiȘtergere
  16. @ Gina,
    E vremea fânului cosit
    Miroase-a vară inflorită
    Si-auzi un greier procosit
    Ce cânt-o melodie indrăgită.

    Greierasul jucăus
    Toată ziua cântă
    Nu la scripcă sau arcus
    Nici la coasa frântă.

    Are el ceva in glas
    Ceva ce vrăjeste
    Te imbie la taifas
    De te simti regeste.

    Imi aduc aminte cu mare plăcere de mirosul fânului proaspăt cosit de bunul meu tată si de clipele de bucurie ce le trăiam când, aproape pe furis băgam câte o mână de iarbă de un verde crud in gura blânzilor boi ce asteptau răbdători legati de oistea cărutei ca tata să le dea ratia cuvenită . Dar, cea mai mare plăcere o simteam când, cocotat in vârful fânului asezat in cărută, mă lăsam legănat de unduirea intr-o parte sau alta a fânului din cărută in timp ce ne intorceam spre casă trecând pe ulita satului unde pustanii de seama mea mă priveau parcă invidiosi pe statutul meu .
    Frumoase vremuri pe-atunci ! Acum fânul cosit nu mai poate sta linistit la soare si să respire mireasma florilor sau să audă greierasul cum cântă ! Acum, pe criza asta, se fură tot : de la cabluri electrice de CF la fânul proaspăt cosit !Văd uneori, dis-de-dimineata, câte-o cărută trasă de un singur cal mânat de o fată tuciurie ce se uită speriată in dreapta si in stânga ( nu din cauza indicatoarelor de circulatie ) de parcă ar fi urmărită de cineva ........sau poate chiar de stafia proprietarului fânului furat....O, tempora !
    O, mores !
    Cu respect, Alioșa.

    RăspundețiȘtergere
  17. Ooo, ce idee avuşi cu fânul...! Dacă aş începe să scriu, aici, ce amintiri am eu, de la umblatul prin fânul necosit şi până la zilele de lectură-n podul plin cu fân cosit (trecând, evident, prin toate etapele de recoltare şi depozitare), ar trece ... vacanţa.
    La modul realist, dictat de realitate: dacă îl duci gratis unui ca să-ţi ia fânul e o treabă... bună; ce te faci cu hectarele de fân necosit de ani... Cine ar mai avea nevoie de el, cât de crescut vite s-a uitat; să intri cu coasa în aşa fân, crescut peste cel de ast-an e ... cumplit. Nu se gândeşte nimeni nici măcar să ducă mai pe-aproape niste stupi...
    Probleme ale satului, acutizate an de an, cât se încurajează ne-munca... (mă opresc aici...)
    Să rămânem cu amintirile, noi, cei ce încă le avem frumoase...

    RăspundețiȘtergere
  18. Oh, fotografia ta mă trimite cu gândul la podul casei de la ţară, iubesc nopţile ploioase de vară, atât de bine se împacă mirosul fânului cu cel al reginei nopţii dimprejur şi cu Tudor Gheorghe în căşti:)...

    RăspundețiȘtergere
  19. @Alioșa,
    Abia acum îmi dau seama că o temă ca aceasta stârnește tipuri diferite de reacții.
    Dacă ne gândim la farmecul fânului cosit adunat într-o romanță, povestea este deosebit de frumoasă. Se identifică, sigur, cu adolescența multora dintre noi, cu farmecul apusului de soare, când de la câmp se întorceau multe care cu fân.
    Astăzi, un asemenea „spectacol„ este ceva rar: fânul nu se mai cosește la timp, pentru că proprietarii sunt orășeni, sau, dacă se cosește, vin tuciurii și-l fură.
    Trăim în secolul XXI - realitatea este complexă!
    Mulțumesc pentru vizită și gânduri !

    RăspundețiȘtergere
  20. Danielle,
    Tocmai „vorbeam„ cu Alioșa - da, realitatea satului românesc este ciudată- o cunosc, cât de cât. Să știi că nu mai este omul harnic, pe care îl știi tu. „Doamnele „ nu mai vor să crească animale, cumpără lapte, brânză și smântână de la magazinul întreprinzătorului.
    Niște terchea- berchea, care trăiesc din alocația copiilor, pretind niște sume uriașe pentru a cosi, plus friptură, alcool, cafea, țigări.
    Suprafețe întinse rămân necosite..
    Da, să păstrăm amintirea carului tras agale pe înserat și când îl vedem, din întâmplare astăzi , să ne bucurăm că încă există poezia verii înflorite!!
    O seară frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  21. Bianca,
    Mă bucur că ți-am stârnit amintiri dragi!!! fân, muzică, seri albastre!!

    RăspundețiȘtergere
  22. Fără cuvinte, într-adevăr... Doar mirosul fânului...

    RăspundețiȘtergere
  23. Cris,
    Fără vorbe, doar parfumul serilor unor veri înflorite!

    RăspundețiȘtergere
  24. Idilică fotografia! Mă mulţumesc cu-atât, că dacă bag nara-n căpiţă mă apucă amocul. =))
    De cum dă polenul până se scutură sunt într-o veşnică alergie :(

    RăspundețiȘtergere
  25. Arcadia,
    Vezi tu șanțul de ciment? acolo eram eu și nepoțelul- pescar.
    El și-a exprimat o mare dorință- să-i duc de i iunie un mincioc- habar nu aveam ce este respectivul obiect, noroc că am reținut cuvântul.
    După ce i l-am dus, a trebuit să facem proba, așa că am plecat la pescuit ( n-am prins nici măcar o broască).
    Tocmai atunci, trecea carul.
    L-am „prins„!

    RăspundețiȘtergere
  26. Simt mirosul fânului de curând cosit și-mi este tare dor de el!

    RăspundețiȘtergere
  27. Titlul pe care l-ai ales ma face sa astept; parca ar urma niste versuri... Aceasta senzatie imi lasa.

    "în fânul de curând cosit..."
    M-a incantat!

    RăspundețiȘtergere
  28. Mmmm, miroase până la mine fânul ăsta proaspăt cosit :) Aici îmi miroase a iarbă crudă în fiecare zi. Te pupez cu drag, Ginuța!

    RăspundețiȘtergere
  29. ce mi-as dori sa fiu si eu în car. Sau sa dorm o noapte-n fân!
    Happy WW! :)

    RăspundețiȘtergere
  30. Ha-ha-ha! Mulţumec pentru pont, înseamnă că tre' să mă apuc să învăţ să pescuiesc, pentru cazul în care voi avea vreun nepot care va dori să pescuiască :P

    RăspundețiȘtergere
  31. @Se-cret,
    Este un an bogat- fânul are parfumul tuturor romanțelor!

    RăspundețiȘtergere
  32. Gabriela Elena,
    Chiar așa este- am scris primul vers dintr-o extraordinară romanță- în fânul de curând cosit/Gândind la tine-am adormit..
    O dimineață frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  33. LIALIA,
    Fata mea dragă cu suflet cât roata de car, te îmbrățișez cu mult dor!

    RăspundețiȘtergere
  34. Carmen ,
    Recunosc, n-am dormit în fân , dar mi-am dorit!!

    RăspundețiȘtergere
  35. Arcadia,
    Meseria de buni se învață după alfabetul inimii!
    Este absolut extraordinară!!!

    RăspundețiȘtergere
  36. Numai ce vezi această poză şi simţi mireasma de fâneaţă, de flori, de pajişti...Pentru cei ce am ales "fâneaţa de beton" a oraşului, ne lipseşte mult liniştea şi frumuseţea naturii nealterate de mâna omului.
    Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
  37. @ Alexandru,
    Așa este - visăm la frumusețea și candoarea vieții de la țară!!

    RăspundețiȘtergere
  38. Cat de multa munca se ascunde in spatele acestui peisaj idilic.

    Pentru mine aceasta harnicie a vietii de la tara a fost o sursa de regenerare si de curaj.

    RăspundețiȘtergere
  39. Irina,
    Te înțeleg perfect și-ți mulțumesc!
    Mulți dintre noi, avem ulciorul plin din izvorul sănătos al vieții de sat!
    Mă simt excelent că scris așa!
    Zile frumoase îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  40. Hei, pescuitorilor! Carul cu fân, l-aţi prins, Da', peştele ...

    RăspundețiȘtergere
  41. @Zanfir de Turda,
    Este o vorbă , în care noi credem- are balta pește!!

    RăspundețiȘtergere